Recunosc, m-am franțuzit!
De ceva vreme servesc croissant și prăjituri la micul dejun, eu care cu ceva ani în urmă n-aș fi conceput senzația de dulce pe stomacul gol. Cu toate acestea, acum câteva zile, am avut poftă de ceva mai special și mi-am preparat un mic dejun italian, în aminirea zilelor călduroase petrecute la Milano, unde aromă excelentei combinații de mozzarella, roșii și busuioc ne urmărea toată ziua, acesta fiind probabil unul dintre motivele pentru care Milano ne-a plăcut așa de mult. Pentru că știți cum este, uneori mai ține și de detalii…
În fiecare dintre cele 3 dimineți în care ne-am trezit în oraș, gazda noastră, un prieten mai vechi de-al lui Andrei, ne scotea câteva bule de mozzarella din apă și ni le tăia pe o farfurie. Mozzarella cu pricina călătorise de undeva din talpa Italiei și provenea de la un producător local, n-avea nici o treabă cu ce obișnuiesc eu să cumpăr de la supermarchet. Alături ne tăia câteva roșii bio, urâte ca aspect dar incredibil de gustoase, după care ne trimitea să „culegem” niște busuioc proaspăt de pe balcon; îl rupeam peste brânză și roșii, udam totul cu ulei de măsline din belșug și gata masa! Cu ceva pâine proaspătă muncam de ne ne mai opream.
Nu știu care-a fost treaba, de ce mi-a plăcut atât de mult, că vorba aia, nu era prima dată când mâncam combinația asta, ba mai mult decât atât, chiar obișnuiam să fac frecvent acasă bruschete cu aceleași ingrediente. Poate or fi fost și produsele mai bune, poate o fi fost totul doar în mintea mea că le mănânc la mama lor, nu știu…. Ne-a plăcut atât de mult că mozzarella care a mai rămas ne-a pus-o la pachet și am plecat cu ea acasă. Vorba vine acasă, am traversat cu ea în Corsica unde am continuat să ne înfruptam în fiecare dimineața până am terminat-o.
În amintirea vremurilor calde de atunci, într-una din zilele trecute, una extrem de rece și ploioasă firește, m-am dus la magazinul de lângă mine și mi-am cumpărat cele necesare: mozzarella (nu la fel de bună din păcate), roșii (un pic fără gust, dar au mers) și busuioc proaspăt. Uleiul de măsline îl aveam, nu m-am intos cu mâna goală din Italia. Mi-am preparat totul la fel și mi-am delectat papile. A fost un mic dejun excelent! Dar parcă nu la fel de excelent ca cel de la Milano…
***
PS:
Pentru cei care nu ați văzut pe facebook, au apărut primele semne ale primăverii în grădină. Cam devreme ce-i drept 😀
Nu știu dacă v-am arătat vreodată bazinul din grădină… Este bazin ornamental. Știu, acum n-arată prea bine, nu cred că a mai fost întreținut și umplut de ceva vreme, dar intenționăm să ne ocupăm și de el. Curățat, aranjat și cu câteva plante pe margine cred că o s-arate fain.
Oh, ghiocei! 🙂 Imi place mozzarella mancata astfel, uneori adaug si putin usturoi, de fapt ador branzeturile. Vad ca si Azorel e pe felie! :))
O da, Azorel e tot timpul cu ochii pe masa :)) Orice mancam noi ii place si lui :p
Draga mea,
te cam contrazic :): italienii nu mănâncă niciodată mozzarella la mic dejun (să nu mai vorbim de bruschette cu usturoi de dimineață!), ci croissant (brioche) cu cafea sau cappuccino și eventual un fresh de citrice. În hoteluri, pentru breakfast, sunt propuse multe opțiuni pentru turiști, dar dacă mergi și ceri "colazione" într-un bar italian, vei primi cele despre care îți povesteam mai sus.
