vine „viața la țară”, că Amboise este mai degrabă un orășel decât un
sat chiar dacă la prima vedere nu pare. În plus, „viața la țară” din ziua de
astăzi e foarte diferită de cea despre care ne povesteau bunicii și
asta nu numai aici la mine, ci mai peste tot în lume. Apa nu se mai
scoate din fântână, ci vine pe conductă direct în casă, lemnele trosnesc
în șemineu doar de plăcere, iar legumele cresc mai degrabă la
supermarchet decât în grădină. C-o fi bine, c-o fi rău nu știu ce să
spun, cu siguranță viața bunicilor noștrii nu se mai potrivește cu a
noastră, cert este că-mi place „la țară”, zău că nu m-aș mai întoarce la bloc.
Cutiile au dispărut, dar și așa casa în care locuim nu arată încă precum casa visurilor noastre. Mai sunt multe de schimbat, unele absolut necesare, altele de moft, dar nu-i grabă. Le-om face noi încet-încet, după posibilități, că vorba aia, nu vin bănișorii cu apa Loarei. Am început deja să ne stabilim prioritățile, astfel că vom începe cu ce e mai important, după cum este și normal. Iar foarte importantă este grădină.
De fiecare dată când iesim în curte ne speriem de câte sunt de făcut: pomi de curățat, gard viu de tăiat, gazon de tuns, plus multeee altele. Noroc că-i încă iarnă și deocamdata nu putem face nimic. Dar acușica vine primăvara și n-am vrea s-avem o curte-junglă. O să începem în martie prin a ne cumpăra câteva ustensile, gen greblă, sapă, roabă, o mașină de tuns gardul viu, alta pentru iarbă, iar apoi vom purcede la treabă. Probabil că nu vom reuși să amenajam prea multe anul ăsta, să pavăm aleile, să instalăm felinare, să amenajam bazinul sau să sădim multe plante precum cum ne dorim, dar nu-i rău nici așa, curtea este foarte bine gândită și împărțită, cu o mână de îngrijire sunt sigură că o să arate satisfăcător. În plus, nici nu-i prea goală. La un inventar rapid, am descoperit că avem ghiocei,
zambile, narcise, o camelie, niște stânjenei, foarte, foarte mulți trandafiri, ceva hortensii,
aluni, un smochin bătran, 2 vișini, o parcelă cu fragi de pădure, plus una bucată arici, o veveriță, un
șoricel, si probabil multe alte plante și viețuitoare încă neidentificate.
Și apropo de viețuitoare, anul
acesta intenționam să ne luăm o pisicuță, și de ce nu un câine mai mare
care să păzească curtea. Nu că Azorel n-ar fi eficient, dar totuși…
Mă gândesc tot la un terrier, doar că la unul de talie mai mare, gen
Airedale Terrier, dacă vă spune ceva. Sunt curioasă de părerea lui Azorel,
cu siguranță va fi puțin gelos, obișnuit ca singurul răsfățat, dar sunt
sigură că și lui i-ar prinde bine puțină companie …canină. Cu pisica
o să fie amuzant!
Apoi, de
când sunt aici circul foarte mult cu trenul. Amboise este o gară foarte
bine deservită, sunt trenuri din oră în oră către Tours, sau în direcția
opusă Blois-Orléans-Paris. Este mult mai rapid decât cu mașina, dar
desigur acesta este un motiv ca să nu conduc. În plus, în tren poți citi o
carte, arunca un ochi pe internet, sau chiar afla lucruri interesante de
la colegii de compartiment, gen ce să mai gătim la cină.
