Astazi am avut o zi mai buna. Nu s-a intamplat nimic special, la fel cum nici ieri nu s-a intamplat ceva anume ca ziua sa fie una proasta. Nu am castigat la loto si nici nu mi s-a marit leafa . Oricum, probabilitatea de a castiga la loto este chiar mai mare fata de o posibila marire de leafa. Dehh…. Nu totul este asa cum ar fi logic sa fie.
Am iesit astazi in pauza de masa la o tigara si uitandu-ma in jur, mi-am dat seama ca a venit intr-adevar toamna. Este inca cald, semn ca vara nu prea vrea sa plece, dar peisajul o tradeaza. Frunze colorate, usoare adieri de vant tomnatic si lumina aceea palida a soarelui, care, parca, nu mai are putere sa dogoreasca si sa ne lumineze. Dupa zilele toride ce au fost, chiar pot spune ca astept toamna. Si nu va puteti imagina cat am asteptat vara ….
Savurand tigarica (desi mi-am propus pentru a nu-stiu-cata oara, sa renunt la fumat sau cel putin sa fumez mai putin) ma gandeam asa, sa zicem aiurea… Ma gandeam ca toata viata noastra, noi oamenii, asteptam ceva. Traiul nostru este o asteptare continua de ceva. De cineva. De orice. Asteptam una, asteptam alta. Asteptam mai bune, asteptam mai rele. Cert este ca pentru toate exista acea asteptare.
Cand suntem mici asteptam sa crestem. Cand suntem adolescenti asteptam sa fim “oameni-mari”. Cand suntem la scoala asteptam vacanta, cand suntem la serviciu asteptam sa iesim la pensie. Uff, asta n-o asteptam!!! Asteptam concediul. Asteptam vacante, asteptam sarbatori. Asteptam un loc de munca mai bun, sau bani mai multi, sau poate asteptam sa nu mai muncim deloc! Asteptam dragoste, asteptam marea iubire. Asteptam sentimente, asteptam sa avem idei. Asteptam oameni, asteptam momente, asteptam sa se implineasca visuri. Asteptam emotii, asteptam dorinte. Dar ceea ce avem in comun este ca asteptam cu totii sa fie bine. Asa cum consideram noi ca e bine. Asa cum vrea Dumnezeu sa fie bine.
Asteptari lungi, zile ce se scurg greu, in care te bucura gandul ca intr-o zi momentul acela va veni. Cand eram mica ce asteptam cel mai tare era sa merg cu ai mei parinti vara la mare. Cel putin in ultimele saptamani pana la plecare, aproape ca muream de nerabdare. Si mama imi spunea atunci: “Bucura-te acum, ca ai ce astepta. Va trece repede, si dupa nu-ti mai ramane nimic” Asa este. Uneori asteptarea este placuta. Fiinda ai ce astepta. Orice miment frumos trece al dracu’ de repede. De n-ar trece si o zi la serviciu la fel !
Eu astept intotdeauna ceva. Fie ea si ziua de maine ! Fie astept weekend-ul sa dorm, sau sa merg la munte, fie ca astept doar sa se termine o zi nenorocita de munca. Sau astept sa revad oameni dragi. Astept clipe, astept anotimpuri, astept momente frumoase. Astept sa traiesc din plin fiecare clipa si sa ma bucur de viata. Oricum ar fi ea, buna, rea, este doar una singura. Si trece al naibii de repede fara sa ne dam seama.
Acum astept cu nerabdare un sfarsit de septembrie …
.
Lasă un răspuns