Stând în casă în ultima vreme, din motive meto– se pare că se schimbară anotimpurile și vine iarna înapoi- am avut timp să visez la ce aș vrea eu să mai fac, ce mă mai tentează, ce m-ar atrage. Adică îmi făcui niște planuri. Planuri vorba vine, mai bine zis mi-am stabilit niște obiective pentru 2013. O să ziceți că 2013 a început de vreo 3 luni, cine naiba-și stabilește obiectivele în martie?! Moi! Eu mă mai trezesc așa din când în când pe la mijlocul anului să-mi fac planuri. Deci….
Brusc m-am decis ca atunci când se mai încălzește vremea să învăț să merg cu bicicleta. Hai, nu râdeți vă rog de mine! Nu știu să merg pe bicicleta! Însă niciodată nu-i prea târziu să înveți, nu? Ei bine, eu voi învăța anul ăsta. Am zis. De fapt…așa am zis și anul trecut și acum 2 ani…dar nu contează, anul ăsta e stabilit. Am încercat acum vreo câteva veri și în urma unor bușituri m-am lăsat de pedalat. Dar la vară sunt sigură că mă voi da cu bicla pe malul Loarei, mai ales că sunt niște piste numai bune în lungul fluviului. Poate mă dezechilibrez și cad în apă!
Apropo de apă, tot anul ăsta, mi-ar plăcea să fac scufundări, spre disperarea maică-mi care mă întreabă mereu dacă nu mi-e frică că mă înec. Cum să mă înec?! Al meu soț a mai făcut în Corsica și e foarte încântat numai când vorbește despre asta, darămite când le și face. La început am refuzat ideea. Euuu?! Scufundaari??? Fugi dome’ de-aici, nu știi că mi-e frică de apă?! Adevărul este că mi-e groaznic de frică de apă. De fapt, aici stă provocarea. Dacă nu mi-ar fi teamă de apă, n-ar mai avea nici un farmec. Mi se pare cool. Deci la vară mă duc să mă bag sub Mediterană! Adjudecat!
 |
| sursa foto |
Și dacă tot vreau să cobor sub nivelul mării, m-am gândit că ar merge apoi să urc niscaiva metri și deasupra ei. Mai exact vreau să mă urc pe un vârf muntos de peste 3000 de metri. Acum c-or fi 3001 sau 3999 nu mai contează, cu 3 să înceapă. Și să aibă 4 cifre. Nu m-am hotărât încă care va fi. Mai e timp. Și apoi sunt o mulțime prin Alpi, aș avea de unde alege. Am cam ochit masivul Mercantour, pare destul de pitoresc și destul de aproape de Nisa. Vorbesc de parcă aș sta la Nisa. Nu, dar zic că poate îl pot lega de altceva, să nu fac drumul doar pentru el. Mă gândesc să fie unul mai ușurel-asta în măsura în care un vârf de 3000 de metri poate fi ușurel-și cel mai important, să fie cu peisaje drăguțe, gen stâncă, creste ascuțite și niște lacuri albastre. Nu, n-am de gând să mă scufund și aici.
 |
| Parc Natural Mercantour |
N-am terminat! O altă activitate pe care mi s-a pus pata este vâslitul pe un râu. Adică vreau ceva gen rafting, canoe, sau caiac. Nu știu ce m-a apucat! Și nu oriunde, ci prin Gorges du Verdon, adică cheile râului Verdon, cică cele mai adânci din Europa, care se localizeza nicăieri altundeva decât în Provence. Din primul moment când am auzit de ele m-am îndrăgostit iremediabil. Doamne, râul ăla este incredibil de turcoaz! De ceva vreme mă tot plimb cu google pe acolo (ce, voi nu vă plimbați cu google prin lume?!), mă uit cu jind la diverse poze și visez cu ochii ațintiți în monitor. De ce naiba natura asta a strâns toate frumusețile în sudul Franței și pe mine m-a așezat în nord? De ce, de ce?
 |
| Gorges du Verdon |
Și odată cu Cheile Verdonului am pus ochii și pe Calanques de Marseille. Ce sunt astea? Niște golfuri superbe, săpate de Mediterană în stâncă, de la Marsilia până la Cassis. Eu cred pe bune că este unul dintre cele mai frumoase obiective turistice naturale din Franța. Stânci albe ce ies din mare sub diverse forme combinate cu apa azul a mării, mon dieu, c’est magnifique! Ce poți face aici? Păi drumeții pe stânci, mai grele sau mai ușoare, plimbări, pe jos, sau cu barca, scufundări, caiac, etc. Pfff..le-aș face pe toate!
 |
| calanques de Marseille |
Și tocmai acum când scriam aceste rânduri mi-a mai picat una. Una și bună. Vreau via ferrata, adică un traseu montan din ăla cu cabluri, trepte, scări, poduri, etc. Cochetasem cu ideea asta de mult, chiar mi-am luat și o carte cu traseele de via ferrata din Franța, dar am lăsat-o baltă. Căutând ceva despre Verdon, am dat peste niște poze de pe un traseu de via ferrata din zonă. Ce m-aș bălăngăni pe un pod din ăla suspendat între două stânci, să-mi înghețe sângele-n vine!
 |
| sursa foto |
Și-ar mai fi câteva alte planuri. De fapt mai am vreo câteva zeci, dar să n-o mai lungesc. O tiroliana poate ?! Nu sună rău. Ador activitățile în aer liber și cu cât sunt mai provocatoare cu atât mă tentează mai mult. Desigur că am și limite, în funcție de preferințe și capacități fizice sau phihice. Adică, mai exact, știu cât și ce pot. Cred!
Acum vom vedea și dacă reușesc să le pun în practică, eu cu treaba aia care se cheamă hotărâre nu stau foarte bine. Deci am toate șansele să mă răzgândesc. Sunt balanță ce naiba! Orice decizie pentru mine e grea. Și dacă am reușit într-un final s-o iau, nici o problemă, în scurt timp sigur mă voi răzgândi, mă voi suci, deci cel mai bine este să nu mă hotărăsc deloc. Sau s-o fac în ultimul moment. Și totuși poate de data asta voi fi mai motivată, cine știe.
Pe voi ce v-ar tenta ? Nu-i așa că peisajele sunt splendide?
Cred ca esti pe drumul cel bun spre realizarea visurilor: ti-ai asternut pe hartie dorintele si ni le-ai impartasit si noua. Asta inseamna ca, la anul pe vremea asta, va trebui sa ne dai raportul 🙂
Clar! La anu' in martie trebuie sa fie toate bifate :))
te invat eu cu bicicleta…pe mine ma tenteaza tot e zici tu si multe altele…cum spuneam …varsta nu ma tempereaza deloc :)))
Foarte bine asa! Varsta nu-i niciodata un impediment ;)!
Pe mine ma tenteaza sa ma plimb cu bicicleta pe marginea unui rau chiar daca e doar Somesul ca na, stau in Cluj. Si niste via ferata dar abia astept sa infrunzeasca copacii sa merg pe Cheile Turzii unde stiu ca sunt astfel de portiuni. Pana atunci, ieri am salutat din mers Cheile Turzii cand am fost spre Apuseni. Am fost in 2011 acolo si mi s-a facut un asa dor de ele…In privinta scufundarilor, niciodata – mi-e frica de mor de apa iar o tiroliana parca ar mai merge. Poate ma opresc o data la Brasov la Aventura Parc in drum spre Ploiesti. Larisa draga, sa iti indeplinesti cat mai multe dintre dorinte! :*
Pedalatul pe malul unui rau cred ca este minunat, n-are importanta care rau.
Uite ca eu prin cheile Turzii n-am fost niciodata, dar intr-o zi mi-ar placea sa ajung. Mai este un loc pe acolo pe langa tine unde mi-ar placea, si anume Cheile Rametului. Am vazut ca sunt splendide. Sunt multe trasee faine si in Ro.
Am auzit de Aventura Parc din Brasov si am vazut ca-i tare frumos. Poate gasesc si eu unul asemenator prin apropiere.
Oricum Ramona, iti doresc asemenea, sa-ti indeplinesti toate planurile! :*
ai inceput usor, dar ai ceva planuri, nu gluma! iti doresc sa ti le indeplinesti pe toate si sa ne impartasesti si noua. eu marturisesc ca tare mi-ar placea sa invat sa merg cu bicicleta, dar mi-e teama tare. asta vara am incercat, dar vai ce fraiera fricoasa sunt. de chestii cu apa in schimb nu mi-e teama, ador sa inot si sa fiu aproape de apa, dar mai ales in apa. te pup!