În rest, ne bucurăm de avantajele vieții la curte, iar unul dintre cele mai importante este că ori de câte ori ai chef poți arunca doi trei cărbuni în foc și încinge un grătar pe cinste, chiar și iarna. Iar friptura la grătar este foarte sănătoasă și gustoasă! Apoi mai este și șemineul… E așa plăcut în serile geroase să stai pe fotoliu cu o carte în mână privind din când în când jocul flăcărilor. Cu toate acestea, am făcut focul mai rar decât ne-am așteptat. Entuziasmul a fost mare la început, mai târziu scosul cenușii, tăiatul lemnelor și aprinsul focului l-au mai scăzut. Ne-am cunoscut și vecinii. Sunt foarte curioși, probabil pentru că suntem suntem străini, dar apreciez că nu-s indiscreți, dimpotrivă par foarte civilizați și de treabă, ca să nu mai zic că majoritatea sunt de vârsta a treia.
Și cam atât deocamdată despre viața la țară. Probabil vor fi mai multe de spus la primăvară, abia aștept să văd natura cum explodează la mine în grădină. Măcar de primăvară să mă bucur, că iarnă ciuciu și anul asta la noi în Touraine. A început să ningă într-o zi, mă și vedeam făcând om de zăpadă, dar n-a durat decât juma’ de oră după care s-a topit instantaneu. Tocmai de aceea zilele astea îmi lustruiesc rachetele, că săptămâna viitoare plecăm la zăpadă. Cum era să las iarna să treacă fără să mă bucur pe deplin de ea în mijlocul munților?
Etichete: CASA SI GRADINA, STARE DE BINE, STIL DE VIATA, VIATA LA TARA
Salutare! Si mie imi place "la tara", dar aici singurul neajuns e ca fara masina esti cam mort. Legaturile cu orasele mari din zona sunt foarte slabe, supermarketurile sunt departe si tot asa .. In schimb m un sfat: sa va cumparati ustensile pentru gradina de acum, cand nu e sezonul. Nu stiu cum e in Franta, dar in Belgia cand vine primavara toate alea de gradinarit isi schimba preturile in sus. Noi habar nu am avut si am cumparat si grebla si foarfeca de pomi si masina de tuns iarba cand am avut nevoie de ele, ca sa vedem ca de fapt iarna sunt mai ieftine. Nu stiu cata economie am fi facut, dar cand ai casa noua cheltuielile sunt mari si orice economie conteaza. E drept ca in primavara oferta era mai variata la masini de tuns iarba sau bordurile, dar se gaseau masini bune si iarna. Sa stapaniti sanatosi casuta! Am vazut ca aveti si niste pomi, eu sufar din cauza asta. Tare mi-as fi atarnat un hamac 🙂
Multam de pont, nu ma gandeam la asta. Cred ca la inceput de martie mergem "sa facem piata" pentru ustensile, sper sa gasim preturi acceptabile. Sincera sa fiu habar nu am cum sta treaba cu preturile la articolele de gradinarit, ca daca am stat la bloc mere n-am prea avut nevoie. Dar s-ar putea sa ai dreptate si sa fie si aici la fel. O sa studiez problema.
Multumim! Da avem ceva pomi, dar nimic potrivit pentru un hamac din pacate. Si mie mi-ar fi placut 🙁
Aveti un arici? 🙂
:)) da. Incercam sa-i mai lasam mancare sa vina mai des, dar i-o fura Azorel :D.
Seara ies la plimbare aricii. Dacă ieşi noaptea la plimbare prin grădină, cu siguranţă o să-i vezi ( vorbesc la plural pentru că sigur nu este doar unul). Interesant este că îi vezi în perioada asta a anului. De regulă ei iarna hibernează, bine la voi am înţeles că nu prea există iarnă.
Aricii au un miros specific, nu foarte plăcut, Betty imediat îi depistează după miros şi mă atenţionează lătrând. Poate e valabil şi la Azorel 🙂
La noi prin magazinele mari au adus ăştia deja tot felul de flori şi bulbi de flori. Este o adevărată ispită pentru noi. Sunt tare curioasă cum artă standurile cu flori, în magazinele din Franţa.Probabil că există mult mai multe sortimente decât aici.
