Cred că v-am mai spus în nenumărate rânduri despre cât ador plajele naturale, aproape sălbatice, dar nu mă pot abține să nu vă mai spun acest lucru o dată. Firește, fiecare cu preferințele lui, nu înseamnă că și voi trebuie să-mi împărtășiți gusturile, la fel cum nu încerc să conving pe nimeni că e mai bine ca mine. Ne-am câștigat privilegiul de a avea propriile opinii și de a ne petrece vacanțele așa cum ne place nouă, atât timp cât suntem mulțumiți și ne întoarcem acasă cu amintiri frumoase. Incă de când am început să caut cazare pe lângă Bastia, m-am tot uitat după un camping pe malul mării, cât mai aproape de o plajă. Nu intenționam să vizitez numai acea plajă tot sejurul, dar oricum, nu-i rău nici să ai una în „ușa casei”, pentru momentele în care nu vrei să te deplasezi prea departe. Si tocmai din acest motiv am ales campingul San Damiano, pentru că era așezat fix pe malul mării, pe o plajă care nu sună deloc franțuzește, așa cum nu prea sună, de altfel, nimic prin Corsica: Lido de la Marana, farmecul unei plaje naturale.
De fapt, ca să vă explic mai bine, singura zonă de câmpie din Corsica este plaine de la Marana, situată la sud de Bastia, pe coasta orientală a insulei. Lido de la Marana  este de fapt un cordon litoral, lung de 11 km, care separă lacul-lagună Biguglia, declarat rezervație naturală de interes ornitologic, de Marea Tireniană. Plaja de pe acest cordon, care mai este numită și Tombulu Biancu în limba locală, se găsește pe raza localităților Furiani, Biguglia și Borgo, care se zăresc de pe malul lacului,cocoțate pe munte, în zilele cu vizibilitate bună. In schimb, de pe malul mării, se vede foarte bine orașul Bastia, cu vapoarele care vin și pleacă din port. Situată într-un spațiu natural protejat, pe fondul peisajului format din lacul-lagună și munții impunători ce-l străjuiesc, această vastă plajă de nisip este cea mai naturală dintre toate cele din apropierea Bastiei. Mici poteci misterioase șerpuiesc de la șoseaua ce lungește lacul până la plajă, traversând o limbă de pământ nu foarte valorificată turistic, doar cu câteva campinguri și restaurante din loc în loc, umbrită de pini viguroși.
Exact pe acestă limbă de pământ era așezat și campingul nostru, bungalow-ul în care am fost cazați situându-se la câțiva pași de ieșirea ce dădea pe plajă. Fie ca am mers pentru bronz sau bălăceală, fie că am mers pentru plimbare în zilele mai mohorâte, pentru fotografiat, pescuit (nu eu!), sau relaxare, mi-am dat seama, în cele două săptămâni, de cât de frumos trebuie să fie să locuiesc într-o casă pe malul mării, de preferat într-o zonă cu clima călduță. Trebuie să fie minunat per-ansamblu, iar dacă mai am și niște munți pe fundal care să completeze peisajul, nu știu ce mi-aș putea dori mai mult. Poate mai puțin vânt, pentru că în unele zile, vă zic, credeam că o să zbor cu căsuța.
N-am prins vreme mereu bună de plajă, dar nu pot nici să mă plâng, să fim serioși, una înseamnă frig în Corsica și alta frig în Touraine. In plus, oricât de blândă ar fi clima la Mediterană, după jumătatea lui septembrie se cam termină sezonul de bălăceală. Insă, tocmai fiindcă era sfârșit de sezon, lume nu era mai deloc, așa că am putut profita la maxim ca și cum toată marea ar fi fost a mea. Dar nici în sezon aici nu veți întâlni „cearșaf lângă cearșaf”, zona este liniștită, hoteluri mari mai deloc, iar turiștii sunt ceva mai răsfirați, mai toți combinând diverse activități, nimeni nu prea vine să-și petreacă toată vacanța pe aceeași plajă. Ca să nu mai vorbesc că zona nu este chiar cea mai turistică din Corsica, plajele de aici fiind mai mult frecventate de localnicii din Bastia și comunele limitrofe.
Nici plaja nu este una dintre cele mai renumite de pe insulă, însă este foarte bună, lungă, lată și cu nisip fin, destul de dreaptă, atât în apă cât și pe uscat. Cred că este ideală pentru familiile cu copii, mai ales pentru că este naturală, fără terase zgomotoase, doar cu câte un restaurant, un mic băruleț, sau centru de închiriat echipamente pentru sporturi nautice, din loc în loc. Dar asta nu înseamnă că ai să te plictisești. In afară de mersul la plajă sunt si altfel de activități de făcut: călărie, drumeții, sporturi nautice, alături de o mulțime de posibilități de excursii și vizite prin împrejurimi. Apoi, plaja este curată, nivelată în fiecare dimineață, îngrijită și bine întreținută, neplăcut este doar când marea este agitată și valurile ceva mai mari.
Despre mersul la plajă nu am ce să povestesc mai mult, nici nu ar fi multe de zis, după cum probabil vă imaginați, decât soare, relaxare, bronz, liniște și bălăceală într-un cadru de vis
, așa că vă las cu câteva poze, făcute în zile diferite. Este surpinzator cum se schimbă peisajul de la o zi la alta!
 Cam așa arată lacul-lagună Biguglia, dacă sunteți curioși :). Sursă wikipedia.
 N-am apucat pana acum sa ma plimb calare pe plaja, dar visez la asta…

 

 

 Campingul nu era foarte departe de aeroportul Bastia-Poretta

 

 Nu foarte multumit de caldura, dar multumit sa „golaneasca” in natura :))

 

 

 

 Bastia in departare

 

 

 Insula Elba pe fundal. Apropo, m-am uitat pe internet si nu arata rau deloc

 

 

 Cel mai mult imi place cand marea este calma ca un lac. Nu-mi plac deloc valurile.

 

 Intrarea pe plaja de la camping.

 

La par era locul meu: puteam sa sprijin umbreluta si sa-l leg pe Azorel cand mergeam in apa :))

 

 

 

 

 

 

 

 

 Bastia, my love

 

 

 

 

 Una dintre acela zile cu vant si atmosfera curata. Dar ce vant!!!!

 

 

 

 

 

 

 Ultima zi la plaja :((
Etichete: , , , , ,