Îmi spunea de curând o cunoștință despre cât i se pare de fain că-l luăm pe Azorel cu noi peste tot pe unde mergem și mă întreba cum reușim. De ce nu mi-aș lua cățelul cu mine pe unde merg, fie că e vorba de vacanțe sau activități de weekend, când acest lucru este posibil? Când am ales un cățeluș de talie mică am luat în calcul două considerente: primul a fost spațiul de care dispunem, iar al doilea a fost ușurința cu cu care poți pleca însoțit de el peste tot. Și exact asta am și făcut: l-am luat pe Azorel cu noi de mic pe oriunde ne-au purtat pașii și intenționam să o facem în continuare, chiar și atunci când familia noastră se va mări. S-a plimbat ceva în 2 ani jumate de viață Azorel. A vizitat orașe și sate, a urcat munți, a făcut plajă, s-a dat cu caiacul, cu telescaunul, a vizitat castele și grădini, ba a zburat chiar și cu avionul. Lăbuțele l-au purtat prin câteva țări și are la activ câteva mii de kilometri în mașină și tren. Nu-l las acasă în grija altora și nici la hoteluri pentru animale pentru că mie drag și nu mă ține sufletul să plec fără el. Dacă l-aș lăsa, sigur m-aș gândi la el toată vacanța și sunt convinsă că și el e mult mai fericit în compania noastră, chiar și urcând munți prin zăpadă, decât singurel, sau cu niște străini.
Să pleci la drum cu un câine nu e adesea ușor. Dar nu este nici imposibil, atât timp cât există bunăvoință, dragoste și atașament față de el. Câinele nu este o jucărie de pluș pe care să o arunci în bagaj și s-o ignori; este o ființă vie cu nevoi și necesități, chiar cu gusturi și preferințe uneori, de care trebuie să ții cont atunci când îți planifici vacanțele, sau activitățile pe care urmează să le faci, astfel încât să vă bucurați împreună de ele. Nu vă gândiți că-s vreo expertă în psihologie canină, nici c-am făcut ocolul pământului cu Azorel; vă împărtășesc și eu din ce am experimentat și din ce m-am documentat. Am încercat să sintetizez mai jos câteva sfaturi de urmat pentru cei care au câini, sau pentru cei care n-au, dar vor, sfaturi care pot face călătoriile cu animalul de companie mai frumoase. Frumoase pentru ambele părți desigur.
Nu doar în vederea călătoriei, ci în general e de preferat să-ți educi câinele, spre binele tău, al lui și al celor din jur. Câinii sunt animale foarte inteligente și receptive, astfel încât nu va fi greu să ajungi să „te înțelegi” cu ei. Eu nu-s adepta dresajului. Câinele meu nu ascultă comenzi stupide, nu face tumbe și nici nu stă în 3 labe pentru o bucată de mâncare. Are personalitatea lui, foarte pronunțată în ciuda dimensiunilor, dar este ascultător, curat și înțelegător. Nu deranjează oamenii din jur, nu-și face nevoile pe unde apucă și nu pleacă nicăieri aiurea de lângă noi. Nu zic că sunt stăpâna perfecta, pentru că Azorel este atât de răsfățat încât noaptea mă împinge din pat să-și facă loc, dar cel puțin respectă niște reguli de bază. De asemenea, e important să fii un stăpân responsabil de fiecare data când ieși cu animalul tău pe ușă, fie că este vorba de parcul de lângă casă, sau de țara de peste ocean: strânge mizeria după el, nu-l învăța să fie agresiv cu alți câini, sau cu oamenii din jur, potolește-l dacă lătră, etc. Comportamentul unui câine spune multe despre stăpânul sau.
În afara obiectelor clasice, gen lesă, ham, vase pentru apă și mâncare etc, în funcție de locul unde alegi să-ți petreci vacanța, sau de activitățile pe care vrei să le întreprinzi, s-ar putea ca patrupedul tău să aibă nevoie de anumite lucruri speciale. Câinii mici sau cei cu parul scurt sunt foarte sensibili la frig, așa că dacă urmează să pleci la zăpadă, asigură-te că are o hăinuță mai groasă. Știu că multora li se par ciudate animalele îmbrăcate, dar credeți-mă pe cuvânt, și câinii răcesc. Dacă urmează să mergi la mare, ține cont că multor câini nu le place soarele, asigură-te că ai o umbreluța, sau un mini cort de plajă, pentru ai crea puțină umbră.
