Doua pliculete de zahar si doua cutii de lapte la trei sferuri de cana de cafea. O zi de luni in care era aproape gata sa nu ma trezesc. O noua saptamana, una din cele multe si toate la fel. Aceleasi probleme aceleasi griji. Aceeasi asteptare. Acelasi job. Aceeasi casa. Same fucking life. Sau poate noi bucurii, prospete sperante si mari realizari. O lume mult prea agitata si anosta, mult prea banala si cotidiana. Un oras excesiv de aglomerat si mult prea obosit si searbad. Viata isi urmeaza cursul zi cu zi in aceeasi rutina si monotonie.


Mi-am descoperit o noua pasiune. Sa scriu. Nu stiu daca o fac neaparat grozav , nu stiu nici daca o fac chiar rau. Dar stiu ca o fac cu mare placere si sunt convinsa ca peseverand o voi face din ce in ce mai bine. Uneori nu am un subiect si imi place sa aberz, cum fac si acum. Dar imi place sa-mi exprim in scris ideiile si gandurile. E o cale de comunicare libera si nimeni nu este obligat sa te citeasca. Doar cine vrea.


Voi credeţi în destin aşa cum se spune “că ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus”? Credeti ca soarta stabileşte pentru fiecare dintre noi un plan anume, astfel incat noi doar ne urmăm un drumul stabilit dinainte? Sau ne facem totul cu mana noastra? Oare se poate schimba acesta cale in cursul vietii noastre scurte si efemere ?

In viata se intampla lucruri despre care nu am crede ca s-ar putea intampla vreodata. Se produc circumstante care nici pe departe nu depind de vointa noastra. Se creaza situatii pe care nici noi insine n-am fi in stare sa le aranjam mai bine. Sau n-am putea fi in stare sa le explicam, sa le dam raspunsuri. Apar oportunitati, intalnim oameni, se indeplinesc dorinte exact cand ne asteptam mai putin. Sa fie o simpla coincidenta? Parca toate aceste evenimente sunt hotarate si stiute dintotdeauna de o forta dincolo de puterea noastra de perceptie. O forta care determina si aranjeaza lucrurile in mod irevocabil si creaza un echilibru.

Sau totusi fiecare om isi face singur soarta? Poate ca tot ceea ce se intampla in viata noastra este doar un rezultat al propriilor actiuni. Poate ideea aceasta a unei vieti prestabilite s-a nascut tocmai din a nu ne asuma responsabilitatea pentru ceea ce ni se intampla. Este mult mai simplu sa dai vina pe o forta supranaturala si sa crezi ca lucrurile nu au depins de tine. Sa nu depinda oare totul doar de noi?

Eu totusi cred ca in viata fiecaruia dintre noi exista anumite “puncte” in care trebuie sa ajungem. Cred ca anumite lucruri trebuie sa se intample si nu oricand ci la un anumit moment. Cred ca exista imprejurari care nu depind ne noi si mai cred ca oricat ne-am stradui sa realizam ceva, daca “nu este sa fie” ne caznim degeaba. Cred ca oricum ne-am codi, oricand am ezita si oricat am sovai sunt anumite situatii prin care mai devreme sau mai tarziu tot trecem. Soarta aranjeaza intotdeauna viata. Poate uneori in bine, poate alteori in rau. Maktub cum zic arabii. Asa a fost scris.

Si totusi cred ca exista ceva care depinde de noi: calea, drumul, felul cum ajungem spre ceea ce ne este menit o hotaram singuri. Cred ca soarta nu intervine in libera noasta alegere. Si mai cred ca exista un Dumnezeu acolo sus si a carui voie se face de fiecare data, dar toate astea intr-un episod urmator.

Etichete: ,