Aştept cu nerăbdare primăvara în grădina ta 🙂
Aha! Multam de informatii, nu stiam. Chiar o sa ies seara sa caut aricii. Deocamdata n-am vazut decat unul. Adevarul este ca il tot vad pe Azorel ca se duce in spatele curtii, poate e pentru ca simte el ceva acolo :).
Chiar ieri am fost la un magazin aici si am vazut o multime de plante. Sa-ti spun drept eu m-am uitat mai degraba pentru un zmeur, un mur, un afin si pe la pomii fructiferi, mai putin pe la plantele ornamentale.
Ne-am propus anul acesta sa curatam si sa restauram putin gradina, sa refacem aleile, bordurile, sa taiem tot ce este uscat si abia apoi sa incepem sa plantam. Anul asta cred ca ne vom multumi cu ce avem deja.
Iti doresc sa-ti indeplinesti toate planurile si sa te bucuri de zapada saptamana viitoare. 🙂 Ce dragut ca ai atatea floricele prin curte… Si atatea animalute. 🙂
Viata la tara, descrisa de tine, pare tare idilica. Si fericita, lipsita de griji. Super semineul, mi-a adus aminte de Sighisoara. :))
Vacanta frumoasa, Larisa! 🙂
Da, sunt o multime de plante si animalute, nici noi nu le-am descoperit inca pe toate. O sa fie un an al surprizelor :))
Viata la tara este frumoasa cand ai acelasi confort ca intr-un oras, diferenta facand-o doar curtea si linistea. E drept ca "la tara" in Franta, sau in orice alta tara civilizata din vestul Europei, este foarte diferita de viata la tara pe care o stiam eu in copilarie. Poate lucrurile s-or fi mai schimbat intre timp , dar cu toata autenticitatea pe care o are satul romanesc n-as locui permanent la tara in Romania. Poate doar asa, sa am o casuta de weekend…
Multumesc Nice! Sa fie!
Cand ai "casa pe pamant",zicem noi,sunt multe de facut.Sti ca ma mai vaitam si eu cu gradina,dar ai si multe satisfactii.La inceput e mai greu,dar ordonata si sarguincioasa cum te vad eu,n-or sa fie probleme.O saptamana buna sa ai!
Asa este, sunt multe de facut si pe zi ce trece devin parca si mai multe :)). Sper sa ne descurcam. Multumesc, asemenea va doresc!
Fragi…♥ Mi-a venit o idee: pentru unelte, ustensile si chestii de decorat poate veti gasi in targuri/talcioc, magazine gen sh, de unde sa le luati la un pret mai mic. Si noi cand ne-am mutat am gasit o grebla dar cum vecina de la parter a pus stapanire pe gradina nu-mi bat capul, iar grebla am dus-o la bunici.
Saptamana faina si voua!
E si asta o idee buna, mai ales pentru chestii decorative. Mie oricum imi plac lucrurile mai vintage… Se tin si aici fel si fel de astfel dde targuri, insa anul asta n-am ajuns inca. Poate dau o fuga un pic mai spre primavara.
wow ce curajosi sunteti! doi catei si o pisica?! … eu inca nu pot sa ma hotarasc sa adopt un singur catel :))
Matusa mea are doua mâte – aspira de 3 ori pe zi si când o intâlnesc imi vine sa râd, oricat de cocheta este, hainele ei sunt mereu pline de par de pisica…
Foxterrier am avut eu ii România, este cea mai dulce rasa de catel :))) cu par sârmos, Leo îl chema… Jucaus nevoie mare!
Noi nu putem sa avem catel inca, pentru ca plecam spontan in calatorii, pentru 2 nopti sau weekend prelungit… unde sa las catelul?! Greu imi este si cu pestii… mereu trebuie sa o rugam pe vecina sa vina sa-i hraneasca.
Abia astept sa-mi spui ce ai hotarât 🙂 Succes!
