Niciodată nu mi-au plăcut la nebunie revelioanele și întotdeauna am avut impresia că se face prea multă zarvă pentru nimic când vine vorba de ele. Ce facem, unde, cum, cu cine, de parcă dacă n-ar ieși totul perfect, n-ar începe bine anul. Cu ce mă îmbrac, ce mâncăm, ce bem, pe cine invităm…întotdeauna m-au enervat cel mai tare pregătirile. Nu pot spune că sunt mare amatoare de petreceri zgomotoase, prefer să petrec sfârșitul de an într-un cadru mai restrâns, fără prea multă pompă și hărmălaie. Desigur că lucrurile n-au stat dintotdeauna așa, cu ani în urmă, în „tinerețe”, trebuia să fiu și eu în rândul lumii, cot la cot cu gașca de prieteni, să fac și eu ce fac și restul, asta până am mai câștigat ceva „minte” și am realizat că e de preferat în viață să faci ce ți se potrivește, nu ceea ce fac toți, doar din simplul motiv că fac toți. Și nu-i valabil doar pentru revelion….
Iarna trecută am petrecut revelionul undeva aici, pe lângă Tours. V-am povestit la momentul respectiv; n-a fost rău: o mână de cunoștințe simpatice, o căsuță undeva à la campagne, lemne ce ardeau în șemineu, fondue și vinuri alese. Anul ăsta știam că vom fi la munte, fără nici un plan pentru noaptea dintre ani și fără să avem de gând să ne facem unul, gândindu-ne că se va ivi ceva la fața locului, așa că eram tare fericită când cineva îmi lansa clasica întrebare „ce faceți de revelion?”, iar eu îi răspundeam „nimic special; noi doi (trei!), o sticlă de șampanie și muntele„. Și într-adevăr n-a trebuit să fac ceva special ca să iasă un revelion pe cinste…
Dar până la noaptea dintre ani a fost ziua de 31 decembrie, pe care mi-am petrecut-o cum altfel decât pe munte. Planul era pregătit, Mont Rond, doar nu era să las revelionul să mi-l dea peste cap. Când om ajunge în camera, om ajunge, mi-am zis, iar dacă n-avem timp să ne pregătim nu-i bai, ce, în polar și bocanci nu pot ciocni o cupă de șampanie?! Traseul ce înconjoară „Muntele Rotund”, este recomandat pentru rachete de zăpadă, dar se poate parcurge și fără; pornește din localitatea Nôtre Dame de Bellecombe, prima parte se parcurge fie cu telescaunul, fie lungind pârtia de schi, iar punctul de altitudine maximă oferă o panoramă interesantă, la 360°, spre masivele Mont Blanc, Aravis și Beaufortain. Pentru că nu mă simt în largul meu pe partie, am ales varianta telescaunului. Mi-era un pic teamă că poate nu ne dau voie cu Azorel, chiar și băgat în rucsac, dar n-a fost problemă, Azorel se poate lăuda astăzi c-a trăit-o și pe asta.
De la stația terminus a telescaunului a urmat o mică urcare până în vârf, unde ne-am oprit pentru vreo juma’ de oră la refugiu, pentru o ciocolată caldă. Ar fi fost și păcat să nu o facem, peisajul din jur era amețitor: cu Mont Blacul în față și Masivul Aravis în spate, zău că aș vrea să încep și să închei fiecare an. Am concluzionat în acel moment că poate n-o fi fost 2013 un an excelent din toate punctele de vedere, dar măcar s-a terminat într-un mare fel. N-am zăbovit prea mult, ne-am pus rachetele în picioare și am început coborârea pe poteca marcată spre Lac du Gui, ca mai apoi să cotim pe chemin du Chapet și să ajungem înapoi în Nôtre Dame de Bellecombe. Era o zi perfectă de iarnă, cu soare și nici un nor pe cer. În plus era atât de cald, că am văzut persoane la plajă. Poate pentru mulți dintre voi pare ciudat, dar în zilele însorite poți sta la plajă în maieu pe munte și nu-i atât de frig precum vă imaginați. În plus, credeți-mă pe cuvânt că bronzul de munte durează muuult mai mult! Am trecut pe lângă o căbănuță din lemn foarte simpatică, un fel de refugiu, unde ne-am oprit pentru câteva minute de liniște…Minunat! Nu-mi venea să mai plec de acolo. Dar a trebuit să ajungem înapoi la civilizație, să nu ne prindă anul nou chiar pe drumuri. Nu de alta, dar n-avem șampania la noi.
