Provence Franta


Afară plouă cu găleata și e un frig nesuferit de noiembrie. Și cică așa va fi toată vara asta, urâtă, mohorâtă și ploiasa. De parcă și-ar dori cineva răcoarea zilelor de toamnă târzie în iunie! Măcar acolo puțin soare. Și niște sandale în picioare, eventual un tricou și niște pantaloni scurți. Dar de unde?! Așa că cine vine pe aici în vizită îl rog spre bine lui să nu uite paltonul acasă! A trebuit în weekend-ul ce a trecut să bat 800 de kilometri spre sud ca să mă bucur de puțină vară. Dar măcar m-am bucurat cu adevărat, chiar dacă a fost doar pentru două zile. Și m-am întors acasă așa de amărâtă și mai mohorâtă decât vremea din Tours, cu soarele, Mediterana și leandrii înfloriți în minte, consolându-mă doar cu speranța că într-o zi, cât de curând, o să mă bălăcesc iar în marea de azur. Pentru că ăsta este dezavantajul locurilor frumoase, abia aștepți să pleci înspre ele și nici nu apuci să te întorci acasă, că parcă vrei să pleci iar. Dar să o luăm cu începutul…. 


Posed un soț care face foarte multe deplasări cu serviciul. Nu pot să-l însoțesc firește de fiecare dată, dar uneori, când se anunță vreo zonă interesantă la orizont și vreo posibilitate de prelungire a sejurului peste weekend, hop și eu. Ei bine, se întrevedea săptămâna trecută o plecare în sudul Franței și disperați după soare cum numai niște oameni care vin din Arctica, sau din Tours pot fi, am hotărât să ne petrecem weekendul acolo. Așa că la începutul săptămânii am căutat să-mi cumpăr un belet de tren către căldură. Pardon, către sud. Nu prea conta orașul, pentru că Andrei era prin zonă și mă putea pescui practic de oriunde aș fi ajuns. Inițial am căutat un tren către Nisa, dar cum majoritatea erau complete și restul foarte scumpe, am mutat căutarea către Marsilia, unde spre norocul meu am găsit un bilet ieftin, pentru un TGV direct.  Am adăugat suplimentul pentru Azorel, plătind în total vreo 50 de euro, o persoană, doar dus. Ieeeftin! Să fi văzut beletele la 200 de euro, tot o persoană și tot un drum. Deci o avea Franța TGV-uri, dar sunt și scumpe, nene! 

Verdon Provence Franta

Așa că joi după-amiază, m-am prezentat la gară cu tot cu Azorel și bagajele pentru un an și pe o ploaie mocănească așteptam trenul de Marsilia. Eram îmbrăcată destul de sumar pentru vremea de afară, un pardesiu și niște ghete ar fi fost perfecte, dar mă consolam cu gândul că la destinație e VARĂ. De fapt eram așa de entuziasmata de vară, de nu vă puteți imagina. Zici că veneam din Laponia. Vară, moamaaa, cum o fi?! Vă jur că aveam emoții! Din Tours și până la Marsilia TGV-ul meu trebuia să facă 5 ore. Nu era problemă, sunt un om cu foarte multă răbdare, speram doar ca și Azorel să fie un cățel la fel de răbdător. Nu era la prima călătorie lungă cu trenul. Mai fusese de vreo 3 ori, la Paris, la Metz și la Lyon, deci câine obișnuit, nu glumă! În mod normal, cu câinele în tren e simplu, trebuie doar să plătești taxa și să ai o geantă pentru el. Mă refer aici la câinii sub 6 kg. Pentru ăi mai mari, nu știu exact procedura, în principiu plătești bilet și stai pe locurile dintre vagoane, deci practic pe hol, că acum n-oi sta cu rottweilerul în brațe, mă gândesc. Însă cum Azorel e mic, nu-i problemă. De fapt, tocmai de aceea mi-am luat un câine mic. În plus pe timpul călătoriei am împărțit scaunul cu el, unde s-a lungit și a dormit până la destinație. Cel mai cuminte câine!

Verdon Provence Franta




5 ore este un timp acceptabil de drum, ținând cont de cei 800 de kilometri care despart cele două orașe. Bine, dacă îmi aduc bine aminte am făcut vreo 6 ore în final, datorită grevei din acea zi. Pentru că dragilor, așa este la francezi: grevă când ți-e lumea mai dragă. Te duci ca omu’ la gară și vezi că trenul tău e anulat. De ce? E grevă! De ce e grevă nu știu! Dar e grevă! În cazul de față, TGV-ul meu circula, slavă cerului, de fapt în general pe timp de grevă TGV-urile circulă, însă sunt puțin mai aglomerate și obligate să deservească și alte gări care nu ar fi fost prevăzute în program. Ce rezultă? Întârzieri, aglomerație, oameni călare pe bagaje, nemulțumiri, înjurături la adresa domnului Hollande, etc. Cu toate astea, obișnuită cu circulația feroviară din România, eu am stat liniștită pe locul meu rezervat de la fereastră, cu Azorel (noroc că suntem mici amândoi) și am privit peisajele ce mi se întindeau în față ochilor. I-aș fi invitat și pe domnii francezi, vecini de compartiment, la o tură cu trenul prin țară mea, sunt sigură că după aceea ar fi făcut plecăciuni în fața tgv-ului. Lăsând gluma la o parte, într-un final văd marea pe fereastră și trenul meu se oprește în gara din Marsilia. Andrei mă pescuiește cu tot cu bagaje și ne îndreptăm spre campingul pe care-l rezervasem anterior, lângă Martigues. 