Asta este si nelinistea noastra, ce-o sa facem cu toti patrupezii cand plecam in vacante :)). Cu Azorel mai merge, ca-l luam dupa noi, dar cu pisica nu cred ca merge. Cel mai probabil o vim lasa la vreun cunoscut de incredere, sau la o pensiune de animale. In rest, am prieteni care pleaca cu 2 caini in vacanta, deci imposibil nu este, doar ca necesita o altfel de organizare, desigur. Sa vedem…
E frumos la voi. Imi pot imagina doar, dar din ce ne povestesti arata ca in locurile acelea din vederile frumoase cu satele din Franta. Locuri tihnite, cu o gradina mare si colorata incepand din primavara, cu o casa amenajata in stil vintage (asta doar imi imaginez). Semineul oricum ii da un aer aparate.
Avem si noi casa la tara unde mergem vara in special pentru Kari. Totusi cred ca e o mare diferenta intre a fi la tara in Ro, fata de a fi la tara in Franta …
Sunt de acord cu tine Alicee, este o mare diferenta. In Romania e placut sa ai o casa la tara unde sa mergi in weekenduri, asa cum aveti si voi, sa profiti de verdeata, de liniste si diverse activitati in aer liber (mai ales cu un copil).
Asa cum ii spuneam si lui Nice mai sus, poate ca lucrurile s-or fi mai schimbat intre timp, dar la cum le stiam eu si ma refer aici la lipsa utilitatilor, gen retea de apa, canalizare, gaze, a drumurilor, a scolilor, spitalelor si de ce nu, chiar la mentalitatea destul de inapoiata a oamenilor, nu cred ca m-as vedea locuind permanent acolo.
Sunt si vile cu toate utilitatile dar mai rar si in satele mai mari. Noi avem casa aproape de Cluj, intr-un sat mic cu 100 de oameni. Apa curge la fantana, iarna daca mergi trebuie sa faci foc in soba de teracota, exact ca pe vremuri …
Partea buna e ca vara casa e racoroasa, avem o gradina absolut imensa cat un parc de oras, cu o vie mare, o gradina foarte mare cu flori, livada, nuci batrani in care se joaca Kari, sura cu fan, totul a ramas ca pe vremea copilariei mele.
Ce fain trebuie sa fie!
Asa aveam si eu, langa Bucuresti. De fapt inca mai este, dar daca am plecat n-am fost pe-acolo in ultima vreme… Era placut sa merg in weekenduri.
Si in sat la mine era la fel, cei tineri care locuiesc permanent acolo si-au facut vile, cu toate utilitatile.
Vai, dar ce-mi place la voi!! Uneori stau si visez și eu la o căsuță (ok, la Ineu este casa în toată regula), dar visez la alta, mai mică, doar a noastră 😀
Cine stie,poate intr-o zi se va implini visul ;).
Clar nu se compara viata la bloc cu cea de la tara, la casa! Parintii mei si-au cumparat o casuta acum vreo 3 ani si la fel, era jungla in curte! Nu puteai pur si simplu sa intri pentru ca nu aveai pe unde sa calci :)) Si treptat si-au facut ei gradina de legume, au vopsit pomisorii, etc, tare dragut au facut acolo. Aa, ce-am mai ras de ei ca gradina au facut-o cu ajutorul lui… Google :)) Dar acum sunt gospodari priceputi! 😛
:)) Google este cel mai bun prieten! Pai cum crezi ca m-am documentat eu despre taierea trandafirilor de exemplu? Tot cu ajutorul lui Google :))
Super fain! Pai inseamna ca ai unde sa profiti de werdeata in weekenduri. Vara trebuie sa fie o splendoare!
Felicitari Larisa, acum trebuie decorata interior si exterior. La o casa visam si noi, poate peste vreo 2 ani ne mutam intr-o casa cu de toate :gradina, semineu…
Spor la gradinarit 🙂
Multumesc! O da, sunt o multime de facut, decortat, schimbat. Dar le-om face noi usor-usor :).
Super! Va doresc din suflet sa va impliniti visul!