Ahaaa, deci nu sunt singura care nu stie sa pedaleze :p!
Cred ca si la voi acolo sunt tarsee faine de biciclit, de ti-e mai mare dragul.
Mult succes si tie cu pedalatul Milena :*!
Aştept cu nerăbdare să ne povesteşti cum ai învăţat să mergi pe bicicletă! Nu te lăsa până nu reuşeşti!
În ceea ce priveşte ascensiunea la peste 3000 m, eu am fost anul trecut la Zermatt şi am urcat la 3.100 m. Zona e de vis, noi am avut la dispoziţie doar câteva ore, astfel că am urcat cu trenuleţul, dar se poate urca şi pe jos, iar cadrul natural e magnific. Am scris şi pe blog câte ceva despre Paradisul montan de la Zermatt.
Multă baftă în realizarea planurilor!
Da, sper sa si reusesc sa invat :)).
La Zermatt mi-ar placea mult sa ajung, la fel ca prin intreaga Elvetie. Dina pacate, anul asta nu voi ajunge, poate peste 2-3 ani. Dar sunt convinsa ca e un paradis acolo pt iubitorii de munte.
Multumesc mult!
Cel mai mult te incurajez in directia bicicletei pentru ca iti va deschide noi moduri de a calatori si vei regreta toti acesti ani in care ai amanat sa inveti.
Eu am invatat acum doi ani, o prietena s-a urcat anul trecut pentru prima oara si ghici ce, amandoua dupa ce-am trecut de 30 de ani. Se poate si, e mai greu pentru ca suntem fete si ne e frica si n-avem nici curajul baietilor de "a-si da drumul la vale" insa cu rabdare se invata, nu e imposibil.
Pentru 2013 inca nu am planuri neobisnuite sau ambitioase, poate venirea primaverii sa trezeasca in mine ceva idei. Altfel, nu-mi ramane decat Quebec-ul Canadei 🙂
Asa ma gandeam si eu, ca cel mai important ar fi sa invat sa pedalez. Si desi data trecuta am luat cateva cazaturi, ma gandesc ca daca perseverez invat pana la urma. Ma tot intreb de ce n-oi fi invatat eu de mica?! Astept acum sa se mai incalzeasca si promit ca ies sa mai incerc.
Ce m-ar tenta din cele scrise de tine in articol? Pai…cu exceptia unei plimbari cu barca pe apa turcoaz a acelor golfulete dintre Marsilia si Cassis, mai nimic. Eu nu sunt atat de curajoasa ca tine si nici pofta de sporturi extreme nu am. :)) Mi-e teama si de umbra mea, ma gandesc de 100 de ori cand trec strada daca fac bine ce fac, daramite sa merg pe podul ala suspendat sau sa ma catar pe stancile alea abrupte. :))
Sovata si Calimanesti scrie pe mine! 😛 😀 Parca sunt mai de nasul meu, asa. :))
Lasand gluma la o parte, draga Larisa, eu iti doresc sa-ti indeplinesti cat de curand toate aceste minunate dorinte. Da, peisajele franceze sunt incredibile, Franta e o tara cu adevarat ofertanta, nu degeaba e principala destinatie turistica a lumii.
:))
Stiu Nice! Stiu ca tu nu esti pasionata de astfel de activitati. E normal, fiecare dintre noi cu pasiunile sale.
Oricum, ce este placut, este ca in astfel de zone, sunt de toate pentru toti, adica multe activitati extreme, dar si destule mai cuminti. O plimbare cu barca pin golfuri cred ca este fantastica.
Le-am pus eu "pe hartie" planurile, sper sa le si duc la indeplinire, ca nu depinde numai de vointa ci si de timp si bani.
mi-ar placeaa si mie sa fac scufundari daca as avea curaj si o tensiune arterial stabila…ooo daaa!!
:))
adevarul este ca tre' sa stai bine cu inima cand intri sub apa.
grozav! scufundari am facut în Marea Rosie – Egipt si în Oceanul Atlantic – Madeira. Un prieten foarte bun era instructor de scufundari si asa am ajuns sa probez si daca financiar mi-as fi putut permite atunci, as fi facut si brevetul. De placut, hmmmm, am fost fascinata! lumea acvatica este fantastica, oricate filme am vedea sau fotografii, nu putem sa ne imaginam cum este pana cand nu ne scufundam. Deci, felicitari pentru minunatul plan!
Cu bicicleta – ei, înveti in doua ore! succes!
Muntii îi ai langa tine, aventura este peste tot de gustat. Fotografiile pe care le-ai prezentat, incita. 🙂
Iti doresc sa-ti indeplinesti toate visele!
Wow! Super! Nu stiam ca ai facut scufundari.
Eu am si o scoala aici in oras, dar inca nu m-am interesat cat costa si cum sunt cursurile.
Mi-e un pic teama dar cred ca este o experienta fantastica. Acum sunt incantata, dar poate atunci ma voi panica. Dar cum spui si tu, poate lumea aceea fascinanta de sub apa ma va motiva.
Mergi la Calanques, mergi, mergi!! 🙂 Mai ales ca Marsilia e capitala europeana anul asta, cred ca merita din plin!
Si vezi ce faci cu via ferrata aia si cu 3 miarul 😉 Eu te sustin maxim! 🙂
Stiam eu ca tu trebuie sa ma intelegi! :))
Partea proasta este ca traseul prin calanques e deschis foarte putine luni pe an, doar vara. Ar putea fi mai mult, pentru ca acolo oricum e mai cald.
Dar anul asta o sa fac tot posibilul sa ajung poate prin august. Mi se pare incredibil de frumos, chiar stancile alea n-au decat 500 de metrii :)).
Daaaa, si eu cand am aflat prima data de Calanques, I was like WOOOOOOOOOW!!!
Poate reusesti sa ajungi in august!! 🙂
Sotul meu a facut traseul acum mai multi ani, inainte sa ne cunoastem, cand a locuit vreo 2 luni, detasat cu munca, pe timpul verii la Marsilia. Prima data de la el am aflat de calanques.
Inca mai sunt invidioasa pe el cand imi aduc aminte:))!
:))) Foarte tare! E bine, deci vei avea si ghid personal 😛
Ce poze frumoase!
mersi, dar nu-mi apartin.
sursa este sub fiecare dintre ele.
O să reușești să mergi pe biclă, o să vezi, e minunat 🙂 SUCCES! :*
Dintre dorintele tale as vrea si eu cateva, mai ales Gorges du Verdon și Calanques de Marseille sunt undeva sus in fruntea listei pentru Franta 😛
Sper sa reusesc sa merg pe bicla :)). Anul asta trebuie sa reusesc!
Gorges du Verdon și Calanques de Marseille sunt faine tare, si apoi nu trebuie sa fii neparat pasionat de sporturi "extreme". Se gasesc activitati pentru toate gusturile.
Drăguț subiectul! Zici tu că nu știi să mergi pe bicicletă, dar eu nu știu nici măcar să-mi pun rolele! Cu scufundatul e altceva: doi ani am făcut cursuri de înot obligat-forțat, deci acum mă scufund fără teamă sub apa de la marea Egee, ba chiar fac și concursuri pe tema asta! Să urc pe munți n-am făcut-o decat cu ajutorul scărilor… pe munte niciodată! Și îmi mai e frică de via foratta… Iar când m-am dat cu barca, tati a vâslit, și mă gândesc că aș putea mereu să plasez grija unui bărbat.
În vacanța asta vreau să profit de fiecare zi însorită și caldă: îmi voi petrece ziua afară cu vecinii mei de bloc, voi citi toate cărțile drăguțe de vacanță, iar la mare voi sta pe terasa de la hotel și voi vorbi despre toți și toate cu partenerii de călătorie sau, în cel mai rău caz, numai cu frații mei. Voi face multe prăjituri, mă voi ruga de familie să mergem la un grătar la țară, iar de ziua mea, care s-a nimerit să cadă vara, voi face salată de fructe și voi merge la piscină… Nu voi scrie decât în primele săptămâni și am imprudența să cred că voi termina toate temele. Voi uita de școală și nu voi mai pomeni de verbe la modul cutare, timpul cutare, substantivul cutare, cazul cutare , funcție sintactică de…, pronume, numeral, dreaptă, semidreaptă, linii paralele, ecuator, poli, roci, solfegiu, gamă, războaie, cuceriri, sărbători, culori calde și culori reci, componenta hardwere sau softwere, pistil, stigmat, grăuncior de polen și celelalte lucruri pe care sunt nevoită să le bag în memorie. Dar deocamdată vorbesc la viitor… abia aștept să vorbesc la prezent… Atunci voi fi în prag de vacanță, departe de școală și note… Dar ce vorbesc eu? Acum trebuie să mă pun pe învățat din nou… Mai e pănă la vară!!!
