Despre vizitele mele la Clos-Lucé v-am povestit AICI.
Rivau și grădinile sale de poveste
Situat în Touraine, în satul Lémeré, în apropiere de Chinon, Rivau este o îmbinare perfectă între o fortăreata medievală și un castel renascentist. Plimbarea prin grădinile sale este de asemenea incantătoare, Grădina de legume a lui Gargantua, Pădurea Fermecată, Pădurea Indrăgostitilor, Grădina Secretă, Labirintul lui Alice, sunt doar câteva nume inspirate din povești sau legende, care desemnează o parte din cele 14 grădini de la Rivau, imaginate și create chiar de proprietara castelului și clasate drept Grădini Remarcabile de Ministerul Culturii și Conservator de trandafiri parfumați, întrucât găzduiesc 450 de specii de trandafiri mirositori. Desigur, nu este cap de listă de vizitat pe Valea Loarei pentru cineva care vine prima dată și nu are foarte mult timp la dispoziție, insă dacă se poate, merită un popas.
castelul Rivau
Despre vizita mea la Rivau v-am povestit AICI.
Gaillard și portocalii lui Dom Pacello
Istoria micuțului Gaillard coboară cu cinci secole în urmă, pe vremea regelui Charles VIII, care, întors din prima sa campanie militară italiană, trece Alpii impreună cu Dom Pacello da Mercogliano, cel mai celebru grădinar al Europei la vremea aceea, căruia îi incredintează domeniul Gaillard cu misiunea de a transpune grădinile răpitoare care-l fascinaseră la Napoli. Dom Pacello găseste la Amboise condițiile ideale de lucru, creând la Gaillard un laborator experimental ce va reda pentru prima dată arta grădinilor italiene în Franța. Grădinar pentru trei generații de regi, fostul călugăr aclimatizează la Gaillard primii portocali, o desfătare exotică pentru mesele regale, crează primele sere incălzite, lucrează la numeroase cercetări și ameliorări botanice, inventând și sculptând vegetația într-un spectacol inedit. Atât de mult a iubit Dom Pacello Gaillard și atât de tare a fost apreciat, încât regele îi face cadou într-un final domeniul în schimbul unui buchet de flori de portocal anual.
Despre vizita mea la Gaillard v-am povestit AICI.
Montsoreau și doamna de Monsoreau
Castelul Montsoreau se ridică la o mică distantă de apele Loarei, despărtindu-l de bătranul fluviu doar o șosea ingustă, cu o poveste interesantă, imortalizată de Alexandre Dumas în romanul Doamna de Monsoreau (fara t). Cartea, scrisă trei secole după evenimentele pe care le narează, are ca personaj principal pe Françoise (Diane în carte), soția lui Charles și pe amantul acesteia domnul de Bussy d’Amboise. Pe langă castel, satul Montsoreau este incantător. Casele albe, așezate în terase pe deal, strădutele înguste, obloanele colorate, florile de la ferestre, Loara și confluența sa cu Vienne, castelul, vinurile savuroase, dar mai ales farmecul și șarmul deosebit au făcut ca Montosoreau să se claseze printre cele mai frumoase sate ale Franței.
Despre plimbările mele la Montsoreau v-am povestit AICI.
Montreuil-Bellay și bucătăria sa remarcabilă
Montreuil-Bellay este un orăsel destul de necunoscut, trântit undeva în mijlocul viilor, în apropiere de Saumur. Ca orice orăsel ce se respectă, este traversat de un râu, brăzdat de ceva căsute medievale și dotat cu un castel, așezat strategic pe o colină stancoasă, astfel încât să domine urbea și împrejurimile. Edificat de Foulques Nera, conte de Anjou, în secolul XI, rolul construcției fiind de apărare, castelul se compune din mai multe corpuri, foarte bine păstrate: un corp de apartamente, un ansamblu de patru turnuri, un castel de plaisance, o curte interioară ce invită la plimbare și o bucătăria medievală, în stare perfectă de conservare, clasată drept bucătărie remarcabilă pe Valea Loarei. Mie mi -a plăcut castelul chiar dacă nu face parte dintre cele mai vizitate de pe Valea Loarei, poate o fi fost de vină și pasiunea domnișoarei ghid care ne-a condus din incăpere în incăpere, sau poște lumina de octombrie în care se scălda castelul. Nu știu, dar merită o oprire.
castelul Montreuil-Bellay
Despre plimbările mele la Montreuil Bellay v-am povestit AICI.
