Nici nu știu ce mi-a plăcut cel mai mult la sărbătoarea de sâmbăta trecută de la Castelul Villandry… Să fi fost oare parada de costume și măști venețiene? Sau grădinile luminate de mii de lumânări? Poate focul de artificii tras pe ritmuri de muzică renascentistă. Habar nu am, dar cert este că, în ciuda vremii destul de neprietenoase, Noaptea Celor o Mie de Focuri  a fost unul dintre cele mai faine festivaluri la care am participat în acești trei ani pe Valea Loarei.




De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, în primă fază când am ajuns aici, am fost curioasă mai mult să descopăr castelele, orașele, satele, n-am dat prea multă importanță manifestațiilor de acest gen, excepție făcând desigur sindrofiile la care se mănâncă și se bea și restul la care am nimerit în mod pur și simplu întâmplător. Însă în ultima vreme au început să mă tenteze și astfel de activități și cu această ocazie am observat, spre surprinderea mea, că agenda regiunii este destul de încărcată cu evenimente: concerte de muzică clasică sau ne-clasică, spectacole de teatru, demonstrații de echitație, majoritatea ținându-se în grădinile castelelor, la care se mai adaugă diverse alte târguri și festivaluri de te-miri-ce prin sate și orașe. Dacă Festivalul Trandafirilor de la Chédigny l-am ratat la mustață  în mai și daca pentru Anjou Vélo Vintage din iunie am învățat prea târziu să merg pe bicicletă, am zis că de la Nuits des Mille Feux de la Villandry n-am cum să lipsesc. 

Toată săptămâna fusese vreme perfectă, însă că un făcut, pentru weekend se anunțau ploaie și temperaturi scăzute. Cred că am verificat toate siteurile meteo din două în două ore vineri în speranța că vremea se va îmbunătăți subit, dar parcă nu aveam deloc noroc. Mi-am zis fie ce-o fi într-un final, om vedea noi sâmbătă seara la plecare, pentru că de dus oricum aveam de gând să mă duc, putea să vină și uraganul, atât de pornită eram. N-a venit totuși uraganul, nici taifunul, de fapt n-a plouat chiar deloc pe parcursul manifestației, astfel că frigul și vântul le-am putut mai ușor trece cu vederea. 

Ne-am prezentat în jurul orei 21 la poarta castelului, oră anunțată de organizatori pe site, noi și încă câteva sute de oameni, localnici și turiști, și am așteptat deschiderea casei de bilete cu o bere în mână la braseria de la intrare. În schimbul sumei de 9.50 euro de persoană, superbele grădinile ale castelului Villandry se pot admira două nopți pe an și asta nu oricum, ci luminate feeric de 2000 și ceva de lumânări. Deși eu abia anul ăsta am auzit de festival, în 2014 Nuits des Mille Feux a numărat cea de-a 15 ediție consecutivă. Eu am ales seara de sâmbătă pentru vizită și asta nu numai pentru că era mai la îndemână, ci și pentru că în program, pe lângă plimbarea propriu-zisă pe alei printre lumânări, un concert de muzică renascentistă și un foc de artificii la final, se anunța o paradă de costume și măști venețiene

Două personaje astfel degizate ne-au urat bun venit cu o reverență la intrare, iar în momentul în care am pătruns în curte nici nu mai știam unde să mă uit mai întâi. Dintr-o anexă a castelului ieșeau necontentit persoane costumate care mai de care mai uimitor. Absolut toți vizitatorii se înghesuiau cu aparatele, iar costumele se așezau frumos la fotografiat. Toată lumea era fascinată de frumusețea lor, de culori, de modele, de măști, inclusiv eu. Le-am admirat de multe ori în poze pe internet, la Carnavalul de la Veneția, dar până să le văd pe viu, zău că nu mi-am imaginat cât de minunate sunt. 






























După ce am terminat cu costumele am pornit la o plimbare prin grădini. Deși noaptea nu se lăsase încă, lumânările erau deja aprinse. Am luat-o la pas prin Le Potager- Grădina de Zarzavaturi, cea cu 9 pătrate cu dimensiuni identice, dar cu motive geometrice diferite în interior, am urcat mai apoi în al doilea Salon al Grădinii Ornamentale, unde lavanda îți muta nasul din loc cu parfumul ei, ca mai apoi să ajungem și mai sus, pe terasă desupra canalului cu apă și să admirăm primul Salon al Grădinii Ornamentale în toată splendoarea sa, cel despre care se spune că ar constitui o prelungire a camerelor castelului. Aici, în acest prim salon, erau așezate intenționat probabil cele mai multe lumânări, deși grădina acesta arată într-un mare fel și fără. A fost a patra oară când am admirat grădinile de la Villandry, și cred că nu m-aș plictisi niciodată să revin, peisajul și culorile schimbându-se de la lună la lună și de la an la an. 







  
După plimbare ne-am așezat ca toată lumea pe peluza din Grădina Apei în așteptarea concertului. O mică gondolă cu două personaje venețiene navigau agale, laolaltă cu o pereche de lebede albe. Până la urmă n-am rămas așezați în timpul concertului, ci am preferat să mai dăm o tură prin grădină, mai ales că se lăsase întunericul, iar muzica o puteam auzi și mergând. Dacă vântul n-ar fi suflat cu putere, cerul ar fi fost senin, tempratura un pic mai ridicată și mi-ar fi servit un pahar de vin la intrare, cu siguranță ar fi fost seara perfectă, dar m-am mulțumit și așa, doar cu grădina vibrând feeric pe ritmuri renascentiste. 















Seara s-a încheiat cu un spectacol de lumini și un foc de artificii deasupra iazului. Pentru asta am oprit și noi plimbarea și am luat loc pe malul apei. Au fost superbe, chiar dacă nu am reușit să le imortalizez prea bine, deh, trebuie să mai exersez. Noroc că lunea viitoare e 14 iulie! În jurul orei 23.30 s-a terminat totul, odată cu ultimele și cele mai spectaculoase artificii care au luminat cerul. Împreună cu toată lumea am părăsit incinta castelului, îndreptându-mă spre parcare, fascinată de ceea ce văzusem și cu două gânduri în minte: să nu ratez sub nici o formă Nuits des Mille Feux de vara viitoare și să văd Veneția la anu’ în carnaval.

S-ar putea sa te intereseze si:
Étiquettes : , , , ,