Drumeția a durat vreo 4 ore, timp în care am parcurs 6 km. Am mers prin vii, unde am făcut câteva mici popasuri pentru explicații, apoi ne-am oprit să degustăm la diverși producători. Toate viile aparțin viticultorilor obișnuiti, care dețin un teren și o savoire faire tradițională, de obicei moștenită din tată în fiu, unii mai mai mari sau mai mici, după posibilități, toți producând același vin, după aceleași norme și toți strânși în asociații și sindicate care îi ajută să-și se dezvolte și să-și vândă producțiile. Am vizitat și o cavă, piviniță pe românește, unde se păstrează vinul. Populare aici sunt beciurile naturale, în piatră, beciuri care păstrează o temperatură și un nivel de umiditate propice maturării naturale și îmbătrânirii frumoase a vinului.
Am degustat vin roșu și rosé, acompaniate de produse locale, brânzeturi, rillettes, foie gras, am asculat muzică în vie și ne-am întors de unde am plecat, în sala de festivități din sat, un fel de cămin cultural local. Acolo producătorii așteptau să-ți împărtășească din cunoștințele lor viticole și să-ți vândă vinuri. Erau expuse și câteva fotografii, ale fotografilor locali, tema fiind desigur via și vinul, fotografii care au făcut deliciul serii pentru mine. Fiecare participant la tur a primit din partea organizatorilor la sfârșit o viță de vie într-un ghiveci ca amintire. Cum noi nu avem curte, cum via nu crește în ghiveci și cum primisem două (noroc că nu-i dădură și lui Azorel una!) i-am rugat pe prietenii noștri să le ia, părinții lor locuind la curte chiar în Saint Nicolas. Au fost de acord, deci credeam că am rezolvat treaba cu via. Numai că, atât cât am mai stat noi pe acolo la un pahar, am hotarât să băgăm via în mașină (la noi) urmând să le-o dăm la final. Desigur că toată lumea a uitat, așa că m-am trezit acasă cu 5 vițe de cabenet franc, cu tot cu indicații de plantare și îngrijire. Să fie ăsta un semn? O chemare? Momentan sunt în ghiveci pe balcon, însă urmează să le plantez pe terenul unui alt prieten. Cine știe, poate ne apucă dragul de viticultură!
PS1:
În cazul în care, printre multele poze pe care le-am inserat aici,
mi-au scăpat vreunele, iar voi aveți curiozitatea să le vedeți pe toate,
le găsiți în albumul de pe picasa.
PS2:
Ca să vedeți pozele la dimensiune originală, dați clic pe prima și apoi
scroll, sau click în continuare, sau săgeată, sau ce vreți voi, până la
ultima.
Ana Maria says
Doamne ce minunatie…si eu am facut aici la Treviso o zi pe o parte din La strada del Vino….e fantastica !!! Tentatia Toscanei o am si eu 😀
Larisa says
O da, Toscana! Imi plac vinurile de acolo, doar ca pe aici nu prea gasesc. Cum sa vanda astia pe aici vinuri italiene?! :))
coco says
hai noroc atunci 🙂
am facut si eu vinul…cam 120 litri…dupa ce se aseaza poti face un alt drum al vinului sa te servesc 🙂
Larisa says
:)) vin cum sa nu!
Urs Alexandra says
Eu am facut un tur al castelului care se numeste Luchey-Halde si care se afla in Pessac la cativa km-etrii de Bordeaux, 2 ani la rand, apoi in 2011 am mai fost si in St Emilion unde se organizeaza vizite la cele mai renumite podgorii din zona…
Larisa says
Da, in zona St Emilion as merge si eu. Sotului meu ii plac tare mult vinurile de acolo.
Urs Alexandra says
"St-Emilion" sunt cele mai bune si cele mai scumpe vinuri din Franta, dupa vinul de Bordeaux, desigur
Alex says
Foarte frumos articol. Ce locuri minunate. Ce ordine si ce organizare. Si viile acelea asa de frumos aliniate. Mi-ar placea sa fiu pe acolo in perioada asta, cu atatea festivaluri si degustari de vinuri. Si ce vinuri. Francezii sunt renumiti pentru vinurile lor minunate, imi inchipui ce licori parfumate ai degustat acolo.
O zi cat mai frumoasa, Larisa! 🙂
Larisa says
Cred ca este vorba de pasiune si traditie, o traditie veche de secole.
Da, e chiar placut sa vizitezi Valea Lorei toamna, pe langa peisaje colorate, te poti bucura de o multime de evenimente viticole.
multumesc, la fel si tie!
Cora says
Ce peisaje pitoreşti! Doamne, n-ai vrea să vezi cum arată viile din Moldova că-ţi vine să plângi! 🙁
Săptămâna viitoare ne pregătim şi noi să facem vinul! În familie la noi este o tradiţie de peste 30 de ani!