Foarte frumușele pozele! O săptămană frumoasă îți doresc!
Pup, Lari, pup cu drag!
Maria, vad ca ai o multime de planuri frumoase pentru vacanta. Iti doresc sa le pui pe toate in practica. Mai e putin 😉
Sa stii ca si eu asteptam cu nerabdare vacanta. La vremea respectiva adoram marea, plaja si soarele. Intre timp m-am indragostit de munte, dar recunosc ca si marea are farmecul ei.
Si aici vremea este urata, parca primavara nu mai vrea sa vina. Anul trecut s-a desprimavarat devreme, la sfarsitul lui martie puteam sta in tricou la pranz. Anul asta in schimb n-am renuntat inca la hainele de iarna.
Te pup draga mea, o saptamana usoara cu note mari iti doresc!
Ca și cand n-ar fi destul: a început să ningă tocmai cand scriam despre planuri de vară:)
Larisa..nu te tenteaza Gorges du Verdon, Marseille, vie ferrate de pe 25 aprilie pe 1 mai? Eu planuies o vacanta de 7 zile in sudul Frantei si ideile noastre de To Do nu ar fi prea diferite.
Ah, Monica, ce mi-ar placea!
Din pacate vacanta lunga vom avea tocmai la vara. Pana atunci ne multumim doar cu iesiri de weekend. La Marsilia cred ca voi ajunge si eu curand, insa doar 2 zile, deci nu voi vizita decat orasul.
Iti doresc o vacanta frumoasa!
Dragă Larisa, niciodată nu e prea târziu pentru a învăţa să mergi cu bicicleta. Important este să nu îţi fie teamă de ridicol, să ţii drumul drept şi să ştii să te opreşti atunci când apar situaţii neprevăzute. Perioada cea mai bună este aceea când lumea e în vacanţă şi nu îţi ies în cale maşini, pietoni sau alţi biciclişti. Succes!
Multumesc!
Asa am zis si eu ca niciodata nu este prea tarziu. Deocamdata astept sa se mai incalzeasca putin, ca prea e frig. Sper sa reusesc anul acesta!
Peisajul de la Calanques de Marseille e chiar superb!
N-as face nimic ce implica apa…pentru ca nu stiu sa inot. Mai degraba traversez podul ala, chiar de pare si el cam periculos. Insa il aleg in locul apei 🙂 A, si cu bicicleta stiu sa merg 🙂 Macar atat.
Eu iti doresc sa le faci pe toate dar mi-e teama ca unele raman totusi doar pe Google 🙂
Dar e foarte frumos sa iti faci planuri. Nu trebuie chiar toate bifate 🙂
O seara frumoasa, draga Larisa!
O da, calaques de marseille mi se par si mie incredibil de frumoase.
Asa este Elly, nu trebuie sa fie chiar toate bifate si mai ales nu neaparat anul asta. O sa incerc, dar daca nu-mi iese, asta este, raman pentru anii urmatori. Nu intra zilele in sac.
Mulrtumesc, te pup Elly!
Suna tare bine planurile tale, sper sa le duci la bun sfarsit pe toate. Si sora mea se chinuie de cativa ani (vreo 10-15) sa invete sa mearga pe bicicleta si acum la 32 inca nu a reusit. Sper ca tu sa reusesti, eu ador sa ma plimb cu bicicleta, dupa ce o sa inveti, cu greu o sa renunti la ea. Cat despre vie ferrate, pff, ce bine suna, de cand eram mica si vedeam prin filme poduri de astea, care explodau la un capat si personajul pricipal se tine bine si cu chiu cu vai reusea sa treaca pe partea cealalta, imi doresc sa trec pe un astfel de pod. Sa faci multe poze sa nu mai calatoresc doar cu google ci si prin intermediul tau.
:)) eh, banuiesc ca nu sunt chiar asa periculoase traseele de via ferrata. Sunt si ele pe grade de dificultate, aleg si eu una mai usurica pt inceput.
Ct despre bicla, vad ca toata lumea ma indeamna sa invat. Deci clar trebuie :)).
O data ce inveti sa mergi cu bicicleta ai sa regreti din ce in ce mai mult ca nu ai invatat mai devreme. Pe mine m-a invatat tata pe la 6-7 ani sa merg pe bicicleta, am invatat destul de repede. Cand ma voi stabili intr-un oras in care sa il pot numi "casa" imi voi cumpara o bicicleta, un caine si o pisica, acestea sunt dorintele mele cele mai mari. Pupici.
Ce norocoasa esti ca ai invatat de mica sa pedalezi. Asa este cel mai bine. Nu te mai chinui la maturitate ca mine :)).
Succes in implinirea dorintelor Maya!
Si eu as vrea mai mult cu bicicleta si scufundari. Cu muntii nu le am, via ferrata (fugi de aici) canoe , rafting si alte cele la fel nu- pentru mine 🙂
Eu sunt mai comoda, asa, cu plimbarile prin oras, mai un urcat pe deal, chestii mai simple. Scufundari mi-ar placea mult. foarteee mult 🙂 poate si o scurta croaziera cu oprire pe mai mult insule
O da, o croaziera si mie mi-ar placea. Cu opriri pe niste insule exotice ar fi chiar minunat. Chiar am niste prieteni care si-au petrecut iarna asta luna de miere asa. Am fost putin invidioasa cand s-au intors bronzati in mijlocul iernii :D!
Nu imi fac griji, vei invata sa mergi repejor pe bicicleta! 🙂
Noi abia asteptam sa se incalzeasca pentru a iesi in parc cu bicicletele. Pana ne vom lua noi, inchiriem! 😀
Mda, sper sa invat repede!
Pai, sa se incalzeasca cat mai repede sa va bucurati de biciclit!
peisajele sunt superbe insa un traseu montan cu cabluri sau trepte nu m-ar tenta decat in vis, si ala cred ca ar fi cosmar. Am frica de inaltime. In rest, ai atat de multe vise frumoase incat as putea spune ca sunt in asetiment cu tine. Astept sa ne spui cat de repede ai invatat sa mergi pe bicileta si sa ne povestetsi despre prima cazatura. Nu intelege ca iti doresc sa faci "buba", dar prima cazatura e de neuitat.
Eu cu frica de inaltime stau bine, cu cea de apa e problema :))
Da, astept sa se faca vremea mai frumoasa si o sa incep lectiile de biciclit 🙂
Ah, mi-ai amintit, iubesc să fac plimbări cu bicicleta… O să-ţi placă, mai ales pe Valea Loarei, numai gândul ăsta ar trebui să te ajute să uiţi de toate buşiturile… 🙂 Am mers cu caiacul, e drept că doar în Deltă, a fost tare, tare fain. În rest, planurile tale sună absolut fantastic, aşa că, hai să vină primăvara, vara şi să începi să le pui în practică.
Cu caiacul in Delta cred ca este superb. Mi-ar placea si mie tare mult.
Da, ai dreptate sa vina primavara sa incep sa le pun in practica.
m-ai dus cu gandul la lista mea de dorinte pe 2013 si m-am cam abatut de le ea, pentru ca mi-am stabilit alte prioritati
citind articolul tau, mi-am impus un minim de 2 dorinte realizate pe 2013 si urmatoarea evaluare la august 2013
Cam asa mi se intampla si mie adesea, prioritatile se schimba.
Iti doresc sa-ti indeplinesti dorintele Mihaela!
Si eu stau prost la mersul cu bicicleta, dar sper sa mai exersez anul asta. Si la frica de apa ne asemanam :)). Era sa ma inec o data asa ca unde e apa peste mine nu calc.
Eu as vrea rafting, am facut o singura data, pe munti artificiali, dar as vrea adrenalina mai multa.
Rafting suna bine! Si pe mine ma teteaza, desi sincera sa fiu mi-e un pic cam frica 🙂