Despre revelionul în sine acum…Văzusem la Oficiul de Tursim din Giettaz, care era peste drum de hotelul nostru, un afiș precum că în noaptea de revelion primăria organizează un spectacol de artificii și servesc vin fiert în jurul unui foc. Am zis că ar fi amuzant să mergem și noi… Ca să fiu mă clară, Giettaz era genul ăla de sat, cu o piață în centru, unde se găseau adunate la olaltă toate instituțiile: primăria, poșta, școala, biserica și desigur nelipsitul Oficiu de Turism. În plus, hotelul unde eram cazați, a organizat și el, așa cum mă așteptam, o cină ceva mai festivă decât în restul zilelor. Nu vă închipuiți că organizau vreo mare petrecere, până după miezul nopții, ci doar așa, ceva altfel. În plus, noi cărasem o sticlă bună de șampanie, cumpărată de Andrei de la mama ei, din Champagne și uitați cum ne-am trezit cu revelion organizat, fără să ne facem nici un plan!
Ajunși în cameră după tura pe Mont Rond, am avut măcar timp să facem un duș și să ne schimbăm până să înceapă festivitatea la primărie, după care ne-am postat și noi acolo, în piața centrală, printre localnici și turiști. Am văzut artificiile, am servit vin fiert până am înghețat de frig, că o fi ziua cald, dar noaptea degeri la munte, după care am mers să servim cina. Nu mai știu ce am mâncat exact, oricum nu ceva care să-mi rămână în minte, dar a fost bun. Nici nu se terminase bine cina, că nouă ni se închideau ochii. Deh, muntele nu-i chiar ușor, așa că după desert n-am mai zăbovit mult și-am urcat în cameră. Acolo am așteptat cu nerăbdare miezul nopții, nu de altceva, dar nu vedeam decât patul! Am desfăcut șampania, am ciocnit câte o cupă, iar la vreo juma’ de oră după ce noul an și-a intrat în drepturi, toți trei eram deja în lumea viselor. A doua zi ne trezeam devreme, traseul era pregătit, cum spuneam, doar nu era să las revelionul să-mi strice planul de hoinăreală pentru prima zi din an. Și uite-așa am reușit să trec în 2014 fără prea mult fast și zgomot, fără haine elegante, coafuri și machiaje, doar noi 3, șampania și muntele. Așa că dragă 2014, să fii tot cum ai început!
Citește toate episoadele vacanței savoiarde:
Rochebrune: nori, viscol și cea mai scumpă omletă
Chamonix-Flégère sau cum am ajuns să mă plictisesc la munte
Chamonix-Flégère sau cum am ajuns să mă plictisesc la munte
S-ar putea să te intereseze și:
Nice says
Dupa ce am admirat indelung imaginile tale, incep sa-ti inteleg pasiunea pentru munte. Ce atmosfera de vis, aproape ca nici nu mai simti efortul, gerul…
Cred ca ai petrecut un revelion minunat, exact pe gustul tau. Nici ca se putea ceva mai nimerit. Imi place entuziasmul tau, dar e normal cand esti in asemenea munti frumosi, cu asemenea peisaje de basm. 🙂
Mai trebuie sa mentionez ca fotografiile sunt superbe? 😀 😛
Un weekend excelent iti doresc, Larisa. 🙂
Larisa says
Multumesc Nice!
In general peisajele sunt foarte faine la munte, in orice anotimp chiar. Muntele de fapt mi-a generat si pasiunea pentru fotografie, sa stii. La inceput nu imi placea asa tare sa fac poze, dar cu atatea peisaje frumoase in jur n-ai cum sa nu vrei sa le imortalizezi si sa le iei cu tine acasa :).
Weekend frumos si tie!
Cris-Mary says
Asa da Revelion, cred ca tot anul il vei petrece pe munte 😀 Daca anul nou te-a prins pe munte apoi acolo vei fi tot anul,dar nu cred ca iti displace ideea asta:D Pozele sunt din nou geniale !
Larisa says
He, he, as vrea eu ca tot anul sa fie asa! Insa ma multumesc si cu cateva iesiri, asa, din cand in cand.
Multumesc !!!
Aliceee Traveler says
Ai avut un Revelion frumos si daca superstitia cum ca "asa cum petreci in Noaptea de Revelion asa vei avea tot anul" e adevarata inseamna ca in 2014 vei vedea muntele de multe ori iar sotul si Azorel iti vor fi mereu aproape!