Larisa says
Din pacate stiu 🙁 si este trist! Insa am citit si am auzit ca incepe sa se miste ceva si in ceea ce priveste viticultura din Romania.
Si bunicul meu facea vin, din pacate n-a mai rams nimeni care sa duca traditia mai departe. Ce frumos ca in familie la voi s-a pastrat!
Aliceee Traveler says
Eu am facut o excursie tematica in Romania in anul 3 de facultate. 10 zile de degustari de vinuri. A fost o experienta, ce sa zic!
Eu nu sunt mare consumatoare, adica spre deloc, in afara de vinul de Porto (care cand am fost in Porto l-am cam degustat si la crama si mai apoi in tara) nu prea beau vin. Tatal meu e producator … poate de aceea nu ma prea pasioneaza …
In tinerete am baut prea mult 🙂
Larisa says
Ce tare! Nu stiam ca tatal tau este producator de vinuri. Pai inseamna cu tu probabil ai inceput sa te saturi de ateatea vii, vinuri, podgorii :).
Intr-adevar, pentru cineva care nu este prea pasionat de vinuri, drumurile astea nu sunt tentante. Poate doar sa fie pentru experienta in sine, plimbare si fotografii.
Aliceee Traveler says
M-as duce pentru experienta. Pentru fotografii si mici degustari. Cu branza, la o poveste, merge 🙂 mai ales ca e tematic in regiune.
Miky says
exact ce banuiam, dupa struguri urmeaza vinul 🙂
normal ca si Azorel a avut pahar :)))))
noi tot am zis ca facem treaba asta prin Provence dar n-am mai apucat (sunt atatea de vazut/facut ca nu ai timp de toate, vorba aia nu ne-au ajuns 2 ani)
Larisa says
A fost si Azorel mebru al grupului cu drepturi depline :)).
Prin Provence si mie mi-ar placea un drum al vinului! Insa vorba ta, la cate sunt de vazut pe acolo, de unde timp pentru toate. Poate nimeresc vreodata toamna…
Bia says
Cine ar fi tentat de asemenea experiențe? :)) Eu, Eu, Euuuu 🙂 Off, dar cât îmi place!! Bine, nu mai zic de faptul că și în Toscan aș merge la așa ceva, as merge de fapt oriunde s-ar organiza, deci si in România.
OK, pozele cu vie cât vezi cu ochii sunt DEMENTIALE (mă mai uit odată la ele pe Picasa), m-as arunca acolo in ele ca de pe o scenă peste o multime :)) Nu ca am făcut asta, daaar 😛
Splendide weekenduri acolo pe la voi :*
Larisa says
Multumesc Bia! :*
Incercam pe cat permite timpul, banii si vremea sa facem diverse activitati in weekenduri, sa profitam de ce ofera zona.
Nice says
Normal ca as fi tentata, dar mai mult pentru peisaje, fotografiat si atmosfera decat pentru degustat. Nu prea sunt eu cu vinul… Cu alcoolul in general. Dar cred ca este o experienta inedita. Eu iubesc mult strugurii, dar exclusiv pe cei de masa. 😀 Sunt fructele mele preferate, toamna as manca doar struguri… Must beau, imi place, dar putin, extrem de putin.
Ai surprins excelent zona viticola, excelente fotografii. 🙂
Larisa says
Asa ma gandesc si eu, ca se merita drumetia, macar pentru pentru plimbare, oameni, atmosfera, fotografii, nu neaparat pentru vinuri.
Chiar daca imi plac vinurile, tot pentru experienta in sine merg si eu.
Multumesc Nice!
Adriana says
Cine nu ar fi tentat de astfel de experiente? Superbe pozele si articolul este extraordinar.
Larisa says
Multumesc Adriana! Da chiar, cine nu ar fi tentat?
CARMEN says
wow! esti de invidiat! superba zona in care locuiesti si ma bucur mult pentru tine ca esti activa, traiesti serbarile comunitatii nu doar privesti vecinii din spatele perdelelor.
Minunate povesti si fotografiile însotitoate. Azorel este un scump! 🙂
Te pup. Un start bun în weekend!
Larisa says
Incercam sa profitam, Carmen, de zona si sa participam la serbari, activitati. In primul rand de placere si apoi si pentru ca este o modalitate placuta de a te integra in comunitate, de a cunoaste oameni, obiceiuri. Privind dupa perdele, nu te adaptezi niciodata, parerea mea.
Pupici!
Kadia says
O parte din pozele tale se vad ciudat, chinuite intr-un colt de pagina. S-ar putea sa fie problema mea. O sa incerc si alt browser. Restul articolelor insa le vad bine, doar aici e ceva ciudat.
Larisa says
Mersi de sesizare Kadia!
Sncer, nu stiu ce se intampla, la mine se vad bine, iar alti cititori n-au sesizat nimic. Intr-adevar, uneori apar suprapuse peste poze titlul si descrierea blogului, chiar si la mine, dar dupa un refresh la pagina se vad ok. Tine-ma la curent daca persista problema.