Fiecare țară are reglementările ei cu privire la trecerea frontierelor ei cu un animal de companie, e bine să cauți pe internet informațiile necesare, de preferat de la surse sigure, cum ar fi site-ul ambasadei de exemplu. Multe țări interzic accesul anumitor rase de câini pe teritoriul lor (cum ar fi cei din rasa pitbull sau rottweiler), altele cer analize de sânge făcute cu mult timp în avans, vaccinuri speciale, certificate de sănătate, în timp ce unele nu acceptă animale deloc. Uniunea Europeană cere vacinul antirabic, care se face anual, dar și în interiorul ei sunt anumite țări care au reglementări specifice, cum ar fi UK de exemplu. În orice caz, ca regulă generală, animalul tău pentru a călători în străinătate va avea nevoie de cip electronic implantat sub piele, pașaport și vaccin antirabic. Noi l-am luat pe Azorel direct cu cip, pașaportul l-am făcut după câteva luni pentru orice eventualitate, iar vaccinul antirabic îl face anual, indiferent dacă pleacă undeva sau nu.
obișnuit
Prea multă bătaie de cap? Poate prima dată, că apoi toate aceste pregătiri vor veni de la sine. Și-apoi indiferent câtă bătaie de cap ar fi, credeți-mă pe cuvânt, clipele petrecute alături de prietenii patrupezi în vacanțe sunt memorabile.
Ați fi dispuși sau nu să călătoriți alături de animalul de companie?
Citeste mai multe despre:
Cainele si copiii
Calatoriile cu animalul de companie
In avion cu animalul de companie
Caine mic responsabilitati mari
Daca vrei un Yorkshire Terrier
Etichete: ANIMALE DE COMPANIE, AZOREL, CAINE, CALATORII, IMPRESII, YORKSHIRE TERRIER
Anca says
Tare simpatic e catelul asta al vostru 🙂
Larisa says
Si noua ne place de el :))!
Unknown says
Bune sfaturi. Mi-ar placea sa o iau si eu pe Dolly in vacante. Stiu ca i-r placea fie la mare sau mai ales la munte, sa zburde prin padure si sa se ascunda prin iarba inalta. Doar ca depinde foarte mult de modul cum fiecare turist isi permite sa mearga in vacante. Eu, de ex. merg doar cu agentii de turism, cu autocarul. Deci…is forbidden! 🙁 Iar in tara sa merg cu ea cu trenul, alt chin, alta "distractie", cu Dolly a mea in cusca, etc…Atunci e de preferat sa stea acasa, intr-un loc unde ii este cel mai bine. Pupa-l din partea mea pe Azorel pe boticul ala micul! 🙂
Larisa says
Ai dreptate Ileana, in excursiile organizate de agentii este cam imposibil sa pleci cu patrupedul. Noi de obicei mergem pe cont propriu astfel ca putem sa ne organizam si in functie de Azorel si ma refer aici la cazare, itinerariu etc.
In Romania nu stiu cum functioneaza calatoria cu animale de companie in tren, ca nu-l aveam pe Azorel pe vremea aia, dar aici este destul de simplu si ieftin. N-ai nevoie decat de o geanta speciala, teoretic, ca practic l-am tinut de fiecare data liber in bratele mele :)).
Unknown says
In Romania trebuie sa ai o cusca adecvata taliei animalului pe care il transporti iar taxele costa mai mult decat biletul tau!!! 🙂 Iti dai seama cum sta cainele tot drumul la vagonul de bagaje. Nici nu ma pot gandi cum ar face Dolica mea sa se vada acolo, inchisa intr-o cusca si in plus intr-un vagon intunecos. Sunt impotriva stresului la animale!!! 🙂
miky says
Azorel e umblat, domle :-p
si eu o luam pe Miky la plimbare cand era mai mica, adica in parc sau la iarba verde, cu masina, cam atat. de avion nici nu se pune problema. tot am analizat, cand am plecat din Romania, s o luam, sa n-o luam, am decis s o lasam acasa desi mi e dor de ea. e mai bine asa, e super agitata, ne baga aia la aeroport in carantina pe amandoua :-p
in schimb are toate analizele, si pasaport chiar, ca ziceam ca o luam cu noi initial, e mai dusa la doctor ca multi oameni, desi uraste veterinarul si numa noi stim ce chin e s o duci la dr de 2 ori pe an
Larisa says
Adevarul este ca cu o pisica este diferit si mult mai complicat sa pleci in vacante. Am avut si eu mata in Ro si atunci cand plecam pe undeva o lasam acasa, cu mama, sau cu bunicii cand erau. Si aici m-am gandit de multe ori sa-mi iau una, ca imi plac mult, dar exact asta a fost problema: ce facem cu ea cand plecam, ca nu prea avem la cine o lasa.
