De fapt am ajuns la Strasbourg în a doua zi de Crăciun, dar fiind prea târziu și mai ales fiind obosiți după cele vreo 7h30 de condus, respectiv stat cu fundul pe scaun în dreapta și văzând doar autostrada în fața ochilor, am decis să ne odihnim mai bine și să lăsăm plimbarea pe a doua zi. Noaptea trecând repede, m-am trezit plină de entuziasm de zici că urma să ating Polul Nord, să urc Everestul, sau să văd epava Titanicului, m-am pregătit și am pornit spre centru. Am început prin a căuta o parcare gratuită, însă firește că n-am găsit, așa că am parcat într-un final mașina într-una cu plată, aproape de celebrul cartier Petite France.
Chiar
dacă era mijlocul zilei și luminile nu erau aprinse, atmosfera din
centrul Strasbourgului mi s-a părut de basm. Lipsea doar zăpada din
decor, însă gerulețul de afară mirosea totuși a Crăciun. Mi-au plăcut
ghirlandele agățate pe clădiri, nu că acele clădiri ar avea nevoie de
ghirlande, pentru că oricum sunt deosebite, așa că pe toate străzile din
jurul catedralei am mers uitându-mă în sus, până aproape că am făcut cârcei la gât. Parcă nu mă săturăm să admir! Am dat apoi o tură pe la
căsuțele ce înconjoară impunătoarea catedrală Nôtre Dame, o bijuterie
desăvârșită a arhitecturii gotice, care te îmbiau cu de toate, de la vin
fiert, covrigi, gogoși și alte bunătăți tradiționale, până la obiecte
decorative, obiecte hand-made, decorațiuni de Crăciun, bijuterii și câte
și mai câte. Încă de la orele dimineții târgul era foarte animat,
magazinele deschise și pline, turiștii fiind veniți în număr
impresionant de mare, nefiind deranjați de frigul de afară.
prin târg ne-am dat seama că am uitat să plătim parcarea, adică să
băgam bani în aparatul de taxat, așa că a trebuit să ne întoarcem la
mașină, iar mașina fiind aproape de Petite France, am decis să ne uităm un pic pe acolo și să mergem înapoi mai pe la lăsarea
serii, ca să vedem luminițele aprinse. Petite France este cel mai
pitoresc cartier și centrul istoric din Strasbourg. Este situat pe Marea
Insulă, înconjurat de râul Ill și este înscris pe lista patrimoniului
mondial UNESCO din 1988. Are și de ce, e foarte fain. Se zice că
pescari, morari și tăbăcări trăiau odată în această parte a orașului,
iar cele mai vechi case ar data din
secolele XVI-XVII. Distrusă în cel de-al Doilea Război Mondial aproape în
totalitate, Mica Franță a fost reconstruită în perioada interbelică,
păstrându-se arhitectura originală. Ar fi fost mare păcat să nu
ne putem bucura și noi astăzi de ea.
La marginea cartierului, peste râul Ill, se găsește Les Ponts Couverts (Podurile Acoperite), care și-au păstrat numele în ciuda dispariției acoperișurilor. Ele sunt dominate de 4 turnuri din secolul XIV, vestigii ale zidurilor de apărare ce înconjurau cândva orașul și care garantau în Evul Mediu independența „republicii Strasbourg”. Imediat după atașarea Strasbourgului la regatul Franței, în 1681, alte fortificații sunt construite, cum ar fi Barajul Vauban, aflat la doar câțiva metri de Podurile Acoperite. Barajul Vauban a fost construit după planurile inginerului Vauban, iar pe acoperișul clădirii a fost amenajată o terasă panoramică, care oferă o priveliște deosebită asupra orașului. Desigur că n-am ratat-o deși nu pot afirma că îți taie răsuflarea precum citisem. Însă merită, mai ales că este gratuită. O priveliște și mai și se poate admira de pe terasa panoramică a catedralei, dar eu n-am urcat, prea frig iarna, în plus cerul era destul de acoperit, așa că am preferat să rămân cu picioarele pe pământ.
În timp ce ne plimbam prin Petite France s-a făcut și ora prânzului și deși intenționam să mâncăm la un restaurant lângă catedrală, unde ne făcuse cu ochiul o flammeküeche (o tartă sărată specifică regiunii), am zis totuși să ne oprim la un restaurant din centrul istoric. Prețurile nu sunt tocmai mici, dimpotrivă, dar până la urmă nu vin în fiecare zi la Strasbourg. Am ales întâmplător restaurantul Lohkäs, unde am servit un choucroute alsacian delicios, acompaniat de un vin bun, un Riesling d’Alsace. Choucroute este o specialitate foarte populară în Alsacia, deși se consumă sub diverse alte forme în cam toată Europa și nu este nimic altceva decât varză acră, fiartă și servită cu cârnați și alte cărnuri afumate. Perfectă pentru o zi friguroasă de iarnă!
WOW ! Chiar e un oras de poveste ! Superb !
De Craciun chiar pare de poveste…
Cladirea cu "ursuleti" este o minunatie! Vai ce mi-a placut plimbarea! :))
zi faina Larisa! >:d<
Si mie mi s-au parut haiosi ursuletii…si toate decoratiunile atarnate pe acolo.
Zi faina si tie Minnie!
ce interesanta cladirea cu ursuleti 🙂
Se pare ca tuturor le-au placut ursuletii :))! Si mie!
Dragilor, am fost acolo, este minunat orasul inclusiv seara, indraznesc o simpla recomandare, incercati toate dulcegariile!
Eu sunt mai mult cu chestiile sarate, dar da, pentru amatori au o gramada de dulcegarii.
Buna ziua!
Este un oras frumos, curat si am avut placerea de a descoperi cateva locuri cu muzica buna, sunt locuri in care te simti ca in inima Vienei! Toate cele bune!
Pentru o zi eu m-am plimbat mai mult pe stradute, dar este interesant ce spui. Niste recomandari exacte de localuri poate?
si mie mi-a placut cladirea cu ursuleti. Mi-a adus aminte de Saint Remy, era o fereastra impodobita cu ursuleti.
Mi se par simpatice casele, seamana un pic cu cele din UK, de pe vremea Tudorilor
Si, ca de obicei, I love Azorel 😛
Si mie mi s-a parut cea mai fain decorata cladire. Tuturor cred, erau o multime de oameni postati in fata sa o pozeze :)).
Azorel nu prea cred ca a apreciat atatea picioare in jurul lui, dar cred ca a fost fericit totusi ca n-a ramas singurel in camera :D.
Incredibil de frumos! Vreau si eu :D:D:D:D:D:D Mi-au dat ceva idei cum sa-mi ornez casuta la anul 😀
Cu ursuleti??? 😉
Sunt intr-adevar foarte fain ornate…
MINUNAT!! 🙂 Super loc, super poze. Casa cu ursuleti e preferata mea… Vreau si eu 😀
Multumesc!
Observ ca a avut mare succes casuta cu ursuleti. Adevarul este ca si mie mi-a plaut tare mult, mi s-a parut ingenios decorata.
Ce atmosfera de basm, ce frumos este decorat orasul de Craciun, nu intamplator erai tu super entuziasmata ca ajungi acolo, banuiam si eu ca e ceva deosebit, dar acum e certitudine, chiar ca merita titlul acordat. Un fel de paradis al pasionatilor de fotografie, la tot pasul e ceva ce merita imortalizat.
Un deliciu vizual, multumim pentru plimbare si povestire, Larisa. 🙂 Franta este cu adevarat incantatoare! 🙂
Simpatice paharelele din final, adorabili ursuletii expusi pe cladiri, seducatoare stradutele si minunata arhitectura. 🙂 Toate pe gustul meu. 😛
Este un paradis pentru cineva pasionat de fotografie, dar cred ca mai mult vara, sau in afara targului. In rest e aglomerat;majoritatea pozelor le-am facut in sus, la cladiri, putine la targul in sine. Nu prea aveam cum, fara sa prind cateva capete in cadru :)).
In schimb in Petite France era mai liniste…
Multumesc Nice! Sa ai o zi frumoasa, ma bucur ca ti-a placut "plimbarea".
Un oras foarte frumos, iar din pozele tale si destul de linistit! O seara frumoasa!
Linistit in poze, ca am incercat sa nu fotografiez oamenii, dar crede-ma ca erau multi :p!
Blogul tau e o minune pentru mine!Poastarea dinainte am citit-o si am vazut pozele in pat cu nepoata ca pe-o poveste frumoasa.Ma intreba:Bunica, de unde o sti tu pe doamna?Nu o stiu ,dar o plac si-mi place tot:imagini,povestea,modul direct de ne spune si noua pe unde calatoresti.Sa ai un an bun,sa-ti indeplinesti multe vise!
Va multumesc mult, chiar ma bucur ca va place. M-ati facut sa rosesc :).
Un an bun asemenea, cu multa sanatate, bucurii si clipe frumoase alaturi de cei dragi (mai ales alaturi de nepotica care este simpatica foc!).