Pai nici n-am zis ca mananca italienii, sau ca este vreun obicei genul asta de mic dejun la ei. Am zis doar ca am mancat eu. Fiecare cu gusturile lui, nu? :p
Stiu ca micul dejun al italienilor este cam ca al francezilor, dar ar fi fost culmea sa servesc tot croissanturi si-n Italia :)). Desi am luat si asta in alte dimineti 😉
Micul dejun nu ma atrage,ma uit lung sa-mi imaginez cum va arata acel iaz din curtea ta la vara. O seara buna!
Vara asta nu stiu daca o sa reusim sa-l amenajam… Poate anul viitor, dar si eu abia astept sa vad cum arata 🙂
precis gradina voastra va arata excelent la vara! presupune investirea de bani si timp, dar merita! satisfactiile sunt mari!
Noapte buna, Larisa draga!
Nu stiu cat o sa reusim sa amenajam din ea anul acesta ca vorba aia, mai sunt si alte cheltuieli dar o sa incercam macar o parte. Restul o sa vina cu timpul.
Multumesc Carmen, o zi excelenta iti doresc!
verbul "a servi" implica ideea ca lucrurile sunt oferite altcuiva… din pretiozitate o multime de oameni folosesc verbul in mod eronat
Iti multumesc pentru observatie. Sincera sa fiu habar nu aveam ca-i incorect avand in vedere frecventa cu care se utilizeza expresii de genul "servesc cina" in sensul de "iau cina". Si nu ma refer aici la oamenii obisnuiti, ci chiar la presa, tv, internet, media in general…
Dar ce gradina aveti voi acolo! Abia astept sa vad pozele de "Dupa" 😀
PS: Luna mea, (catelusa) sta la fel la masa cu ochii tinta spre farfurii :))
Si noi asteptam, dar cred ca va mai dura cativa ani…
Eu consider ca deseori mancarea sau oamenii pe care ii intalnesti, experientele persoane sunt cele care te fac sa iubesti un loc, chiar daca el in sine nu exceleaza.
Iubesc Italia pentru gastronomie, asa ca te inteleg cu acest mic dejun. Artata foarte bine dar cred ca si gustul sau poate sa-ti provoace dependenta.
Asa este, uneori si detaliile conteaza. O masa buna, o companie placuta, e experienta interesanta pot face ca un loc sa ne ramana in minte chiar daca el in sine nu-i foarte deosebit.
Clar gastronomia italiana is the best :))!
Simplu, usor si gustos.
Mi-as dori sa vad si aici semne de primvara. 🙁 Mi-e sila de vremea de afara si de tot ce aduce cu ea…
Exact! Usor si gustos 🙂
La mine e invers, mi-as dori sa vad putina zapada… :))
Evident că dintre toate pozele postate privirea mi s-a oprit exact la iaz. Este superb, mare cu formă faină şi nu arată chiar aşa rău precum ai spus tu. Mi-l şi imaginez curăţat, aranjat cu ceva nuferi în el şi câţiva peştişori aurii înotând în el.:) Abia aştept să-l văd cum îl amenajezi!
Dacă tot a venit primăvara la tine, îţi doresc spor la treabă. O să-ţi petreci multe ore cu sapa în mână în următoarea perioadă 🙂
Da este interesant iazul. Imi amintesc ca atunci cand am vizitat prima data casa, inainte sa o cumparam, ochii ni s-au oprit tot la iaz :).
M-am tot uitat pe internet la idei de amenajare care sa i se potriveasca. N-as vrea sa modific prea mult la el, si mie imi place forma.
Eh, vom vedea… Avem ocupatie acum :))
sunt total de acord cu micul tau dejun italian, renunt la primul fara regrete!
:)) ma gandeam eu ca o sa-ti placa!
Da, recunosc, mi-ar placea sa am ocazia sa gust salata capresse de la mama ei din Italia. ;D Mozzarella din Romania are gust cam sintetic, de cauciuc. Nu prea imi cumpar.
Era inevitabil sa te frantuzesti. :))
Si aici este la fel, mai ales cea de la supermarchet. Poate de la un producator sa fie mai buna, dar nu am incercat sincera sa fiu…