UK stiu ca ei au conditii mai complicate referitor la animale.
miky says
pfii, complicate e putin spus 🙂 oricum, si daca erau super simple, tot n o luam, e prea stresata, mi e sa nu i pocnesca ceva.
Anonim says
Azorel este preferatul meu…. este o dulceata de catel.!!! :))
Ai sfaturi si pentru pisici? :))))))
Imi pare rau acum ca nu l-am invatat in lesa pe Mishu, la vremea respectiva am avut ideea ca-l chinui, ptr ca nu-i placea!
pupici voua…. :))
Larisa says
Minnie n-am calatorit niciodata cu pisica :))! Dar sunt convinsa ca e mult mai dificil decat cu un catel.
Pupici de la amandoi ;)!
Vulpita Calatoare says
E adorabil! Cum sa nu-l iei cu tine peste tot?! 🙂
Numai bine, Larisa!
Larisa says
:)) mi-ar fi dor de mutra lui daca nu l-as lua!
Mersi, la fel si pentru tine!
Piese camioane lkw says
Salutari cu drag, chiar daca oamenii sunt reticienti la noi privind animalele de companie, eu ador sa petrec vacantele alaturi de catelusa mea Sara!
Larisa says
Ma bucur tare mult ca si tu alegi sa-ti petreci vacantele alaturi de catelusa ta.
Renutzu says
Cu pisica nu-i greu de calatorit, tine de relatia ta cu ea, cum ai crescut-o si cat de dornic esti s-o iei in calatoriile tale. Sasha mea merge in lesa bine-mersi, se catara in copaci si-a suportat mersul in masina 20 de ore, e drept ca ultima ora era deja agitata, fara insa sa isterizeze. In avion a fost exemplara iar veterinara ei o adora la cat de cuminte statea la injectii. In 2012 am lasat-o la hotel de animale cu inima stransa, am ramas surprinsa sa constat ca tot personalul de-acolo era topit dupa ea si-a fost mai mult decat rasfatata. Sasha mea are o personalitate frumoasa, e buna, foarte pozitiva ca energie transmisa.
Din ce-am vazut aici, americanii calatoresc cu, cainii. Mult! Insa doza de nesimtire e din plin, n-o fi la toti dar multele gramezi de rahat lasat pe gazon ma fac sa cred ca procentul e mare! Multe hoteluri si-au schimbat politica de "pet friendly" ptr ca animalele sunt lasate toata ziua in camera, iar cum multi caini nu suporta singuratatea…da-ti seama ce dezastru fac! Cei mai multi caini aici i-am vazut "plimbati" doar ptr nevoile urgente si cam atat. Putini se joaca cu ei ori ii lasa liberi sa zburde.
Inainte de-a te decide sa-ti iei cainele in calatorie trebuie sa te gandesti ca pisica/cainele nu-s oameni iar firea ta tre' sa fie una foarte intelegatoare. Sfaturile sunt binevenite, insa ptr fiecare-n parte se aplica diferit. Amandoua ne-am crescut animalutul intr-un mod mai diferit, poate si de-asta ne e usor sa-l luam cu noi mai peste tot.
Articolul e binevenit mai ales ptr Romania, unde calatoria cu animalul nu e chiar o practica, si mai ales nu cred sa fie hoteluri/pensiuni dispuse sa-ti accepte animalul. SI daca sunt, cred ca te rupe la buzunar.
Larisa says
Sunt convinsa ca nu este imposibil de calatorit nici cu pisica si indiferent ca-i caine sau pisica, cel mai important este cum il/o inveti. Eu m-am referit doar la caini in articol pentru ca neavand pisica, nu imi permit sa dau sfaturi. Imi plac foarte tare, am avut in Ro multe, m-am nascut inconjurata de pisici as putea spune, ai mei erau iubitori. Poate ca si aici imi voi lua una cand vom avea ceva mai mult spatiu.
Si pe aici sunt destul de multi oameni care nu stang mizeria. Cei mai nesimtiti sunt cei care au caini mari, care lasa un munte de rahat in mijlocul drumului. Cat despre hoteluri, majoritatatea sunt pet friendly, dar niciunul nu permite sa-ti lasi animalul singur in camera.
Renutzule, eu nu inteleg oamenii care-si iau animale dar nu au timp sau dispozitie pentru ei, sa-i plimbe, sa se joace, sa le dea atentie. E o fiinta, dincolo de nevoile primare, au nevoie de dragoste, de afectiune. Mai bine nu si-ar lua.
Desigur, nu exista o reteta pentru calatoria cu animalele, depinde de la caz la caz, de la om la om, de loc, de activitatile pe care le faci, de disponibilitatea fiecaruia etc. Dar ca regula generala se poate. Daca se vrea.
Renutzu says
Am scris un pic despre Sasha ca pisica, ptr ca am citit comentariile si m-am gadit ca poate citeste cineva interesat.
Sa sti ca nici eu nu-i patrund p-astia de-si ignora animalul si-i trateaza cu dorsala. Eu o tratez pe Sasha ca pe un copil, pastrand specia si proportiile; cand vin "acasa" o bag in seama in sensul c-o pup, o mangai, o strang in brate ii arat in felul meu ca mi-a fost dor de ea, ii cumpar papa bun ptr ca stie ca-i fac surprize si cauta in plase. Inca o chestie, si noi in timp suntem slefuiti de animalutul nostru, invatam sa toleram, sa acceptam, sa fim mai buni, mai deschisi la minte.
Larisa says
Ma bucur ca ai scris despre Sasha. Chiar imi doream sa scrii un comentariu, tocmai pentru ca stiu ca ai o experienta mai vasta de calatorit cu pisica, ceea ce ar putea inspira multi oameni.
Clar si noi suntem sflefuiti de animalutul nostru, nu numai el de noi.
Dead sea minerals says
Va salut fetelor, eu cred ca in momentele in care in public si in mijloacele de transport sunt privita cu ochi diferit cand sunt cu catelul meu, trebuie sa ne impunem sa depasim acele momente si sa gandim pozitiv, la lucruri bune.
Larisa says
Cei care privesc ciudat persoanele ce calatoresc cu animalele de companie sunt oameni inchisi la minte dupa parerea mea.
Claudia says
Ce sa mai, un catel fericit Azorel!
Si ai dreptate Ren cand zici ca animalul isi slefuieste stapanul in timp. Am observat ca sunt oameni rabdatori cu animalul, dar doar pana trece entuziasmul de inceput, apoi devine un fel de corvoada.
Cand vad stapani plimband caini parca imi pot da seama imediat pentru cine e o placere si pentru cine un chin, lucru vizibil, culmea! si la familiile cu copii.
Eu mi-as lua o pisica, dar nu acum si nu aici 🙂
Larisa says
Asta se intampla pentru ca foarte multi oameni considera animalul de companie ca un fel de jucarie, fara sa-si dea seama de tot ce implica el pe termen lung, parerea mea. Dincolo de chinul plimbarilor, lipsa timpului, a dispozitiei, etc exista si situatii mai grave la care se ajunge adesea din pacate, ca abandonurile sau animalele tratate rau.
Eu visez deja la un al doilea catel :)). Tot un terrier, dar de talie medie. Dar mai astept putin, sa avem o curte.
Anda says
Sunteti foarte norocosi cu Azorel. Eu am o pisicuta tare sperioasa. Isi are teritoriul ei si devine extrem de agitata daca plecam cu masina sau ne indepartam prea mult de scara blocului+gradinile din spatele blocului. Mi-ar placea sa o iau peste tot, ca nu face prostii si plange cand plec de acasa (e extrem de dragastoasa si atasata), dar nu ii place sa fie in alta parte decat unde stia ea, nu se acomodeaza rapid 🙁
Sa va bucurati de Azorel si sa va plimbati mult! Va pup!
Larisa says
Eu cred ca o poti obisnui incet incet cu plimbarile, incepand cu unele mai scurte. Dupa un timp zic ca ar reactiona destul de bine la sechimbarile de mediu. Apoi desigur ca anumite activitati nu se preteaza a se face cu pisicuta, gen urcat pe munte de exemplu, desi chiar azi citeam despre cineva care face alpinism cu a lui :)). Un pic cam extrem dupa parerea mea totusi :D.
Multumesc Anda! Si voi la fel, sa va bucurati de pisicuta voastra! Suzie, nu?
Nice says
Este foarte frumos sa ai un catelus dragalas precum Azorel alaturi de tine, dar in acelasi timp este si o mare responsabilitate. Daca as avea un catel cu siguranta nu l-as lasa acasa, l-as lua cu mine oriunde as merge. Dar asta stii caci ti-am mai scris si cu alta ocazie.
