Da, duminica ce a trecut am fost sa ma balacesc in Atlantic. Ca daca nu prea e rost de o vacanta mai lunga prea curand, iar planurile ce le aveam s-au cam dus pe apa… Loarei, pana una-alta macar sa ne bucuram de iesiri de weekend, pe ici pe colo, prin zona. Zona, vorba vine, ca am mers vreo 300 de km pana la Saint Jean de Monts -regiunea Pays de la Loire, adica mai exact pe langa Nantes, acolo unde Loara se varsa in Atlantic. Puteam chiar sa mergem cu barca! Culmea a fost ca nici nu m-am balacit prea bine, intrucat am avut ghinion de vreme cam urata, dar despre astea o sa povestesc in curand. 

Speram articolul acesta sa-l pun azi-dimineata, dar colac peste pupaza, calculatorul meu s-a suparat si si-a luat el o mica vacanta in locul meu, asa din senin, refuzand sa mai porneasca si abia acum s-a lasat convins sa se intoarca la munca. Asa ca, il pun, pe el, pe articol, abia acum seara. Revenind la ocean, unul dintre lucrurile care imi place cel mai tare la coasta Altalnticului, asta de aici din Europa, ca pe cealalta coasta n-am ajuns inca, este ca pot savura seara, soarele, care merge la culcare. De fapt asta imi place la orice mare sau ocean indreptat catre vest. Niciodata la Marea Neagra, pe vremea cand mergeam, nu ma trezeam sa vad rasaritul, iar daca o faceam, cu siguranta il vedeam motaind. Oricum, apusul mi se pare mai romantic si mai fascinant. Asa ca, in weekendul ce a trecut, am incercat sa-i fac cateva poze. Nu au iesit cum as fi vrut, ca la cat de tare batea vantul, nici cu trepied aparatul nu mai statea linistit. Insa ce a iesit, sau nu, vedeti mai jos. Or fi bune, or fi rele, eu atat am putut! 

Si gata…s-a dus soarele! Imi vin in minte niste versuri celebre….
„Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare

Părând pe veci a răsări

Din urmă moartea-l paște,
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște.„

(„Luceafarul” – M. Eminescu)


O saptamana frumoasa va doresc!
Revin in curand 😉
Etichete: , , , , ,