Am cam luat o pauză de la blog, așa-i? Nu știu dacă mi-ați simțit lipsa, sper că mi-ați simț-o, dar aflați că sunt bine, a fost doar o chestiune de timp liber. Am fost cam prinsă cu treburi, dar și dacă n-aș fi fost, nu cred c-aș fi avut subiecte de vorbărie. De plecat, n-am mai plecat nicăieri, iar inspirația pentru alte teme de discuție mă cam ocolește, se pare. O fi spiritul ăsta al Crăciunului care se apropie cu pași repezi de vina …Nu știu… 

După cum v-am arătat în articolul fără cuvinte de acum două săptămâni (Doamne, de mult n-am mai făcut o pauză așa lungă de la blog!), am împodobit bradul destul de devreme, vrând să mă bucur de el mai mult timp, mai ales că după Crăciun intenționăm  să plecăm de acasă. Anul ăsta am fost ECO și am ales unul artificial. Am fost pe de o parte ECOlogistă și n-am vrut să se taie un brad special pentru mine, ca să-l arunc două săptămâni mai târziu și ECOnoamă, gândindu-mă că dacă tot dau banii, măcar să-l am mai mulți ani. Desigur că fiecare face ce vrea în căsuță lui; și eu anul trecut mi-am luat unul natural, în ghiveci. Se scutura așa de tare, că în fiecare zi eram nevoită să dau cu aspiratorul pe sub el și implicit prin toată casa, pe unde șoșonii noștrii răspândeau acele. În plus, nu mi s-a părut că mirosea prea tare a brad (sau oi fi avut eu nasul înfundat), așa că anul ăsta am trecut la plastic. Cel puțin am ales o imitație bună, dacă nu-mi pun ochelarii, pot să jur că-i natural. Am cumpărat și câteva decorațiuni odată cu bradul, restul le aveam de anii trecuți, ne-am pus într-o duminică amândoi pe treabă și zic eu că ne-a ieșit ceva drăguț.

În rest mă pregătesc intens pentru Crăciun. Meniul este făcut, locația aleasă, hainele cumpărate, sau după caz pregătite, părul vopsit, plus plan de vacanță relativ bine pus la punct. În principiu Crăciunul o să-l facem împreună cu micuța familie pe care o avem aici. Nu știu dacă v-am mai povestit, dar nu suntem chiar singurei în Tours, mai avem niște frați, surori, cumnați, cumnate, plus un nepoțel pe drum, ceea ce este destul de bine. Totuși, anul trecut am ales să sărbătorim Crăciunul în doi (trei, am uitat de Azorel!) și n-a fost rău nici așa, dimpotrivă cred că fu unul din cele mai faine Crăciunuri, apropo de ceea ce se zice, cum Crăciunul se face musai în familie mare. Nimic nu este bătut în cuie!

Și pentru că familia este numeroasă, abia ieri am terminat și de cumpărat cadourile pentru toată lumea, ba mai mult, la mine Moșul nu s-a putut abține până în Ajun și mi-a dat cadoul mai devreme. Fiind vorba de un obiectiv mai performant pentru aparatul foto, două filtre, o telecomandă și o nouă geantă, n-am putut decât să mă bucur nespus și să mor de nerăbdare să le folosesc. Din păcate n-am apucat să ies din lipsă de timp, dar la ce vreme a fost pe aici nici că am încercat. Plouă ca în basme în Tours, torențial, ca vara. Zăpadă? Nici vorbă! 
În rest nimic nou sub soare (care soare?), decât că printr-o minune am frigiderul plin de bucate românești, cârnați, telemea, jumări, tobă, murături, zacuscă, varză murată, care chiar dacă n-au gustul celor pe care le făcea mama sau bunicile mele, sunt mai bune decât deloc. În plus astăzi am mâncat șorici, care spre surprinderea mea a fost destul de bun. Nici nu mai știu decând nu mai mâncasem! O să adaug lângă toate astea niște sărmăluțe și un cozonac făcute de mânuțele mele și gata, Crăciunul este perfect.
  
Acestea fiind spuse, scrise mai degrabă, vă doresc un Crăciun minunat tuturor, alături de cei dragi vouă, petrecere frumoasă pe acolo pe unde veți fi și toate cele bune, că nu știu dacă mai apuc să scriu ceva zilele astea. Însă fiți fără grijă, o să stau cu ochii pe voi, ne mai citim cu siguranță până la anu’. Vă pup!
Etichete: