Îmi plac animalele. Le ador pe toate, indiferent de rasă, specie sau dimensiune și nu mă tem de ele. Bine, înțelegeți voi, acum nu intru chiar în cușca leului să-l trag de coadă în speranța că se va gudura pe lângă mine. Categoric pe unelele dintre ele le plac doar de la distanță. Am fost crescută în spiritul dragostei pentru animale de mic copil, părinții mei la rândul lor fiind iubitori de animale. Am locuit la curte și am putut să mă bucur de multe necuvântătoare pe lângă mine și chair dacă nu le aveam eu, vedeam la vecini, de la pisici, căței, papagal și până la animale gen porc, găini, oi. Am îngrijit chiar un șobolan bolnav mai multe zile, până s-a înzdrăvenit, după care i-am redat libertatea… ca să vedeți și voi până unde duce dragostea de animale.
Prin urmare mi-au plăcut întotdeauna vizitele la grădinile zoologice. Când eram copil părinții mă duceau adesea la Băneasa. La aceea vreme grădina mi se părea imensă, iar ochii mei de copil nu percepeau neajunsurile, așa că fiecare plimbare rămânea o bucurie. Când am mai crescut și am început să văd mai clar lucrurile, fiecare vizită la zoo îmi lăsa un gust amar. Cuștile prea strâmte, animalele slabe și nervoase, lipsa utilităților, lipsa îngrijirilor, toate mă întristau teribil, iar plimbarea nu mai era deloc o plăcere. Ultima data am fost la zoo Băneasa, în 2007, nu mi-a plăcut ce văd și n-am mai revenit. Aș vrea să aud că lucrurile s-au schimbat. 

Într-un weekend, acum ceva vreme, ne-am propus să mergem Beauval, un parc zoologic aflat aproape de noi, la vreo 75 km. Era toamnă și frumos afară și chiar eram curioasă să văd o grădină zoologică adevărată. Așa că dacă ajungi pe Valea Loarei și te saturi de castele, zoo parc Baueval te așteaptă, la 1h de Tours. 

Biletul de intrare costă 24 de euro, este valabil pentru toată ziua, pentru un adult +1 copil  de peste 11 ani. Dacă ești fără copil, tot 24 de euro plătești. Este destul de scump ce-i drept, dar dacă îi ai și poți să-i dai, merită pe deplin. La intrare primești o hartă a parcului cu traseul pe care trebuie să-l parcurgi ca să vezi tot, cu legendă și explicații. Planul este și în limba engleză, la fel ca și panourile turistice din fața animalelor. În ciuda prețului, parcul este plin, atât cu turiști cât și cu locuitori din regiune, majoritatea cu copii, dar și fără.

Parcul Beauval este destul de mare, se întinde pe vreo 30 de hectare, așa că pentru vizită trebuie să ai la dispoziție aproape întreaga zi. Am citit că a fost creat de Françoise Delord, o iubitoare de animale, care îl conduce și administrează și astăzi, pornind de la un mic parc de păsări, în 1980. În fiecare an, cu multă muncă și devotament, parcul s-a extins, s-a îmbunătățit, cuprinzând astăzi aproximativ 4600 de animale, din vreo 500 specii diferite, printre care specii rare, ca tigrii albi, koala, lei albi și începând cu acest an, 2 urși panda mari, botezați Huan Huan et Yuan Zi, unici în Franța, vedetele parcului. În interior sunt amenajate și mici restaurante cu măsuțe, gherete, chioșcuri unde poți mânca sau bea ceva, sau pur și simplu te poți odihni. Există și un delfinariu cu spectacole și animație, deci în ciuda suprafeței, nu ai cum să te plictisești, datorită diversității și organizării, decât desigur, dacă te plictisesc animalele. 

Animalele sunt bine aranjate, în general după regiunea geografică de unde provin, în spații foarte largi, îngrijite, curate, care să le dea o falsă idee de libertate. Astfel că, vizităm pe rând savana africană, care se întinde pe vreo 3 hectare, cu rinoceri, zebre, girafe, care conviețuiesc împreună. Vis-a-vis, tot în savana, dar bine separați de restul vecinilor, sunt ei, regii savanei, leii puternici și impunători, plus alte feline africane. Ce n-ar da ei să dea iama dincolo la ierbivore! Urmeaza 4 sere tropicale, cu păsări, gorile și alte specii de la tropice, apoi sărim la polul sud, la bazinul pinguinilor, construit jumătate ca un acvariu, pentru a-i vedea cum înoată. Ne trec fioriicand intrăm în camera reptilelor, unde mai mulți șerpi, printre care marele anaconda, ne privesc atent dincolo de geam, alături de zeci de specii de crocodili, iguane, țestoase, aligatori etc. 

Trecem în zona asiatică, întinsă pe 2.5 ha, să vedem rinocerul indian și alte animale ciudate, că să ajungem în final la elefanți, unde numai parcul lor măsoară vreo 5 hectare, fiind, spun ei pe site, cel mai mare parc de elefanți din Franța. Bineînțeles că pe lângă acestea mai sunt și altele: urși bruni, urși polari, pantere, cămile, multe, foarte multe păsări colorate și specii de maimuțe care mai de cate mai amuzante, dar nu vă fac aici lista cu toate animalele.
 
Exceptând panourile informative din fața țarcurilor, care cuprind informații privind specia, aria geografică unde trăiește, fiecare animal are un nume propriu, este marcată data nașterii și locul, dacă s-a născut în captivitate sau liber și când a fost adus. În fiecare an la Beauval se nasc în jur de 350 de animăluțe, ceea ce este o adevărată bucurie, și o adevărată speranță pentru speciile pe cale de dispariție. Există și asociația Beauval Conservation et Recherche creată pentru dezvoltarea și conservarea biodiversității și pentru cercetări științifice în ceea ce privește bunăstarea animalelor.

Deci per-ansamblu mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că, așa cum va spuneam, îmi place să fiu în mijlocul animalelor, iar apoi mi-a plăcut să văd că ele sunt iubite, respectate și bine îngrijite. Desigur toate acestea nu pot compensa lipsa liberatatii, dar încerc să privesc partea bună a lucrurilor și anume că oamenii ăștia chiar ajută la conservarea și perpetuarea anumitor specii. Lângă Beauval se poate vizita satul medieval  Saint-Aignan-sur-Cher și tot aproape sunt castelele: Chenonceau, Cheverny și Chambord (eu le-am văzut cu alte ocazii).
 

 Vouă vă plac parcurile zoo? Ce parcuri drăguțe ați vizitat? 

Etichete: , , ,