La Couronne Provence Franta




Și cu rezervatul campingului a fost o întreagă poveste. Pentru că nu eram singuri, am căutat să închiriem o căsuță de 3 persoane, dar cum nu se găsesc decât de 4, am zis fie și așa. Însă surpriză: ba nu era bună zona, ba era prea scump, ba nu aveau locuri, ba nu acceptau animale. Într-un final am găsit un camping lângă Martigues, care mi-a părut simpatic, așa că am luat acolo. Ca să va explic mai clar, noi suntem în general oamenii cu campingul. Fie că mergem cu cortul, sau închiriem o căsuță, sau un mobil-home, categoric preferăm alternativa aceasta decât hotelul. Mai puțin iarna, desigur. Însă vara, campingul mi se pare perfect: aer curat, verdeață, natură, posibilitatea luat masă afară și de numarat stele noaptea. În plus, majoritatea campingurilor din Europa sunt foarte bine dotate, sunt curate, civilizate și îngrijite. N-a fost rău nici campingul ăsta, condițiile au fost bune, însă prețul destul de piperat și personal destul de dezinteresat. Dar ăsta este sudul Franței: peisaeje încântătoare, prețuri mari și oameni varză, se știe.

Nisa Franta


Bun, ca să nu mai lungesc povestea, că am tendința să scriu aici un roman, probabil pentru a recupera săptămânile de pauză, vineri am traversat cu treabă Provence, până la Gap, un mic orășel în mijlocul Alpilor de Sud. De la Gap am coborât la Nisa,  pe un drum superb, mai ales că am mers pe națională, evitând plictisitoarea autostradă: sate de piatră agățate pe dealuri, râul Verdon cel incredibil de turcoaz, piscurile Alpilor și șoseaua ce își făcea loc printre ele. Nisa am găsit-o la fel de superbă în amurg, nici prea goală, dar nici prea aglomerată. Ne-am oprit pentru o plimbare prin centrul vechi, câteva poze pe Promenade des Anglais și o bere rece la terasă cu o veche prietenă. Ziua de sâmbătă ne-am petrecut-o toată la plajă, renunțând la alte plimbări și vizite, doar profitând de soare. Ar fi fost și păcat să nu o facem!,Așa că ne-am bronzat, chiar ne-am prăjit puțin, ca să ne țină până în august, ne-am bălăcit în Mediterană, care nu era deosebit de caldă, dar oricum toată lumea era în ea. Cum făcusem piața cu o zi înainte de la magazinul românesc din Nisa, seara ne-am delectat cu mititei la grătar și bere Ursus, urmate de o plimbare nocturnă pe faleză. 




La Couronne Provence Franta


Duminică am luat drumul casei de cum ne-am trezit, întrucât ne așteptau aceeași 800 de km până în Tours. De fapt asta este dezavantajul sudului pentru noi: distanța. 800 de km nu-i de ici de colo, chiar dacă suntem practic în aceeași țară. În primul rând indiferent cu ce ai merge e scump, fie că mergi cu mașina sau că mergi cu trenul. În al doilea rând faci foarte mult timp până acolo, cam 5 ore cel puțin cu trenul, 8-10 ore cu mașina, deci clar nu se pretează ca ieșire de weekend. În plus, îți trebuie ceva zile libere, pe care nu le poți avea mereu. 

Păcat, mi-ar fi plăcut să fie mai aproape pentru că mi se pare un loc foarte bogat în obiective turistice și activități. Practic în fiecare sfârșit de săptămână poți să faci ceva deosebit: munte la 2 pași pentru drumeții, mare, râuri și lacuri pentru înotat, vâslit și pescuit, peisaje încântătoare pentru relaxare, orașe frumoase prin care să hoinărești și cel mai important: multe zile cu soare! Cine știe, poate într-o zi ne mutăm acolo sau cel puțin asta ne e gândul de fiecare dată când mergem. Însă până atunci încercam să ne bucurăm de cerul noros de deasupra Loarei. Duminică absolut pe tot parcursul drumului de la Marsilia a fost soare și cald, chiar și când am traversat Masivul Central. Ei bine, cum am trecut de indicatorul Région Centre, cerul a devenit noros și cum am trecut și de cel cu département d’Indre et Loire, termomentrul a scăzut brusc. Vorba cuiva, e frumoasă regiunea noastră, păcat de vremea mizerabilă! 


Etichete: , , , , , ,