Larisa says
Nu prea cred eu in superstitii Alice, ti-am mai zis cred, dar asta sper sa fie adevarata :)).
ileanaxperta says
Superb! Ai vazut niste peisaje mirifice, te felicit nu doar pt. dragostea ta cea mare pt. munte ci mai ales pt.determinarea ta de a-l tot cuceri, bucata cu bucata. Si intre timp, realizezi poze de exceptie pe care ni le daruiesti si noua aici. Azorel este cel mai fericit si "umblacit" catel. Si mai este si frumos si atat de cuminte. Il pup pe botic! 🙂
Larisa says
Ileana,cand iti place ceva cu adevarat, devii indraznet, hotarat, nu? Cum esti si tu in ceea ce priveste calatoriile…
Pasiunea pentru fotografie a venit "la pachet" cu muntele in cazul meu, iar intre timp am inceput sa exersez mai mult si in afara drumetiilor.
Multumesc mult, sa ai o zi superba!
Dead sea minerals says
Buna ziua!
Este minunat sa petreci revelionul in asemenea mod, oricum consider ca a petrece cat mai "snob" este doar ceva valabil pentru zilele noastre, cu fite si haine sofisticate.
Larisa says
Cred ca tocmai pentru a fugi de fitze si snobism am ales sa petrec astfel.
Georgiana says
Ce frumos ! De aceeasi sunt si eu in legatura cu sarbatorile de iarna, sau Pastele sau mai stiu eu ce alte sarbatori de peste an.
Azorel cred ca e cel mai plimbat catel. Cred ca a trecut prin atatea experiente si plimbari ca orice om ar fi invidios pe el ! :)) Bravo voua ca il iubiti si il luati peste tot cu voi, mai rar oameni ca voi.
Fotografiile din articol si cele din albumul g+ …. nici nu mai am cuvinte !!! S U P E R BE !
Larisa says
Multumesc :)!
Adevarul este ca Azorel are un palmares impresionant de experiente :)). Cu masina, cu trenul, chiar si cu avionul, la munte, la mare, in canoe…ce n-a facut!!! Nu-i tot timpul adevarata vorba aia cu viata de caine :)).
Unknown says
Larisa, asta a fost un revelion cu totul neconventional dar sunt convinsa ca il vei tine minte mai mult timp decat pe revelioanele acelea organizate 🙂 Care nici mie nu-mi prea plac si de aceea nici n-am mai fost la vreunul de cativa ani. Din 2009.
Imaginile sunt deosebit de frumoase, cum altfel? Te pup!
Larisa says
Eu deja ma gandesc si pentru anul viitor la aceva asemenator, ceva mai neconventional. Elly, uneori este mai bine si asa…
Weekend fain iti doresc, te pup!
Unknown says
Lucrurile care vin de la sine, oarecum improvizate, sunt mai placute decat cele puse mult prea bine la punct. Sunt de acord cu tine. Din nou ne asemanam 🙂
Claudia says
Eu am parte de revelioane faine in ultimii ani, cu gasca de prieteni la gramada, eventual undeva pe la tara si cu tot felul de activitati, unele de-a dreptul sportive, altele bune de repovestit de fiecare data cand ne vedem si intr-un fel, cred ca asta e reteta unui revelion reusit: sa faci ce-ti place si cu cine-ti place.
Varu-miu mi-a povestit ca anul asta a mers cu prietenii lui la nu stiu ce restaurant si ca a fost ca „la nunta„ si ca „in viata mea nu mai fac revelion de-asta!”
Ti-a iesit si tie o combinatie frumoasa: Munte + omul drag + foc + sampanie 🙂
Larisa says
::) o da, revelioane ca la nunta nici ca mi-as dori, desi e bine poate sa experimentezi, macar asa stii.
Exact asta este, sa faci ce iti place, ce ti se potriveste tie. Si eu am avut parte de revelioane faine cu gasca, dar acum sunt intr-o perioada in care probabil sunt mai antisociala cred :)).
miky says
da, asta cu unde ma duc, cu ce ma imbrac, ce mananc, n am inteles-o nici eu ever. dar suntem diferiti, slava domnului, ca altfel am fi murit de plictiseala 😛 foarte fain cum ati facut voi, am mai zis eu, neplanuitele ies cel mai bine 🙂
Larisa says
Asa este, de multe ori neplanuitele ies cel mai bine.
