Acum un an, la 30 de ani, învățam și eu că ne-omul să merg pe bicicletă. Plictisită de remarcile cunoscuților, „cum adică nu știi să mergi pe bicicletă?!?!?!”, de parcă acesta ar fi fost cel mai mare handicap din lume, am pus bicicleta în portbagaj, m-am înființat cu profesorul-Andrei pe pista Loire à Vélo și m-am urcat în șa. Fără echilibru la început, spre amuzamentul copiilor de trei ani care pedalau pe lângă mine, am început să înaintez ușor, mai pe două roți, mai pe burtă, până când am început să parcurg distanțe cât de cât acceptabile, fără să aterizez pe jos. Am fost atât de mândră de mine în ziua aia că nu mi-am mai încăput în piele de bucurie…
Nici nu știu exact de ce am ținut morțiș să învăț, așa dintr-o dată… Probabil pentru că și mie, întocmai ca amicilor mei, faptul că nu știu să biciclesc mi se părea într-adevăr un handicap. Apoi, poate pentru că mă gândeam adesea cu jind la Loire à Vélo, traseul cicloturistic ce traversează regiunea mea, și mi se părea păcat să nu pot și eu să mă bucur de el. Însă cred totuși că motivul principal care m-a determinat să învăț a fost faptul că mersul pe bicicletă este o activitate de timp foarte plăcută ce se poate practica fără prea mari eforturi și în zona mea. Asta este, munți n-avem, mare nici vorbă, dar avem, nene, piste pentru pedalat! N-am fost niciodată o persoană prea sportivă, dar recunosc că n-aș putea trăi o viață fără mișcare și fără activități în aer liber.
Nici astăzi nu pot spune că biciclesc cum trebuie, dar cel puțin căzăturile vin ceva mai rar, uneori chiar deloc, și nu mă mai dezechilibrez atât de ușor în viraje, sau când întâlnesc pietoni, ori alți bicicliști. Sunt mândră posesoare de bicicletă, primită cadou de Crăciun, și chiar dacă nu pedalez zilnic, o fac cu mare drag și cu un entuziasm copilăresc, ca un fel de satisfacție personală gen „uite dom’le, niciodată nu este prea târziu!”
Duminică, ca să sărbătoresc anul, am ieșit singură la o tură pe Loire à Vélo. Nu era asta planul inițial, dar cum Andrei era cam obosit, am zis că pot merge și fără el. Până la urmă Loire à Vélo este o pistă destul de circulată, mai ales duminica, așa că am traversat Loara și-am luat intrarea pe traseu imediat de sub castel. Am continuat în direcție Tours, aproape de Lussault-sur-Loire, doar așa pentru mine și pentru plăcerea mea. Ba chiar am făcut și un picnic, adică m-am oprit pe una din băncuțele amenajate pe traseu, unde mi-am savurat sandvișul admirând Loara. Și a fost fain…
Pozele sunt facute cu telefonul 😀
Felicitari, Felicitari, Felicitari , draga Larisa ! Si ca sa intelegi de ce te felicit cu atat entuziasm iti spun despre mine ca anul trecut, la (ai mei) 30 de ani, invatam fix sa merg cu bicicleta ! 🙂 Adica nu sa merg cu bicicleta " fix "… in fine, stii tu foarte bine ce vreau sa zic 🙂 Important e ca … MERGEM ! La cat ma multe plimbari faine iti doresc … poate ajungi si pe la noi, pe Canal du Midi 🙂 O zi frumoasa !
Da, important este ca mergem si ca uite, se poate invata si mai tarziu. Totul este sa fie vointa, nu? Felicitari si tie, Liana si spor la biciclit in continuare. Canal du Midi zici? N-am fost, dar din cate am citit este superba zona 😉
Felicitari! Parca ieri ne povesteai despre cum inveti sa te dai pe bicicleta si deja a trecut 1 an! Asa zboara timpul, nici nu imi vine sa cred :))). Ma bucur ca tu nu ai renuntat la aceasta pasiune, din contra, ai inceput sa faci si plimbari solo.
Asa este, zboara timpul asta. Eu nici nu realizez cand trecu jumatate din anul asta, parca ieri sarbatoream revelionul.
Nu vreau sa renunt, cum ziceam, munte n-am in zona mea, mare nici atat, macar de biciclit sa biciclesc si eu :))
Felicitări! La cât mai mulţi ani pe două roţi!
Multumesc, Cora! Asemenea si tie ;)!
La multi ani pe bicicleta! 🙂 la cât mai multe fotoreportaje pe doua roti! 😉
Daca traseul este extra pentru biciclisti si arata asa de fain ca în fotografii, de ce porti casca? eu una nu ma voi obisnui niciodata cu moda asta! Nici macar la schi nu pot sa port…
Ca nu stau inca bine cu echilibrul si-mi vreau capul intreg :)). Glumesc desigur, mai putin la faza cu echilibrul. Biciclesc eu, dar nu sunt profesionista. Anul trecut am avut ceva cazaturi urate, nu o port mereu, dar este mai safe cu ea pe cap :). In plus, am vazut ca aproape toti biciclistii pe Loire a Velo o poarta, chiar daca sunt mult mai avansati ca mine.
Multumesc, Carmen! Sa fie!
Felicitari si la cat mai multe excursii frumoase pe bicicleta, draga Larisa. 🙂 Cum ziceam si cu alta ocazie, nu mai e mult pana cand o sa intru aici pe blog si o sa vad anuntul cel mare. :))
Multumesc Nice!
:)) te referi cumva la Turul Frantei? Eh, mai am ceva de biciclit acolo…
Ah, nici nu stii cat de invidioasa sunt pe Loire à Vélo asta al vostru 😀
Spor la biciclit! 😉
Mda, de piste nu ne plangem. Timp de biciclit sa fie 😉
se pare ca a fost o super idee!
iubesc bicicleta, desi acum merg rar!
Nici eu nu merg chiar foarte des, dar incerc sa ma mobilizez.