Oraș semeț, agățat de munții corsicani, Corte, capitala secretă a Corsicii, se găsește bine ascuns în inima insulei, la confluența râurilor Tavignano și Restonica, ceva mai ferit de forfota stațiunilor cunoscute de la malul mării. Frumusețea nu i se datorează doar generozității naturii, dar și rolului său în istoria insulei. In timpul scurtei perioade de independență, între 1755-1769, generalul Paoli ridică Corte la rang de capitală a noii republici, cel mai probabil datorită situației sale geografice avantajoase, U Centru di Corsica, pe drumul dintre cele două mari porturi, Bastia și Ajaccio. Astăzi capitală culturală și istorică a insulei, Corte și-a păstrat șarmul de altădată, amestecând cu armonie comorile din trecut. Vedeta așezării este fortăreața, ce tronează pe un pinten stâncos, deasupra orașului, și care adăpostește din 1997 Muzeul Corsicii.

Am citit că, locuit încă din epoca bronzului, maurii au fost cei care au fondat o așezare pe pintenul stâncos, urmând ca citadela să fie construită pe la 1420, la ordinul lui Vincentello d´Istra. In 1434 genovezii pun stăpânire pe ea, după ce-l execută pe Vincentello, procedând la mărirea acesteia. In 1730 Corte este cucerit de combatanții pentru independență, dar garnizoana nu sălășluiește decât doi ani în oraș, oraș fiind recucerit de genovezi. In 1755 Paoli numește Corte capitală a insulei și fondează aici prima universitate. După înfrângerea lui Paoli în 1769 și ocuparea Corsicii de francezi, acesta este închisă, iar orașul pierde din importanță. In 1981 Università di Corsica se redeschide pentru prima dată după înfrângere, fiind astăzi singura de pe insulă si găzduind aproximativ 4500 de studenți.

Insă mai mult decât un oraș universitar, Corte este astăzi unul turistic. Se spune că la Corte se petrece întotdeauna ceva. Studenții care ies în cafenele și baruri seara însuflețesc orașul, la fel și drumeții veniți de departe pentru a parcurge diverse trasee montane în zonă, Corte situându-se la poalele Masivului Rotondo, al doilea cel mai înalt de pe insulă.  Muntele a fost motivul principal care ne-a dus și pe noi la Corte, deși mă gândeam la el de ceva vreme. Inițial prevăzusem și o plimbare prin oraș, în special pe străduțele medievale înguste ale centrului istoric, destul de pitorești din fotografii, poate chiar o urcare la citadelă, însă din păcate timpul nu ne-a mai permis să ne bucurăm pe larg de oraș. Drumul de la Bastia, urcarea pe munte, vizita la stână au cam umplut ziua, astfel că pentru Corte ne-a mai rămas doar un popas la poale pentru a-l admira și fotografia câteva clipe. Asta este, poate mai mult data viitoare. V-am spus doar că prevăd multe „dăți viitoare” în Corsica, nu?!

 

 

 

 

 

Etichete: , , , , ,