CARMEN says
frumoase momentele prezentate! un cu totul si cu totul alt mod de a trece pragul noului an 🙂
Un weekend minunat iti doresc!
Larisa says
E bine sa incercam mai multe variante, asa vom sti exact ce ne place.
Weekend fain Carmen!
Maria says
Foarte frumos!
Sincer, mie îmi plac petrecerile la care sunt câteva familii cu a noastră. Ori bunicii și unchiul cu soția lui, ori câteva familii cu copilași…. Să fie mai restrânse, dar gălăgioase!:))
Larisa says
Si mie imi placeau candva Maria. E normal sa iti placa acum, mai ales ca ai o familie mare din cate am vazut in pozele tale.
Bia says
Frumos de tot, nici eu nu sunt pentru mare fast si galagie in noaptea de revelion… Ma simt de 100 de ori mai bine numai cu o mana de prieteni si ceva papa bun, eventual intr-un loc dragut (nu local, nu petrecere)…
Sa-ti fie 2014-le pe plac 😉
Larisa says
Multumesc Bia!
Cam asa am petrecut si eu in fiecare an, cu o mana de prieteni. Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata la vreun restaurant….Dar acum stii tu, gusturile nu se discuta, sunt multe persoanele care prefera exact opusul :).
Vulpita Calatoare says
Si daca a fost mai altfel si a fost minunat, care ar fi problema?
De fapt, nu cred ca exista o regula stricta dupa care sa-ti petreci revelionul, fiecare petrece asa cum crede ca se simte mai bine! Si, bine ai zis tu, trebuie sa incercam cat mai multe lucruri pentru ca doar asa ne putem da seama ce ne place si cum ne place.
Numai bine, Larisa!
Larisa says
Pana la urma fiecare trebuie sa petreaca cum vrea, cum ii place si de ce nu cum are chef in anul respectiv. Important este doar sa se simta bine.
Numai bine si tie!
Alexandra says
Cat de mult putem sa semanam la chestia asta! Citeam ce ai scris, mai ales in primul paragraf, si mi se parea ca imi citesti gandurile 😛
Mie mi-e asa o sila de revelioane planificate cu o mie de ani inainte, de carute de bani platite pentru ceva de costa de 20 de ori mai putin in mod normal, de coafuri si rochii, incat sincer nu m-ar deranja daca s-ar intampla sa dorm la trecerea intre ani. Acasa eventual :)))
Mie nu-mi pasa absolut deloc unde sunt si ce fac de revelion. E drept ca imi place sa am alaturi 2-3 prieteni sau cei dragi din familie, dar locul, costumatia si activitatea mai putin conteaza.
Vorba aia, noi sa fim sanatosi! 😛
Anyway, foarte fain revelionul vostru! Eu n-am ce povesti din seara dintre ani, dar tocmai pregatesc si eu articolul despre 1 ianuarie 🙂
Larisa says
Nici eu n-am inteles vreodata oamenii care arunca bani multi pentru revelioane, dar pana la urma fiecare face cum ii place. Eu una n-as arunca. Cum spui si tu cativa prieteni, familie, mai putin important este locul. Anul asta s-a intamplat sa fim la munte, ca asa a cazut vacanta, nu ca am ales noi. Sincera sa fiu, anii urmatori o s-o mut mai prin februarie daca se poate, e mult mai ieftin si mai putin aglomerat.
Astept articolul ;)!
Anonim says
Aici nu sunt revelioanele ca in Ro, tinuta de seara se îmbraca de craciun si de revelion se iese in strada……. :))
Si noi am facut cateva revelioane in munti, dar cei din Ri inainte de 90! :))
Eram tineri…..:))
pup!
Larisa says
Am observat si aici aceeasi tendinta; Craciunul se sarbatoreste cu mult mai mult fast decat revelionul.
Pupici Minnie, saptamana faina!
coco says
nimic special asta, este perfect!!!!
Larisa says
Uneori sa stii ca este!
Floarea bunica says
Frumos sfarsit si inceput de an.Am citit povestea la Fagaras si trebuia sa-ti spun cat de mult mi-a placut.Multe realizari!
Larisa says
Multumesc, ma bucur ca v-a placut. Toate cele bune!
Unknown says
Felicitări pentru fotografii, sunt superbe! Eu ador vara, dar aceste imagini mă fac să admit că şi iarna are farmecul ei.
Larisa says
Multumesc!
Are intr-adevar farmecul ei, mai ales la munte si mai ales cand esti in vacanta :).