Weekendul ce a trecut a fost și pe aici vară în toată regula. În sfârșit! Apoi săptămâna asta a fost ceva mai rece, însă de mâine se anunță 30 de grade pe linie, până la sfârșitul săptămânii viitoare. Yuhuuuu!!!! Nu-mi mai încap în piele de bucurie! Se pare că direct proporțional cu căldura a scăzut și activitatea mea pe blog, deși nu are nici o legătură una cu alta, deci să nu credeți că stau numai la plimbare. Pfff, ce bine ar fi fost, dar încă mai am de așteptat până la vacanță. Până una alta, mă bucur de ieșiri de weekend prin regiune, că vorba aia, e destul de ofertantă Valea Loarei. De exemplu, săptămâna trecută am petrecut o duminică minunată, la Candes Saint Martin, o duminică în care m-am bucurat de soare, plajă, picnic și chiar și o bălăceală în râu. Așa mai merge, că prea mă săturasem de ploaie și vreme mohorâtă. 






De vreo câteva săptămâni eram cu ochii ațintiți la vreme, așteptând un weekend însorit pe care să-l petrecem la iarbă verde. Mai puțin conta locația, atât timp cât peisajul ar fi fost frumos, aerul curat și cerul senin. Așa că după ce am studiat zona în lung și-n lat și am văzut că se anunță soare, am hotărât să mergem la Candes, un sat la vreo 40 de km de Tours, spre Saumur, sat despre care v-am mai povestit iarna trecută. Mie îmi place la nebunie locul acesta și chiar are și de ce să-mi placă: Candes Saint Martin este splendid. Fost sat de pescari, localitatea își trage numele de la Sfântul Martin, episcop de Tours. Aici și-a trăit acesta ultimii ani din viață și aici s-a și stins în anul 397. În plus, așezat la confluența Loarei cu râul Vienne, micuțul sat este clasat printre cele mai frumoase de pe Valea Loarei și din Franța. Astă iarnă am făcut o plimbare pe străduțe și am fost plăcut impresionată, ba chiar am urcat până sus, pe dealul satului, de unde se poate admira o panoramă deosebită. 

Așa că duminică m-am dat jos din pat direct în mașină și la ora prânzului eram deja instalați pe nisipul fin de la Candes, cu tot cu Azorel, ba chiar și cu niște prieteni, rude mai exact, și ei la fel de dornici de soare, ca noi și ca orice alt locuitor din Touraine. Vă spuneam că la Candes se întâlnesc cele două râuri, Loara și afluentul sau mai mic Vienne. Ei bine, pe bucata de pământ dintre cele două, vara când scad apele, iese la iveală o bucată de plajă foarte frumoasă, numai bună de pus pătura și lenevit. În plus, la câțiva metri, este și o pădurice, în cazul în care te saturi de soare și vrei puțină răcoare. Astfel de plaje și zone umbroase sunt peste tot în lungul Loarei, însă doar puține dintre ele oferă o astfel de panoramă: Candes Saint Martin, cu casele sale albe și cu impunătoarea Biserică Colegială, care parcă domină totul în jurul sau. Puțin mai la vale se întrezărește și Castelul Montsoreau și satul cu același nume, la fel de frumos și pitoresc. 

Nu știu cum și când a trecut toată ziua, dar n-am făcut altceva decât să stau la soare, exact ca o baterie pusă la încărcat. Pentru că după atâtea zile mohorâte nu ai cum să nu apreciezi și să nu te bucuri de căldură. Doar din când în când mă ridicam și mai făceam o poză-două peisajului. Unii au pescuit, ba chiar am făcut și un picnic, Azorel a alergat în voie, iar eu am reușit să capăt o culorare ciocolatie la piele, de care sunt foarte mândră. Pentru că haideți să vă spun un secret: nu-mi place deloc să fiu brânză! Bine, oricum nu prea sunt eu brânză din naștere, dar când pielea este un pic bronzată parcă mă simt mai bine. În plus nici nu am nevoie de prea mult soare, în două zile sunt gata rumenită! 