Ce frumos! Cat bun gust, ce arhitectura superba, cata atentie pentru detalii! M-a cucerit si pe mine!
P.S.: Ala micu' a baut si el vin fiert? 🙂
Nu-i place vinul! Prefera berea el :))! Glumesc desigur, fuge de mirosul de alcool.
Deci acum imi doresc chiar mai mult sa ajung in Strasbourg! mi-au placut mult cladirile si modul in care le-au decorat! Insa as merge si vara cand muscatele se inalnesc la toate geamurile!!! Oricum perioada conteaza mai putin, sper sa ajung prin acele tinuturi
Iarna e frumos sa vii pentru targ, dar clar vara-i pentru plimbare. Totusi tind sa cred ca -i deosebit in orice anotimp pana la urma.
Sunt minunate stradutele, cladirile… TOT!! Ti-am zis recent ca te invidiez? Daca nu, afli iar. :)) Te pup!
:)))) da mi-ai zis!
Petit France e o splendoare. Catedrala la fel. Cred ca am mai trait candva in Evul Mediu, altfel nu se explica fascinatia pe care o exercita asupra mea. 🙂
Un alt articol minunat, o alta vizita deosebita. Imi plac grozav si cladirile impodobite foarte frumos. Cea cu ursuleti e o bijuterie. Cred ca cei mici au fost fermecati de atatia ursuleti 🙂
Si din nou mi-ai facut bucuria sa-l admir pe dragul de Azorel. Si pe voi, desigur, dar el e slabiciunea mea, stii tu. 🙂
Frumoase foto! Felicitari, draga Larisa!
Semanam Elly, si eu sunt fascinata de Evul Mediu, mai ales de arhitectura si decoratiuni.
Casuta cu ursuleti cred ca a avut cel mai are succes, erau multi oameni in fata ei, fotografiind-o.
Multumesc Elly, te pup, sa ai o seara faina!
O my in ce fel arata!!!! Musai sa te intorci, arata super locul! Felicitari ptr poze 🙂
Mersi Renutzule, sper sa ma intoc, candva, intr-o zi…
Superb! Vreau să ajung şi eu la Strasbourg, dar cred că în nicio perioadă a anului nu poate fi atât de frumos ca de Crăciun!
Asa spunea si sotul meu, ca in nici o perioada a anului nu-i mai frumos orasul ca in preajma Craciunului.
Ce-mi plac ursuletii! Si Azorel sub canadiana :))
Era prea aglomerat si cam greu sa ne deplasam prin multime cu el in lesa, asa ca l-am bagat sub haina :)).
Nu am vizitat niciodata Straßburgul iarna, doar primavara si vara. Imaginile pe care le prezinti aici sunt fantastice! O atmosfera extraordinara de sarbatoare se simte în fiecare detaliu al strazilor! Mi-au placut mult cladirile împopotonate cu jucarii de plus! :)) Dar cel mai mult îmi place "jucaria de plus" ce sta în jacheta sotului tau! :)) Azorel este un dulce!
Seara faina! pupici
PS: te invit la o leapsa: http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2014/01/but-most-of-us-are-romanians.html
Data viitoare si eu as vrea sa merg vara; am vazut poze si chiar daca lipsesc decoratiunile, cu toata natura verde, cred ca este de vis.
Iar referitor la Azorel si noi ne gandim cateodata ca este exact ca o jucarie de plus :)). Una vie.
Multumesc, o zi frumoasa Carmen si un weekend la fel.
Multumesc de nominalizare, o sa o preiau cat de curand.
Ce frumos! Seara cred că te simți ca în povești acolo… Îmi plac așa mult ornamentele de acolo, de pe la voi, din Franța…. Superbe!:))
Pupici!
Da chiar te simti ca intr-o poveste de Craciun, Maria. Aglomeratia doar te mai aduce inapoi in realitate.
Te pup!
Wow! Acum doar a luat nastere dablaua mea si vreau sa vad si eu Strasbiurg-ul cu proprii mei ochi. Cred ca este molipsitor 🙂
Este superb tot ce ai prezentat si chiar pare capitala Craciunului. Esti o norocoasa! Fii buna si imparte cu noi un pic din norocul pe care il ai :))
Ma bucur ca ti-a placut! Mergi sa vizitezi orasul, eu zic ca merita. Daca vrei cu adevarat sigur se va intampla.
Superb e putin spus. Sper ca in vara acestui an sa vizitam si Strasbourg-ul, vom avea parte de o escapada in Franta.