După cum probabil ați observat în articolul fără cuvinte de ieri, primăvara s-a cam grăbit anul acesta pe Valea Loarei. Pozele nu erau de anii trecuți, ci de săptămâna asta; și eu am rămas surprinsă să văd pomi înfloriți în februarie în Tours. Nu știu exact dacă doar vremea călduță a fost de vină, sau francezii plantează în parcuri copaci mai timpurii, dar știu că tot acest peisaj primăvăratic nu mă deranjează prea tare, dimpotrivă mă bucură la maxim. Cu ploile stăm noi mai rău, cred că iubesc prea mult această regiune, dar în scurtele perioade când acestea încetează nu putem decât să profităm. Așa că weekendul ce a trecut am dat drumul oficial sezonului de „plimbări și activități pe afară” din 2014 și l-am început cu cu ceva lejer, mai exact cu o vizită într-un sat foarte pitoresc din zonă, Crissay-sur-Manse, sat aflat pe lista celor mai frumoase din Franța. Știam de el mai de mult, dar abia acum, odată cu primăvara i-a venit rândul. 

Toată săptămâna trecută am stat cu ochii ațintiți pe meteo, sătulă de atâta vreme mohorâtă și de cum am văzut că duminică e soare, am și început să-mi fac planuri. Nu prea conta exact ce urma să fac, important era să fac ceva pe afară. Și cum în astfel de momente site-ul Oficiului de Turism mi-e cel mai bun prieten, am aruncat un ochi pe propunerile lor de plimbări în aer liber și am ales să merg la Crissay-sur-Manse să admir căsuțe tradiționale din piatră. I-am inivitat cu noi și pe fratele lui Andrei și pe prietena sa, că oricum vreau să profite de soare și plănuiau o plimbare cu motorul, așa că ne-au însoțit și ei, pe două roți. I-am avertizat dinainte că eu merg în general pe coclauri neștiute de nimeni și zăbovesc ore întregi cu aparatul în mână, astfel încât să știe la ce să se aștepte, dar n-a fost bai, mi-au marturistit mai apoi că le-a plăcut tare mult plimbarea, iar eu sper că n-au zis-o doar din politețe! 

Drumul spre Crissay se face prin mijlocul nicăieri-ului, ca mai toate drumurile spre satele remarcabile din regiune, traversând câmpuri întinse și șerpuind printre ferme izolate. Ajunși în sat, după vreo 40 min de la plecarea din Tours, am parcat mașina pe unul din locurile special amenajate în piața centrală, unde se găsesc laolaltă toate instituțiile importante din viața săteanului și a noastră a tuturor, biserica, primăria și cimitirul, după care ne-am luat catrafusele și am luat-o la pas. Aveam cu mine o mică hartă, imprimată de pe internet, dar s-a dovedit a fi inutilă; prin astfel de locuri cel mai plăcut este să mergi liber, fără un obiectiv, sau vreun plan anume, doar bucurându-te de ce vezi în jur.  

 Drumul spre Crissay

 Căsuțe tradiționale cu uși și ferestre roșii

 Ca orice sat ce se respectă, Crissay posedă un castel, sau mai degrabă ruinele unuia. Nu se vizitează! Dar mi-am băgat un pic nasul, pardon obiectivul prin poartă.

Situat în inima regiunii Touraine, pe valea râului Manse, Crissay este un sat plin de șarm care și-a conservat foarte bine pe lângă arhitectura tradițională, o biserică din secolul XVI, și ruinele unui castel din secolul XV. N-am putut să nu remarc obloanele roșii la majoritatea ferestrelor ce contrastează destul de bine cu piatra din care sunt construite casele. Mergând pe străduțele înguste, aveam impresia că mă plimb printr-un muzeu; parcă e greu de crezut că în acele căsuțe rupte dintr-o poveste locuiesc astăzi oameni. Dar da, locuiesc, satul număra vreo 120 de suflete. Ba chiar spre deosebire de alte sate vizitate în zonă și care duminica erau pustii, la Crissay am întâlnit vreo câțiva localnici, plus câteva grupuri de turiști (nu i-am luat în poze, firește).  


După ce ne-am învârtit preț de vreo oră două pe străduțe, ne-am oprit la probabil singurul bar-restaurant din sat pentru o bere și respectiv o ciocolată caldă, noi fetele. Ah, ce plăcut era acolo la soare, la măsuța cu scaunele așezate cu fața la stradă, îmbrăcată lejer doar în pulovăr după atâta iarnă (care fie vorba între noi, n-a fost deloc iarnă aici!)!!!  Era așa bine să simt soarele și mirosul de iarba proaspătă, acolo departe de orice formă de aglomerație urbană! Absolut minunat, dar n-am zăbovit mult, plimbarea trebuia să continue. După ce ne-am terminat băuturile ne-am îndreptat spre parcare, nu neapărat cu intenția de a pleca acasă.  Urma cu o vizită la ruinele Abației Roches Tranchelion, de care n-a auzit nimeni, nici măcar careva dintre conoscuții mei de aici, născuți și crescuți în Touraine. Însă eu știam! Dar despre asta o să vă povestesc în „episodul” următor…

Crissay sur Manse, este înscris (pe bună dreptate după părerea mea) pe lista celor mai frumoase sate din Franța, alături de: Montresor, Candes Saint Martin si Montsoreau, aflate nu foarte departe.



S-ar putea sa te intereseze si:

Gastronomie si vinuri locale 
Etichete: , , , ,