Dacă cu o săptămână înainte am făcut sărbătoarea muzicii în haine de toamnă, duminică am inaugurat chiar și sezonul bălăcelilor în râu. Pentru că așa este vremea pe aici, schimbătoare tare de la o săptămână la alta. Apa nu era extrem de caldă, dar nici foarte rece. Nu știu dacă era așa de la natură sau din cauza centralei nucleare situată un pic în amonte, dar ce mai conta. Pentru că așa se întâmplă și pe aici, ca peste tot, dacă natura a creat ceva inedit, omul a venit să strice.









 Loara

 Castelul Montsoreau





 Candes Saint Martin



 Vienne



 Loara

… și confluența dintre cele două 









Când soarele a început să coboare, ne-am strâns lucrurile și am mers în sat. Băieții ochiseră o terasă simpatică, chiar în centru, în piața din fața Bisericii. Am luat o înghețată delicioasă și o băutură, să ne răcorim. Intenționam să și mâncăm ceva, dar ne-a trecut pofta când am studiat meniul, nu foarte ofertant, dar incredibil de scump. N-am zobovit mult și ne-am ridicat de la masă, prornind la pas pe traseul ce duce sus pe deal. Noi îl mai făcusem, dar vroiam să arătăm și celorlalți minunea. Drumul traversează satul, pe lângă biserică și mai apoi pe străduțele înguste, majoritatea în pantă, apoi intră într-o pădurice, prin care continuă până în vârf, unde orizontul se deschide larg, dintr-o dată, oferindu-ți o panoramă deosebită asupra confluenței dintre Loara și Vienne. Este extraordinar! Un pic pe fundal se zărește și centrala, dar asta este, facem excepție de prezența ei acolo. 





 Biserica Colegială











 Centrala nucleara Chinon





 Confluența dintre Loara și Vienne văzută de sus, de pe dealul satului







Astfel de trasee de drumeție sunt multe în regiune. Unele traversează sate, altele păduri sau podgorii, însă toate sunt frumoase în felul lor. Nu se compară clar cu o drumeție pe munte, nici nu se vrea a fi, dar sunt și ele un mod plăcut de a te bucura de mișcare și de aer curat. Dacă îți place și știi să pedalezi, lucrurile se complică și Valea Loarei este și mai ofertantă. În tot lungul fluviului, și chiar în lungul afluenților săi, Vienne, Cher și Indre, sunt amenajate piste lungi de biciclit. Cred că este superb, pentru că dincolo de mișcare în sine și de peisajele naturale sălbatice, te poți opri o clipă să vizitezi un sat, un oraș, sau de ce nu un castel. 

O altă activitate plăcută pe care vreau să o încerc o reprezintă plimbarea cu barca pe Loara. Vă mai spun un secret: deși am o teamă teribilă de apă, ador plimbările cu orice fel de ambarcațiuni. Duminică am vrut să închiriem și noi o barcă cu vâsle, însă din păcate nu am găsit la Candes Saint Martin. Cu următoarea ocazie, când ies la iarbă verde, voi caută u loc de unde se pot lua bărci. Sunt convinsă că va fi o experiență inedită. În afară de bărcile clasice, se pot închiria și caiacuri sau canoe, sau, pentru cei mai puțin curajoși, se poate alege o plimbare cu un vaporaș turistic. Vaporașe turistice sunt mai peste tot, dar cred că o plimbare mai frumoasă decât la Candes Saint Martin-Monsoreau-Saumur nu este niciunde. 

Și cam așa a decurs duminică mea. Nici nu știu când a trecut timpul, dar știu că a trecut într-un mod tare plăcut. Cred că duminica asta vom repeta ieșirea, doar că va fi într-un alt loc. Poate undeva unde să găsim și o barcă. Până atunci vă las cu cele  „câteva” poze. Cred că ele fac mai mult decât cuvintele. Să aveți un weekend excelent!

 PS: click pe poză să o puteți vedea la dimensiunea originală. Toate pozele le găsiți pe albumul de pe Picasa. 
Etichete: , , , , ,