Noaptea trecută m-am întors după periplul de o săptămână prin sudul Franței. Azi când m-am trezit am fost puțin dezamăgită să realizez că relieful din jur nu mai este stâncos, că leandrii cresc doar în ghivece și că Loara are o culoare mai degrabă căcănie, nu-i nicidecum de vreun albastru profund. N-am mai auzit marea atunci când mi-am băut cafeaua,  la fel cun n-am mai auzit nici mistralul vâjâindu-mi la urechi. În plus, ieri seară norii și ploaia au ținut morțiș să ne ureze bun venit în Touraine de cum am început să ne apropiem de orășelul nostru. Pentru că așa stă treaba pe aici, ca să ajungi în Tours nu-ți trebuie nici hartă nici GPS; fixează cei mai urâți nori de ploaie și mergi înspre ei. Sigur vei ajunge la destinație!
 


Ne-am gândit de multe ori să ne mutăm mai spre sud. N-am făcut vreodată planuri concrete, dar ne-am pus și problema asta. Mare și munte în același loc, climă blândă cu multe zile însorite pe an, o mulțime de activități de care te poți bucura în timpul liber… motive pro putem găsi cu carul. Ar fi și câteva motive contra: lipsa familiei, a prietenilor, oamenii care nu-s așa primitori prin părțile alea, însă principalul motiv pentru care căsuța din sud rămâne încă la stadiul de vis este jobul. N-or fi ei banii cei mai importanți, dar să fim serioși, doar cu parfum de lavandă nu putem trăi. Așa că până una-alta acasă rămâne în Tours, aici la malul Loarei deloc albastre, sub nori grei, cu ploaia făcând parte activă din viețile noastre. Touraine nu-i chiar cea mai superbă zonă a Franței, cel puțin nu din punct de vedere al peisajelor și vremii, dar nu-i nici un loc rău în care să trăiești, gândindu-ne la siguranța și la calitatea vieții. Plus la castele :p! În fine, om trăi și om vedea pe unde ne-o mai purta soarta. 

A trecut ceva timp de când n-am mai postat noutăți pe blog. Deși am avut laptop și alte „instrumente” cu mine, am preferat totuși să iau o pauză și să mă bucur mai mult de ce aveam în jur. Desigur, la drogul numit facebook n-am putut renunța complet, iar din când în când am mai aruncat câte un ochi și pe la blogurile voastre. N-a fost o vacanță cu adevărat, v-am mai povestit eu cu alte ocazii despre cum am un soț care lucrează mai mult prin deplasare, dar și așa am putut profita în zilele libere de zona în care ne aflam. N-am bifat tot ce aveam pe lista din lipsă de timp și din motive de vreme urâtă- pentru că da, se pare că nu numai în Tours vremea poate fi de rahat- dar nu-i bai, se mai întrevede la orizont un drum într-acolo anul ăsta, exact când va fi lavanda în floare; tre’ să văd cum îmi negociez și eu plecarea, că i-am făcut capul calendar cu vreau acolo, și dincolo, și-n partea aia, când el mai voia și să se relaxeze… Dar până la urmă la naiba cu listele, e plăcut uneori să trăiești momentul și să faci ce-ți dictează intuiția. 


Revin cu detalii după ce-mi sortez miile de poze 😉 
Etichete: