Prima dată am fost la Chambord în 2011. Ne-am trezit să mergem fix pe 1
ianuarie, probabil încă mahmuri după revelion. Firește că era închis, am
profitat doar de o plimbare la minus câteva grade pe vastul domeniu. Am revenit
într-o zi mai caldă și foarte însorită de mai a aceluiași an, pe vremea când
eram o simplă vizitatoare în Franța, bucurându-mă atunci în voie și de
interior. N-am mai fost de atunci, deși nu-i foarte departe de mine, m-am
întors însă anul acesta cu mama. Se cerea să îi fac cunoscut și ei cel mai mare
castel de pe valea Loarei și al doilea ca mărime din Franța după Versailles.
ianuarie, probabil încă mahmuri după revelion. Firește că era închis, am
profitat doar de o plimbare la minus câteva grade pe vastul domeniu. Am revenit
într-o zi mai caldă și foarte însorită de mai a aceluiași an, pe vremea când
eram o simplă vizitatoare în Franța, bucurându-mă atunci în voie și de
interior. N-am mai fost de atunci, deși nu-i foarte departe de mine, m-am
întors însă anul acesta cu mama. Se cerea să îi fac cunoscut și ei cel mai mare
castel de pe valea Loarei și al doilea ca mărime din Franța după Versailles.
Atunci când vii la Chambord primul lucru care îți atrage atenția este
silueta sa impunătoare, care devine din ce în ce mai solemnă și mai clară pe
măsură ce te apropii. La momentul când
pădurea din jur se termină, orizontul se deschide larg, dezvelind colosul de
piatră, ce seduce prin grația și echilibrul său. Părând că se naște din
mijlocul preriei în care a fost așezat acum 500 de ani, Chambord pare o imagine
decupată dintr-alte timpuri și așezată acolo cu un singur scop: să
impresioneze. Firește că așezarea castelului nu este întâmplătoare, ne spunea
un ghid, cel cu care am vizitat domeniul Cheverny, în epoca aceea
castelele se construiau departe de intrarea pe domeniu, drumurile lungi,
mărginite de vegetație înaltă, care ascund și dezvelesc treptat, erau menite
tocmai să sporească curiozitatea și suspansul vizitatorului. De fapt se crede
că asta a vrut și François I, autorul acestei „nebunii”, să starnesca
curiozitatea și să lase ceva în față căruia generațiile următoare să rămână
mute de uimire.
Considerat unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste de pe
Valea Loarei, Chambord a fost gândit ca un edificiu grandios, menit să devină
reședință de vânătoare, îmbinând stilul italian cu stilul medieval
franțuzesc. Curios este că arhitectul acestui impresionant castel nu a fost
niciodată cunoscut, deși analizele structurilor relevă profunde influențe ale
lui Leonadro DaVinci. Venit în Franța la invitația regelui, se știe că acesta a
lucrat, în ultimii ani din viață, la un proiect de castel care nu a fost
niciodată realizat. Exact în anul morții geniului italian – în brațele regelui
s-ar zice – se deschide șantierul Chambord. Lucrările se prelungesc mai mult
decât stabilit, astfel că regele n-a petrecut decât sejururi temporare la
Chambord și nici măcar n-a apucat să-și
vadă capodopera terminată, la moartea sa doar aripa regală și donjonul fuseseră
finalizate. Alții au fost cei care l-au amenajat și i-au dat înfățișarea pe
care o vedem astăzi, printre care fiul lui François I, Henri al II-lea și
regele Soare Louis al XIV-lea. Scăpat că prin minune de distrugere pe timpul
Revoluției, dar condamnat la o lungă perioadă de abandon și ruină, în
care tot mobilierul original a fost vândut, Chambord ajunge în 1930 în posesia
statului francez care îl administrează și astăzi, figurând pe lista UNESCO din
1981, cu mult înainte ca restul văii Loarei să fie inclusă pe acesta
prestigioasă listă.
Valea Loarei, Chambord a fost gândit ca un edificiu grandios, menit să devină
reședință de vânătoare, îmbinând stilul italian cu stilul medieval
franțuzesc. Curios este că arhitectul acestui impresionant castel nu a fost
niciodată cunoscut, deși analizele structurilor relevă profunde influențe ale
lui Leonadro DaVinci. Venit în Franța la invitația regelui, se știe că acesta a
lucrat, în ultimii ani din viață, la un proiect de castel care nu a fost
niciodată realizat. Exact în anul morții geniului italian – în brațele regelui
s-ar zice – se deschide șantierul Chambord. Lucrările se prelungesc mai mult
decât stabilit, astfel că regele n-a petrecut decât sejururi temporare la
Chambord și nici măcar n-a apucat să-și
vadă capodopera terminată, la moartea sa doar aripa regală și donjonul fuseseră
finalizate. Alții au fost cei care l-au amenajat și i-au dat înfățișarea pe
care o vedem astăzi, printre care fiul lui François I, Henri al II-lea și
regele Soare Louis al XIV-lea. Scăpat că prin minune de distrugere pe timpul
Revoluției, dar condamnat la o lungă perioadă de abandon și ruină, în
care tot mobilierul original a fost vândut, Chambord ajunge în 1930 în posesia
statului francez care îl administrează și astăzi, figurând pe lista UNESCO din
1981, cu mult înainte ca restul văii Loarei să fie inclusă pe acesta
prestigioasă listă.
Și pe bună dreptate, arhitectura castelului Chambord este impresionantă:
156m lungime, 56m înălțime, 77 de scări, 282 de șemineuri și 426 de camere, un
adevărat castel al exceselor. Cel mai interesant, din punct de vedere
arhitectural, este donjonul, construit după „moda” castelelor din
Evul Mediu, ca o cetate cu patru turnuri, câte unul în fiecare unghi. Planul
său interior, care se repetă la fiecare etaj, foarte inovator la vremea
respectivă, este în formă de cruce, unde centru este ocupat de o scară în dublă
spirală, repartiția etajelor făcându-se în apartamente separate de brațele
crucii, identice, câte patru pe fiecare etaj. Fiecare apartament este compus
dintr-o sală mare la același nivel cu etajul, plus alte patru camere de
serviciu așezate pe două nivele, accesul făcându-se pe o scară în spirală.
156m lungime, 56m înălțime, 77 de scări, 282 de șemineuri și 426 de camere, un
adevărat castel al exceselor. Cel mai interesant, din punct de vedere
arhitectural, este donjonul, construit după „moda” castelelor din
Evul Mediu, ca o cetate cu patru turnuri, câte unul în fiecare unghi. Planul
său interior, care se repetă la fiecare etaj, foarte inovator la vremea
respectivă, este în formă de cruce, unde centru este ocupat de o scară în dublă
spirală, repartiția etajelor făcându-se în apartamente separate de brațele
crucii, identice, câte patru pe fiecare etaj. Fiecare apartament este compus
dintr-o sală mare la același nivel cu etajul, plus alte patru camere de
serviciu așezate pe două nivele, accesul făcându-se pe o scară în spirală.
În centrul donjonului se ridică o scară monumentală în spirală dublă
care deservește cele trei etaje ale castelului, realizată prin îmbinarea a două
scări elicoidale în jurul unui nucleu central, pe care două persoane pot urca
în același timp fără să se întâlnească vreodată. Din donjon pornesc, de o parte
și de alta, aripile laterale, Aripa Regală și Aripa Capelei, care fac din
Chambord un castel… într-un castel. Într-una din încăperile de la parter
rulează un filmuleț despre isoria, dar mai ales despre arhitectura castelui,
foarte bine realizat cu mobtaje 3D și subtitrat în mai multe limbi. Vă recomand
să vă rupeți jumătate de oră și să-l vedeți în întregime. Este foarte
interesant și vă va ajuta să înțelegeți mai bine de ce Chambord este…
Chambord.
care deservește cele trei etaje ale castelului, realizată prin îmbinarea a două
scări elicoidale în jurul unui nucleu central, pe care două persoane pot urca
în același timp fără să se întâlnească vreodată. Din donjon pornesc, de o parte
și de alta, aripile laterale, Aripa Regală și Aripa Capelei, care fac din
Chambord un castel… într-un castel. Într-una din încăperile de la parter
rulează un filmuleț despre isoria, dar mai ales despre arhitectura castelui,
foarte bine realizat cu mobtaje 3D și subtitrat în mai multe limbi. Vă recomand
să vă rupeți jumătate de oră și să-l vedeți în întregime. Este foarte
interesant și vă va ajuta să înțelegeți mai bine de ce Chambord este…
Chambord.
În susul scării se accede pe o terasă spațioasă, unde acesta se termină
cu un turn-lanternă încoronat cu floarea de crin, simbolul regilor Franței.
Sosirea pe terasă este probabil momentul cel mai intens al vizitei la Chambord.
O perspectivă la 360° se deschide, oferind un adevărat spectacol nu atât asupra
domeniului, cât asupra acoperișului: numeroase lucarne decorate în stil
italian, coloane bogat împodobite, turnulețe și coșuri de fum desăvârșit
sulptate în piatră, toate completându-se incredibil de armonios.
cu un turn-lanternă încoronat cu floarea de crin, simbolul regilor Franței.
Sosirea pe terasă este probabil momentul cel mai intens al vizitei la Chambord.
O perspectivă la 360° se deschide, oferind un adevărat spectacol nu atât asupra
domeniului, cât asupra acoperișului: numeroase lucarne decorate în stil
italian, coloane bogat împodobite, turnulețe și coșuri de fum desăvârșit
sulptate în piatră, toate completându-se incredibil de armonios.
Pe cât de bogat exteriorul pe atât de gol interiorul: saloanele de la
Chambord nu sunt la fel de mobilate și decorate ca la alte castele. De fapt, castelele
Loarei nu sunt concepute pentru a fi locuite permanent. Casa regală posedând
mai multe proprietăți, deplasările regelui cu întreagă suită erau numeroase,
iar la vremea respectivă se transportau tapițeriile și mobilierul de la un
castel la altul, ceea ce explică parțial, alături de furturile abuzive din
perioada Revoluției, de ce castelul este astăzi aproape gol.
Chambord nu sunt la fel de mobilate și decorate ca la alte castele. De fapt, castelele
Loarei nu sunt concepute pentru a fi locuite permanent. Casa regală posedând
mai multe proprietăți, deplasările regelui cu întreagă suită erau numeroase,
iar la vremea respectivă se transportau tapițeriile și mobilierul de la un
castel la altul, ceea ce explică parțial, alături de furturile abuzive din
perioada Revoluției, de ce castelul este astăzi aproape gol.
Și ca orice castel care se respectă, Chambord este și el înconjurat de
un domeniu, și nu unul orișicare ci unul de… 5440 ha. Domaine National de
Chambord este constituit de castel, un sat, ferme, terenuri agricole și o
pădure, practic suprafața Parisului intra-muros, adăpostind totodată o faună
bogată, numeroase animale aflându-se în libertate totală. Este înconjurat de un
zid lung de 32 km, cu 6 porți de intrare, ceea ce face din el cel mai mare parc
forestier îngrădit din Europa. 800 ha sunt deschise publicului.
un domeniu, și nu unul orișicare ci unul de… 5440 ha. Domaine National de
Chambord este constituit de castel, un sat, ferme, terenuri agricole și o
pădure, practic suprafața Parisului intra-muros, adăpostind totodată o faună
bogată, numeroase animale aflându-se în libertate totală. Este înconjurat de un
zid lung de 32 km, cu 6 porți de intrare, ceea ce face din el cel mai mare parc
forestier îngrădit din Europa. 800 ha sunt deschise publicului.
Interesant la Chambord pentru vizitatori este faptul că vizitarea
domeniului este gratuită. Practic te poți plimba, admira și fotografia în voie
fără să plătești nici un ban. Tichetul pentru vizitarea interiorului îl
cumeperi dacă dorești, de la casele din curte, și îl prezinți la intrarea
efectivă în castel. De asemenea pe domeniu te poți plimba cu bicicleta, sunt o
mulțime de piste și nici măcar nu este nevoie să închiriezi de la ei. Poți să
vii cu a ta de acasă. Am zis că la toamnă, când se colorează pădurea, venim și
noi cu bicicletele și cu Azorel în
portbagaj, pentru că Domeniul Chambord nu-i ca parcurile pariziene, aici animalele de companie
sunt chiar binevenite. Doar dacă-l papă vreun mistreț este numai răspunderea
noastră! Apoi, pe domeniu sunt propuse și activități contra cost, cum ar fi:
specacole ecvestre, concerte, spectacole de teatru și lumini, plimbări în caleașca,
plimbări cu mașinuța electrică, cu barca etc. O mașinuță electrică am luat și
noi. Am făcut ocolul castelului în lungul canalului, ceea ce mi-a dat
posibilitatea să-l pozez din toate unghiurile. Sunt mulți care fac traseul
acesta și pe jos, gratuit, așa am zis și noi la început, dar după câteva ore
petrecute în interior și după o masă la unul din restaurantele din curte (care
apropo, au prețuri destul de obișnuite) parcă mașinuța electrică a fost mai
potrivită.
domeniului este gratuită. Practic te poți plimba, admira și fotografia în voie
fără să plătești nici un ban. Tichetul pentru vizitarea interiorului îl
cumeperi dacă dorești, de la casele din curte, și îl prezinți la intrarea
efectivă în castel. De asemenea pe domeniu te poți plimba cu bicicleta, sunt o
mulțime de piste și nici măcar nu este nevoie să închiriezi de la ei. Poți să
vii cu a ta de acasă. Am zis că la toamnă, când se colorează pădurea, venim și
noi cu bicicletele și cu Azorel în
portbagaj, pentru că Domeniul Chambord nu-i ca parcurile pariziene, aici animalele de companie
sunt chiar binevenite. Doar dacă-l papă vreun mistreț este numai răspunderea
noastră! Apoi, pe domeniu sunt propuse și activități contra cost, cum ar fi:
specacole ecvestre, concerte, spectacole de teatru și lumini, plimbări în caleașca,
plimbări cu mașinuța electrică, cu barca etc. O mașinuță electrică am luat și
noi. Am făcut ocolul castelului în lungul canalului, ceea ce mi-a dat
posibilitatea să-l pozez din toate unghiurile. Sunt mulți care fac traseul
acesta și pe jos, gratuit, așa am zis și noi la început, dar după câteva ore
petrecute în interior și după o masă la unul din restaurantele din curte (care
apropo, au prețuri destul de obișnuite) parcă mașinuța electrică a fost mai
potrivită.
Astfel, am petrecut toată ziua pe domeniul la Chambord. Inițial mă
gândeam și la o plimbare prin Blois, însă mi-am dat seama că nu mai ajung când,
după o oră petrecută în interior, eu nu vizitasem decât parterul. M-a luat valul și am
zăbovit în fiecare cameră, m-am întors, m-am învârtit, m-am sucit, m-am
rătăcit, planul pe care mi l-au dat la intrare dovedindu-se prea succint. Sunt, ca la fiecare
castel, încăperi închise și zone mai puțin restaurate, 500 de ani nu-s de colo,
iar recondiționarea unui astfel de colos este cu siguranță anevoioasă și
costisitoare. Anul trecut au refăcut un turn, am citit că în toamnă se va
demara un proiect de reconstituire a grădinilor à la française din fața
castelului.
În concluzie nu vă spun decât un lucru: nu ocoliți sub nici o formă
Chambord dacă ajungeți pe valea Loarei! Știu că nu avem mereu timp pentru toate
și că uneori locurile cele mai vizitate dezamăgesc, însă nu este cazul la
Chambord. Mergeți de-l vedeți, citiți câte ceva despre el, măcar broșura ce vi
se dă la intrare dacă nu aveți timp sau curiozitatea de mai mult și optați
pentru vizita ghidată dacă vă potriviți la program și la bani. Studiați site-ul, aveți
acolo toate informațiile de la orar și prețuri, până la agenda activităților.
Nu vă lăsați păcăliți doar de iluzia că nu are un interior bogat, sau că unele
ziduri nu sunt refăcute recent. Chambord este o operă de artă și nu trebuie
să fii expert sau pasionat de arhitectură ca să-ți dai seama de asta. Trebuie
doar să vrei să-l descoperi și să fii curios să-l cunoști. Uneori povestea din
spate este mult mai captivantă decât obiectivul turistic în sine.
Chambord dacă ajungeți pe valea Loarei! Știu că nu avem mereu timp pentru toate
și că uneori locurile cele mai vizitate dezamăgesc, însă nu este cazul la
Chambord. Mergeți de-l vedeți, citiți câte ceva despre el, măcar broșura ce vi
se dă la intrare dacă nu aveți timp sau curiozitatea de mai mult și optați
pentru vizita ghidată dacă vă potriviți la program și la bani. Studiați site-ul, aveți
acolo toate informațiile de la orar și prețuri, până la agenda activităților.
Nu vă lăsați păcăliți doar de iluzia că nu are un interior bogat, sau că unele
ziduri nu sunt refăcute recent. Chambord este o operă de artă și nu trebuie
să fii expert sau pasionat de arhitectură ca să-ți dai seama de asta. Trebuie
doar să vrei să-l descoperi și să fii curios să-l cunoști. Uneori povestea din
spate este mult mai captivantă decât obiectivul turistic în sine.
282 semineuri???!!! Uau!!! La interiorul unui castel cel mai mult imi place sa admir un semineu. Dar 282?!!! Cred ca in castelul asta o sa stau o zi intreaga doar ca sa ma uit la semineuri:))). Nu stiu cine ar putea spune despre Chambord ca nu este impresionant sau ca nu merita vizitat… Cu toate ca, daca ma gandesc mai bine, am astfel de cunostinte, care ar fi in stare sa spuna asa ceva… Pacat ca exista oameni care gandesc atat de superficial…
Din pacate nu toate incaperile sunt deschise publicului. Cred ca ceea ce vizitam noi reprezinta cam 40% din castel, poate nici atat. Si asta nu este doar la Chambord, ci in general. Restul incaperilor fie servesc la altceva (am tras cu ochiul pe o gaura a cheii si era un fel de magazie), fie nu sunt restaurate. Pe la alte castele mai sunt camerele in care locuiesc proprietarii, sau camere care se inchiriaza pentru tot felul de sindrofii.
Din pacate si eu cunosc astfel de oameni :(. Trist dar adevarat…
Cand am zarit Chambord, dupa Azay-le-Rideau si Chenonceau, am constat ca el era castelul pe care-l aveam in minte. Asa imi imaginasem castelele din Franta din cartile citite in copilarie si din filmele vazute.
Adevarul este ca seamna cu un castel de poveste, cu toate turnuletele sale. Si pentru mine daca stau sa ma gandesc bine, conceptul de "castel" este asociat cu ceva gen Chambord.
Un castel minunat, dragă Larisa!
Ma bucur ca ti-a placut, Eca 🙂
:)))) niciodata nu-ti ies doar cateva cuvinte Larisa draga, asta ca sa iti raspund la postarea de pe fb. Geniala poza cu acoperisurile.
Cred ca pana la urma o sa la las pagubasa cu dorinta aia de a scrie mai succint :D. Vad ca nu prea functioneaza…
A treia si a nu stiu cata-oara,tot nu m-as satura de asemenea frumuseti si de modul tau de a ne povesti.Ma uitam si eu ca " vulpea la struguri",la anu , poate sa fac o excursie in care sa fie inclusa si valea Loarei.Vedem…,prea m-ai intaratat.Foarte frumos!
Multumesc, ma bucur ca v-a placut si povestea aceasta. Nici eu nu prea ma satur, cred ca daca as avea timp numa' pe la castelele astea as sta :))
Va imbratisez cu drag.
Am vizitat Chambord-ul in 2009. Am avut o experiența minunata, era in desfășurare un concurs de vânătoare, ogari sunete de corn, agitație… Aveam impresia ca ne-am întors in timp. In interior era o expoziție de costume de opera, fiind reconstituite si anumite scene din opere celebre (Othelo, Rigoleto, bărbierit din Sevilla etc.), in diverse camere ale castelului ceea ce făcea plimbarea si mai interesantă prin încăperile altfel goale, fără mobilier. Ne-a plăcut foarte mult si scara (despre care se spune ca este proiectata de Da Vinci) pe care cei care urca nu se întâlnesc si nu-i văd pe cei care coboară. Interesant este si trofeul cu coarne imense al unui cerb carpatin din România, care este expus in camera trofeelor de vânătoare. Si, bineînțeles, intrarea este gratuită pentru cetățenii UE care au sub 26 de ani, fiind muzeu național francez.
Ce dragut! Foarte interesante activitatile de la fata locului, in special expozitia despre care vorbesti. Din pacate acum nu era in desfasurare vreo expozitie, era un spectacol de echitatie, insa din pacate nu ne-am potrivit la program -erau reprezentatii la orele 11 si 16 parca, iar noi am ajuns fix intre :))
Intrarea gratuita la muzee pentru cei sub 26 de ani este un lucru foarte bun. Din pacate eu n-am profitat niciodata. Cand am venit prima data in Franta avea deja peste :)). La unele castele intrarea este gratuita si daca vii de ziua ta. Nu-i rau.
Eu insist pe tema cu gratuitățile deoarece sunt mulţi oameni care îşi imaginează că Franţa este prohibitiv de scumpă. Este întradevăr scump un sejur daca vrei sa stai in zone exclusiviste şi să manânci in fiecare in zi in restaurante de fiţe, dar atunci când vrei sate bucuri cu adevarat de ceea ce oferă Franta, trebuie sa ştii amanuntele referitoare la aceste facilităţi pe care nu le oferă nici o altă tară europeană. Pentru tineri sunt o serie de oportunităţi, de care se poate profita dacă esti dornic sa vezi şi să cunoști cu adevarat Franţa.
Unii cred ca Franta este extrem de scumpa si pentru ca nu se informeaza cum trebuie. Astazi, in era internetului, informatia in ceea ce priveste calatoria este la indemana oricui. Obiectivele turistice au site-uri internet, putem verifica preturile eventualele oferte. Ne putem face harti, putem citi comentariile celorlalti vizitatori, putem compara hoteluri si restaurante, si cate si mai cate lucruri utile. Doar ca unii nu se interseaza deloc, prefra sa duca mai departe mitul "este o tara scumpa" pe care l-au auzit la altii.
toata Europa are aceste facilitati, intrari gratuite dar trebuie precizat ca te poti astepta la cozi, lume multa, inghesuiala si daca esti contratimp sau in vizita 3 zile toate acestea iti rapesc timp. Eu am stat la Paris 10 zile si sunt sigura ca unii se gandesc "vai cati bani am cheltuit acolo", dar cautand pe net fast-food-uri, cazare la proprietari si eventual un magazin langa totul este rezolvat decent. Sa profitam cat putem de ce este frumos de vizitat! Tu esti o norocoasa ca stai linga ele si uite cum iti faci timp sa ne povestesti si noua!
Da, asa este, faptul ca astazi calatoriile sunt accesibile are si dezavantaje, unul dintre ele fiind aglomeratia. Cel mai neplacut este ca in unele locuri nici macar nu mai exista extra-sezon, e aglomerat tot timpul anului :)) .Dar asta este, trecem cu vederea, pentru ca in general locurile acestea chiar merita vizitate, nu-i asa?
am senzatia ca m-am plimbat in jurul unui castel din povesti…cu adevarat de poveste loc…
o adevarata dantelarie in piatra exteriorul, cred ca interiorul e pe masura exteriorului daca nu si mai si…
trebuie sa ajung sa vad totul cu ochii mei 🙂
multumim de plimbare! 🙂
Cu mare drag :). Cred ca din acest motiv imi plac castelele si mie, pentru ca sunt de poveste. Ma fac sa visez…
Imi plac castelele de la ruine la cele cat mai functionale, ma intristez cate vad lasate de izbeliste. Imi inchipui cat sunt de costisitoare. Sunt superbe pozele, detaliile surprinse si vad dupa cer ca ati avut o zi minunata!
Multumesc, Mihaela! Da a fost o zi splendida, mai ales ca si vremea a fost asa cum trebuie,adica nici prea rece nici prea calda.
Doamne, ca frumos e…!!
cam este…
vizitare gratuita? chiar dragut…m-as plimba cat se poate de des pe acolo!!!
Da, uneori si eu ma intreb de ce nu am fost mai des…
Cat de frumoasa este poza aceea cu tine pe banca. Foarte romantic cadru! Cum sa te saturi de asemenea locuri rupte din basme? Chiar asa, mai planuiesti o vizita la Chambord? :))
Multumesc, Nice :)! Cred ca bancuta este asezata strategic acolo, pentru astfel de cadre. Am mai intalnit si la alte castele. Dati naibii francezii astia, cum se gandesc ei la toate! :))
As vrea sa mai merg candva prin octombrie, cand se coloreaza frunzele, cu bicicleta. Acum sa vedem daca ne potrivim la program un weekend insorit si caldut.