Îmi plac filmele, am mai spus. Le ador. Devorez multe, atât acasă cât și la cinema. Iubesc cinematograful. M-aș muta acolo dacă aș putea, sau mai bine, mi-aș face unul acasă, când voi câștiga la loto, desigur. Mă uit la documentare. Mult. National Geographic este la ordinea zilei de multă vreme și plătesc aici un abonament barosan de cablu ca să-l am, iar odata cu el primesc vreo câteva alte sute de programe la care nu m-am uitat niciodată, nici măcar nu știu care sunt alea. Da, eu nu mă uit la TV. Nici în România nu mă uitam prea mult din propria inițiativă, cu atât mai mult aici în Franța. Nu zic că nu e neapărat bun TV-ul, te-o informa el, dar nici să fie singura activitate seară de seară, așa cum a devenit pentru mulți, nu mi se pare ok.

Bun, dar nu despre ce urmăresc eu la TV vreau să vorbesc, ci despre un lucru care mă enervează foarte foarte tare aici în Franța și anume că toate programele, documentarele, filmele, la TV sau la cinema, sunt dublate în franceză. Adică, nu am un scris acolo jos, să citesc în timp ce aud vocile originale, ci vorbește unul peste, en française. Ce naiba, francezii ăștia nu învață să citească?! Sau poate s-or polua fonic de la puțină engleză?! Glumesc, pentru că știu că în aproape toată Europa filmele se dublează și că la noi este chiar o excepție subtitrarea lor. Dar totuși, nu e mai bine așa?! Cu subtitrare?! Știu că și în România s-a pus problema dublării și oamenii nu prea au fost de acord. Mă bucur…

 

Maica-mea îmi zice „lasă că e bine pentru tine, că înveți franceză!”. Da, oi învăța franceză așa, dar nu despre asta este vorba. Și de înțeles, înțeleg destul de bine, chiar mai mult decât pot eu să vorbesc. Bine, nu sunt savant în ale limbii franceze, dar acum, să fim serioși, nu e necesar chiar să înțelegi toate cuvintele unei fraze ca să-i dai un sens în mintea ta. E vorba în primul rând că îmi place să aud vocea originală a actorului, care mi se pare decisivă în interpretarea unui rol. Iar apoi, probabil, este vorba și de obișnuință. Cum în România am văzut o viață filme și programe TV cu subtitrare, mi-e greu așa dintr-o data…mă rog, de vreun an de zile….să le văd dublate.
Sunt și cinematografe în Franța unde filmele ruleza în limbă originală, dar fie sunt doar în orașele mari, fie nu rulează toate filmele și în nici un caz cele pe care vreau eu să le văd, firește. Vorbind cu alte cunoștințe, francezi biensur, mi-au spus că ei nu pot vedea filme decât dublate, din simplul motiv că nu pot face două lucruri în același timp, adică urmări acțiunea filmului și citi scrisul. Hai frate, cât de greu poate fi?! Bine acum nu îi condamn, omu’ așa a fost obișnuit de mic și normal că acum îi vine greu, exact cum mie îmi vine greu în situația inversă. E vorba de obicei. Dar știți cum zicea bunica? „Orice învăț are și dezvăț!”. Totuși, am și prieteni care țin să vadă filmele în varianta originală, culmea tot francezi. Foarte rari, desigur.
De ce nu îmi plac filmele dublate?! Păi în primul rând eu consider că din punct de vedere artistic strică foarte mult din calitatea filmului. Vocea actorului este foarte importantă, dând practic viață rolului.  Hai să amintim aici The King Speach….vocea lui Colin Firth face tot rolul, rol pentru care a primit un binemeritat Oscar, cine ar putea să-l dubleze la perfecție, fără să șteargă tot farmecul?! Ziceți și voi?! Apoi dublarea mi se pare că prostește pe termen lung, în sensul că sunt oameni care poate doar asta citesc, subtitrarea la filme. Păi cu filme dublate, chiar că nu mai citesc nimic. Și nu în ultimul rând, va spun sincer, că eu personal am învățat 70% din engleza pe care o știu  de la filme. Da, cică ar trebui s-o înveți la școală cu un profesor, dar hai să fim serioși, nu „prinzi” mai ușor auzind pe cineva vorbind natural, nativ, fie el chiar și la televizor?!
Am observat că noi românii, în special generațiile mai tinere, vorbim destul de bine engleză în comparație cu alte popoare europene. Păi, da, pentru că nu au văzut filme dublate, de aia! Dacă eu ar fi fost să știu engleză după cât am studiat la școală, probabil astăzi o vorbeam la fel de bine cum vorbeam franceza când am venit aici. Apoi, unii zic că subtitrarea deteriorează limba națională, deoarece populația asimilează multe cuvinte din engleza pe care le folosește mai apoi. E adevărat și asta, ne-am cam englezit cu toții, suntem trendy, avem deadline-uri, îndeplinim task-uri, după care mergem la shopping, dar pana la urma nu e neapărat un lucru rău că îți vin cuvintele în minte mai repede în engleză decât în română.
Bine, dacă stau să mă gândesc, problema acum devine relativa, pentru mine personal și pentru orice alt imigrant, pentru că acum mă intorc la vorbele maică-mi și îmi dau seama că am șansa să învăț franceză în același fel, cum am învățat engleză în țara. Deci e cu dus și întors treaba, depinde din ce unghi o privești. Dar dacă ar fi după mine, deși nu este, eu aș prefera programele TV dublate, că oricum nu mă uit la ele, inclusiv Național Geographic, ca să mai învăț nițică franceză de acolo, iar filmele la cinema cu subtitrare. Bineînțeles că nu o se se întâmple asta vreodată și o să sfârșesc prin a mă obișnui cu situația în câțiva ani…dar vorbesc și eu aici, ce să fac… Cred că sunt, totuși, un om adaptabil, chiar dacă uneori timpul de adaptare este mai lung.
Vouă v-ar place să vedeți filmele la cinema/TV dublate în română, sau preferați subtitrarea?

Voi care locuiți în țări unde se dublează, cum v-ați obișnuit?

Etichete: ,