Însă înainte să intru mi-a atras atenția exteriorul. Clădirea restaurantului Grange à Dîme datează din secolul XV și prin forma și conservarea arhitecturii pur originale se detașează ca un martor impresionant al splendorii orașului Montreuil Bellay de altădată.
Interesantă a fost și destinația ei, dacă scotocim un pic în istorie. Un „grange dîmière” era o clădire unde se depozita ceea ce se chemă „dîme”, impozitul pe veniturile agricole ale satenilor datorat stăpânilor sau bisericii catolice. O să evit să mă revolt aici împotriva instituției numită biserică și o să vă zic că impozitul acesta se percepea fie în bani dar cel mai adesea în natură, astfel că o zecime din recolta agricolă a omului de rând era depozitată în acest grânar, urmând să fie împărțită mai apoi către destinatari. În cazul de față, la Montreuil Bellay, se pare că recolta mergea la „stăpâni”, până la urmă cu ce bani să se construiască castelul impozant de peste drum?!
Distracția cu tot ce cuprinde ea, inclusiv băuturile, costă 27 de euro/persoană, dar există și o variantă mai scurtă la 19 euro. Nu-i puțin ce-i drept, dar mâncarea, servirea și atmosfera fac toți banii. În plus mai trebuie să ne și răsfățam din când în când, că vorba aia nu o facem chiar în fiecare zi.
Și aropo de castele, după prânz am mai adăugat unul la lista mea… Revin!
-Restaurant La Grange à Dîme, Montreuil Bellay, departament Maine-et-Loire/regiune Pays de la Loire (17 km de Saumur, 94 km de Tours, 57 km de Angers)- sursa foto 1
-Restaurant Le Caveau, Doué la Fontaine, departament Maine-et-Loire/regiune Pays de la Loire (19 km Saumur, 95 km Tours, 43 km Angers).
Nice says
Mi-ar placea sa traiesc si eu macar o data in viata o asemenea experienta. Stii doar ca iti impartasesc dragostea pentru medieval. 🙂 Si zici ca asta era meniul clasic al cavalerilor de odinioara? 😛
Sunt curioasa ce castel ai mai descoperit! 😀
Larisa says
Cred ca este mai degraba un meniu taranesc traditional din zona Saumur decat un meniu cavaleresc. Meniurile cavaleresti eu mi le inchipui ca in filme, halci de carne, porci intregi cu mere in gura :))
O sa scriu si despre castelul din Montreuil Bellay. Nu este unul foarte cunoscut, dar a fost interesant in felul sau.
Seara faina Nice!
corina says
Hai că m-ai dat gata cu prezentarea. Cred că trebuie să lărgești sfera blogului cu o secțiune de restaurante pentru că te pricepi. Îmi pare răi că nu ai pozat chelnerița. Data viitoare te rog să îi ceri permisiunea. Felicitări pentru postare! Pe mine m-a impresionat.
Îl cunosc pe „Excalibur” este de recomandat. 🙂
Larisa says
Multumesc, ma bucur!
Nu prea consider relevante genul asta de articole in cazul de fata si pentru ca doar o mica parte din cititorii mei ajung pe Valea Loarei.
Ca sa nu mai spun ca prin blogosfera asta am observat ca partea gastronomica a calatoriilor nu-i asa apreciata, din pacate :D.
Dar poate ca voi mai scrie daca sunt si persoane carora le plac genul acesta de postari 🙂
Alexandra V says
@Corina, daca intri pe site-ul restaurantului, o sa vezi chelneritele 🙂 Si eu eram curioasa de tinuta lor 😛
Larisa says
Da, sunt rupte din epoca medievala :)). Dar si la Excalibur la Bucuresti sunt la fel, poate si mai si 😉
Adela Tarpan says
Ma bucur ca ti-a fost de folos recomandarea mea. Noi mergem la respectivul restaurant de fiecare data cand ajungem pe valea Loirei. L-am descoperit la prima vizita si de atunci a devenit ritual. Imi place atmosfera…si vinul de la aperitiv 🙂
Larisa says
Eu multumesc pentru recomandare :!
Si mie mi-a placut foarte tare atmosfera, cu siguranta voi mai merge cand mai ajung prin zona. Si probabil ca data viitoare vom incerca direct la Le Caveau.
ileanaxperta says
In acelasi fel ca si tine, si mie-mi place epoca medievala (in ceea ce priveste arta, cultura, domnite cu fustite lungi, barbati galanti, etc). Iar in ceea ce priveste am avut o experienta foarte placuta si interesanta, cand am petrecut un 8 Martie cu o prietena si fetele noastre la Restaurantul Excalibur din Bucuresti. A fost super! Atmosfera a ramas neschimbata, ca si decorurile. 🙂
Si eu am scris pe blog despre o taverna din Grecia – Skiathos, si doar zambetul placut si cald al Mariei – (master)chef acolo! – m-a recompensat. Produsele gustoase si proaspete, ca si ospitalitatea greco-romana m-au facut sa recomand acest restaurant si sa-mi doresc sa revin acolo, in cazul cand voi mai ajunge in Skiathos. Consider utile astfel de impresii de calatorie – parerea mea, ma cherie! 🙂
Larisa says
Ma bucur ca e neschimbata atmosfera la Excalibur. Cred ca in 2010 am fost ultima data. Dupa am plecat, iar in scurtele vacante in tara e cam greu sa fac cam tot ce as vrea. Poate data urmatoare.
Grecii au o gastronomie foarte savuroasa, imi place din ce am gustat, desi recunosc ca n-am avut ocazia sa gust chiar foarte multe preparate. Imi aduc aminte de articolul tau 😉
Cris-Mary says
Frumos! Nu mi-ar displacea sa incerc, nu stiu de ce dar cel mai mult imi place sa incerc lucruri noi in calatoriile pe care le fac si de obicei mancarea e pe primul loc. Am mancat tot felul de nebunii pe care acasa nu le mancam deoarece nu era atmosfera potrivita si deci tentatia dar in calatorii parca totul te indeamna sa incerci ceva diferit 😀
Larisa says
Ai dreptate, cand esti in vacanta intr-un alt loc atmosfera este alta, tentatia e mai mare si poate chiar preparatele par mai gustoase.
Eu pe cele care imi plac le incerc si acasa :))
Mihaela says
si noi ne duceam la excalibur (cel de langa ministerul muncii) dar de la o vreme nu se mai putea respira acolo. pacat, ca era dragut. dar prea mult fum. extrem
Larisa says
Nu stiu de ce in Romania nu se da odata legea aia impotriva fumatului in restaurante. Nu inteleg ce se asteapta…
coco says
Painicile si untul sarat…mmmm,.:)
Larisa says
Toate au fost bune, dar painicile alea sunt super gustoase.