Unknown says
Fotografiile se vad foarte bine, Larisa. Probabil la Kadia e vreo problema.
Cata frumusete e acolo, la tine! Cata ordine e in acele vii…e extraordinar!
Nu stiu, eu daca am vie si ai vazut ca fac si vinul acasa…nu cred ca as fi interesata decat o data, ca sa vad cum este. Cum este o asemenea excursie da, as fi curioasa sa vad, pentru ca n-am avut ocazia de a admira niciodata niste vii ca la carte, mai ales ca ele se afla in tara vinurilor. 🙂
Foarte frumoase imaginile si mi-a placut cum ai povestit cum v-ati pricopsit cu 5 micute vite de vie 🙂 Ce mai, va faceti, vrand-nevrand cultivatori de vita de vie. 🙂
Iar Azorel e un dulce. Sa-l pupi din partea mea!
O noapte buna, draga Larisa!
Larisa says
Multumesc Elly!
da sunt foarte ingrijite si ordonate viile. Si eu am fost surprinsa cand le-am vazut prima data, mai ales ca distantele dintre randuri sunt mult mai mari decat stiam eu in Romania. E placuta plimbarea, cum am scris si mai sus, ca experienta, ca peisaj.
Vitele inca nu le-am plantat, n-am avut timp, sunt in ghiveci la geam :). Sper sa facem ceva cu ele curand, ca nu stiu cat vor mai rezista.
Te pup Elly (si Azorel!).
MARIA says
Ah, Lari, nu am făcut astfel de excursii care sunt numai bune pentru luna septembrie! Când avem chef de struguri sau vin, mergem la țară. Acolo avem de toate felurile, deși nu asa mulți ca acolo unde ați fost voi!:) Oricum, ați avut o experiență frumoasă! Iar mie îmi plac strugurii oricum ar fi… Mustul e mai mult decât delicios!:))
Foarte drăguțe pozele! Te pup!
P.S.:Cred că Azorel n-a înțeles prea bine, dar, totuși, i-a plăcut!:)
Larisa says
Cand bunicii mei erau in viata si eu mergeam la tara si mancam struguri pe saturate toamna. Acum…cumpar de la supermarchet :).
Da, asa este, Azorel n-a inteles prea mult, dar s-a bucurat ca a fost cu noi, nu singurel acasa. In plus a putut sa alerge in voie, ceea ce i-a placut la nebunie :)).
Te pup Maria! Un weekend frumos sa ai!
Mira says
Foarte fain, şi mie îmi plac experienţele astea… Am fost prin Vrancea, acum câţiva ani, oamenii cumsecade, dar cam atât. Destul de prost organizat.
Apropo, şi la mine la fel se văd pozele cum spunea şi Kadia. Doar la articolul ăsta. Dar nu îţi face probleme. Probabil că numai la noi e puţin diferit… 🙂
Larisa says
Pacat! Am avea potential viticol si in Romania. De peisaje nu mai zic.
Nu stiu ce se intampla cu pozele la postarea asta, dar am o vaga banuiala ca este din cauza aranjarii lor. O sa revin la aranjarea clasica, una dupa alta, sper sa nu mai fie probleme.
Claudia says
Am citit postarea asta pe tableta zilele trecute cand eram plecata de-acasa si cum vedeam o vie cum imi aminteam de tine si de paharul ala legat de gat si de degustari…
Postarea asta o sa fie greu de uitat :))
Larisa says
:))
Deci ai fost la plimbare, de aici "prezenta" slabuta prin blogosfera in ultima perioada.
Emil-Anton COMȘA says
Le savoir vivre, les bonnes manières ? Simplu dacă trăiești ca un francez ce se respectă… și tu ești deja așa!
Larisa says
Nu traiesc chiar ca ei, dar incerc sa aflu cat mai mult, sa cunosc, sa "degust" din celebra lor "art de vivre".
July Wholesale says
Buna ziua!
Am prieteni pe valea loarei, acolo, din spusele lor este o adevarata cultura si industrie pentru sectorul viticol. Nu am reusit sa ajung insa imaginile sunt incantatoare. Oricum, cand pui suflet si muncesti din greu si cu cap, apar si rezultatele! Va doresc o toamna minunata!
Larisa says
Da, intr-adevar oamenii astia au o traditie in ceea ce priveste viticultura si nu numai in regiunea aceasta, ci in toata tara. Asa este, unde exista pasiune, rezultatele sunt pe masura.
Multumesc frumus, asemenea!
anca says
niciodata nu m-a atras in mod deosebit Franta, sa vreau neaparat o vacanta acolo, dar articolul asta mi-a facut o pofta … si de vizitat si de vin 🙂
Larisa says
Nici pe mine nu m-a atras foarte mult Franta inainte sa ma mut. Dar acum ca tot sunt aici, am inceput sa o descopar si s-o indragesc usor usor.