Troussay, cel mai mic castel de pe Valea Loarei
Asta în cazul în care un castel poate fi considerat mic. Istoria sa începe odată cu piatra de temelie, pe la 1450, însă abia în 1828 când Louis de la Saussaye, istoric al castelelor Loarei, rector al academiilor din Lyon și Poitiers și mai ales om pasionat de conservarea patrimoniului, moștenește castelul, acesta capătă aspectul actual, cu numeroase elemente de decor specifice regiunii. M-am simțit ca și cum am fi mers în vizită la cineva când am intrat la Troussay, iar ghidul ce ne-a condus prin incăperi povestindu-ne cu patos au făcut vizita foarte interesantă.
castelul Troussay
Despre plimbările mele la Troussay v-am povestit AICI.
Villesavin și Muzeul Mariajului
Construit în 1527 de Jean LeBreton, delegat cu supravegherea construcției castelului Chambord, castelul găzduieste câteva curiozităti: o vască din marmură de Carrara, un muzeu al mariajului, cu o colecție de aproximativ 1500 de obiecte ce povestesc istoria mariajului de la 1840 încoace, o colecție de calești, o mini fermă și, foarte incitant, o fantomă care bântuie castelul și pe care copiii sunt invitați să o descopere, printr-un parcurs plin de Enigme. Nu am fost incă dar urmează.
Le Moulin și conservatorul de căpșuni
Construit la 1492, castelul Moulin are o arhitectură deosebită, de poveste, cu turnuri ce se oglindesc în apele canalelor ce-l inconjoară. Grădina sa este foarte interesantă, ea fiind recunoscută ca un conservator de căpsuni, datorită varietătilor cultivate. Îl am în listă de ceva vreme, sper să ajung cât de curând.
Montresor un castel într-o fortăreață
Așezat pe o mică ridicătură de pămant, cât să domine un pic satul Montresor, clasat printre cele mai frumoase din Franța, și valea râului Indrois, Castelul Montrésor a fost construit în 1493 de către Imbert de Bastarnay, bunicul Dianei de Poitiers, pe locul unei vechi fortărete medievale fondată de Foulques Nerra, conte de Anjou, undeva în anul 1005, din vechea incintă medievală păstrandu-se o parte din ziduri și din turnurile de apărare. Mie mi-a plăcut foarte tare, cred că Montrésor este unul dintre acele locuri pe care le indrăgesti înainte să ajungi acolo și de care te indrăgostesti irecuperabil atunci când ajungi să le cunoști, fără să poți explică în prea multe cuvinte de ce.
castelul Montrésor
Despre plimbările mele la Montrésor v-am povestit AICI.
Brézé, un castel sub un castel
Cum vine asta? Ei bine, sub castelul propriu-zis, cel care se vede la suprafată, există o rețea intreagă de tuneluri subterane săpate în piatră, toate impreună formând aproape un alt castel. Brézé este situat în apropierea orașului Saumur, fiind un bun exemplu de habitat trogloditic, una dintre „specialitătile” Văii Loarei. Extracția tufului, care a servit la construcția castelelor și orașelor Loarei, a lăsat găuri adânci, la propriu, în pereții de stancă ce mărginesc fluviul, astfel că oamenii le-au găsit imediat o întrebuințare, transformându-le după caz în reședințe, mai simple sau mai burgheze, în crame, întrucât temperatura din interiorul lor este benefică păstrării și maturării vinului. În cazul de fată, rețeaua de galerii subterane a fost săpată voit, fosele și galeriile servind ca mijloc de apărare.
castelul Brézé