Dupa un an de stat in casa nou mi-am dat seama ca tot nu am reusit sa fac tot ce am planuit si inca mai am de lucru. De fapt am impresia ca la o casa mereu e cate ceva de lucru si poti face ceva 😀 Acum astept si eu primavara sa-mi mut activitatile in gradina. Mi-am propus sa fac atat de multe lucruri frumoase si majoritatea vor fi DIY 😀 Cred ca la cate vreau sa fac cred ca o sa ma mut si la vecini in gradina
Cam asa este, mereu apare cate ceva de lucru, fie ca e un moft al nostru sau ceva absolut necesar. Dar e placut, asa-i?
Spor la treburi si poate impartasesti ideile si pe blog 😉
pai ce ne arati tu este superb, cum sa te duci la bloc?
as vrea si eu la casa, dar jumatatea mea nici nu vrea sa auda, desi…avem o casa, ba chiar 2! nu noi, mosteniri, dar mie imi plac tare mult!
E bine si asa, sa ai o casa unde sa mergi in weekenduri pt relaxare.
Buna, imi place tare mult sa-ti citesc articolele. Te-am descoperit pe blogul Mihaelei. Felicitari pentru casa. Dupa ce am citit ce ai scris si tu si Mihaela, am cam inceput sa ma gandesc serios sa ma mut cu familia in Franta. Ma gandesc totusi la o zona turistica unde sa pot cumpara o casa pe care sa o pot inchiria turistilor. Ai putea sa-mi spui si mie cate ceva despre cam ce inseamna sa-ti cumperi o casa in Franta si daca am sanse sa gasesc ceva cu un buget mai mic. Multumesc frumos.
Buna,
Multumesc, ma bucur ca iti plac articolele mele 🙂
Referitor la intrebarea ta, depinde de mai multi factori. In general zonele turistice sunt si cele mai scumpe, dar, desigur, daca vrei sa cumperi o casa pentru a o inchiria turistilor categoric trebuie sa te orientezi astfel de zone. Partea buna este ca mai toata Franta este turistica (Provence, Coasta de Azur, Valea Loarei, Alpi, Normadia etc), deci ai de unde alege :).
La fel ai de unde alege si daca ai deja suma aferenta casei. Trebuie luat in calcul in plus la pretul casei un procent de cam 5-10% pentru notar, cam tot atat pentru agentia imobiliara (de preferat sa cumperi direct de la proprietar) si mai apoi pentru amenajari, restaurari, autorizatii necesare transformarii casei in pensiune, etc.
Cel mai bine este sa cauti mai multe informatii pe net, pe site-uri de specialitate.
Mult succes!
Multumesc, o sa caut.
Spune-mi te rog, cum e clima prin zona aceasta a Frantei? Caut si eu o zona idilica, un sat pe undeva prin partea de Sud a Europei, insa sunt foarte pretentios la climat. Vreau o zona unde vara nu este foarte cald, dar iernile sa fie fara ninsoare.
Din cate am mai citit, Franta nu prea s-ar potrivi, ci Tenerife sau insulele Grecesti gen Corfu ar fi ceva mai potrivite, insa apreciez Franta pentru satele curate si ingrijite pe care le are.
Pai cam ai dreptate, Franta nu prea s-ar potrivi deloc cerintelor tale, sau cel putin nu se aseamana prea mult, din puct de vedere al climei, cu Tenerife sau Corfu :D. Geografic este asezata in zona de clima temperata, vremea este cam ca in Romania mai degraba. E drept ca in partea aceasta centrala a Frantei, unde locuiesc eu, iernile sunt destul de blande si verile nu foarte toride, dar oricum, ramane o clima temperata. In plus, cu ultimele schimbari climatice din ultimii ani, vremea a cam luat-o razna si pe aici. Nu prea mai stii la ce sa te astepti de la un an la altul…
Poate sudul Frantei, cu clima lui mediteraneana, sa fie pe masura pretentiilor tale…