Oricum nu ar fi o problema pentru ca eu calatoresc rar de tot. E un eveniment special cand am sansa sa evadez din orasul natal. Si nici pe viitor nu se intrevad perspective prea luminoase in sensul asta. :))
Larisa says
Imi cer scuze pentru raspunsul tradiv Nice, da cum fusei plecata de acasa, e mai greu cu conectatul dupa telefon…
Este o responsabilitate un catel dupa tine cand pleci, plus ce de multe ori trebuie sa-ti faci planurile in functie de el si chiar sa renunti la anumite lucruri, obiective turistice. Dar per ansamblu se merita din plin…
Cat despre calatorii, niciodata sa nu spui niciodata Nice. Poate situatia se va schimba candva si vei putea sa calatoresti cat iti doresti.
kristi says
Ce drăgălaș mai este și ce fericit este cu voi, se vede. Felicitări pentru grija ce-i purtați. 🙂
Larisa says
Multumesc frumos!
addicted says
Ce rasfatat e. 🙂 De mi-as putea lua si eu pisicuta peste tot… :)))
Larisa says
Cu pisica e un pic mai complicat dar nu imposibil. Desigur depinde si de timpul vacantei…Am vazut in campinguri oameni insotiti de pisica.
Raluk says
Noi am plimbat-o pe Dea peste tot in Europa. De cele mai multe ori cu masina, dar a mers si cu trenul si cu vaportul. Desi e un caine mare nu ne-am gandit niciodata ca e un impediment si tot ce ai scris tu ne-au venit natural de la un punct incolo. Insa as adauga la ce ai spus tu ca pe langa vase, hainuta, maincare si ce ai mai spus tu sa i se cumpere o centura de siguranta, dace se merge cu masina. Noi i-am gasit una in Italia, pentru ca pe atunci nu se gaseau in Romania, acum ma vazut ca la pet shop-urile mari se gasesc. Cu atat mai mult cu cat un caine mic poate fi aruncat ca o minge prin masina la o frana brusca. Cainii mari, ca Dea, cel mai rau pot cadea de pe bancheta. S-a intamplat o data. Ea dormea si a cazut si a ramas in aceeasi pozitie si si-a continuat somnul 🙂 Panicata am fost eu, am crezut ca a murit cainele 🙂 Centura este destul de lunga cat sa se plimbe pe toata bancheta din spate, iar Dea deja s-a invatat ca trebuie sa aiba si centura.
E bine ca ai catel mic. Noi acum o cam lasam acasa la calatoriile lungi care presupun avion. Daca nu plecam cu masina noastra o cam lasam acasa 🙁 Si asta pentru ca merge din ce in ce mai greu si are nevoie de odihna. Insa pe aici prin jur nu exista excursie sa nu o luam cu noi, chiar daca ne schimbam programul si vizitam parcuri in loc de muzee sau cand vizitam muzee unul intra si altul sta cu cainele 🙂 La fel facem si in magazine, desi pe aici (Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania) am vazut caini si in magazine alimentare, deci chiar poti calatori peste tot cu cainele 🙂
Larisa says
Ce bine-mi pare ca ai scris Raluca. Exact din acest motiv am scris articolul, ca ceilalti posesori de caini sa poata completa sau sa-si impartaseasca experientele.
Si la noi tot natural au venit toate cele de mai sus, nu toate odata desigur ci pe parcurs dupa ce ne-am lovit de probleme :)). Eu ma bucur cand citesc la tine ca o luati pe Dea cu voi peste tot, chiar daca este un caine mare si pentru altii asta ar fi un impediment.
Interesant pontul cu centura de siguranta. M-am gandit si eu la asta de cateva ori, dar uite ca n-am cautat. In general Azorel nu sta singur pe bancheta din spate, ci un fata sub scaunul din dreapta sau la picioare. Din pacate asa l-am obisnuit de mic si acum e cam greu sa-l mut in spate si sa si stea acolo :D. Dar o sa ma interesez, asa ca multam de completare.
Intr-adevar cu intratul la obiectivele turistice e mai complicat, dar vorba ta, daca nu esti singur se poate rezolva. S-apoi si singura iti zic sincer ca prefer sa ma lipsesc de respectivul obiectiv decat sa-l las pe Azorel acasa. Majoritatea tarilor din Europa-cel putin cea de vest- sunt destul de prietenoase cu animalele si ma refer aici la hoteluri, restaurante, magazine, deci nici eu nu vad prea multe motive pentru care nu l-ai lua.
Mihaela Dogaru says
Si noi o luam pe Bella de cate ori putem cu noi, alteori ramane cu mama mea pe care o iubeste la fel de mult ca pe noi 😛
Uite-o pe Bella in muntii Tibles: http://rucsacdemunte.blogspot.ro/2012/06/vf-arcer-vftibles.html
Mihaela Dogaru says
PS: Si Bella ne da jos din pat :)))
Larisa says
Super! Ma bucur sa aflu ca exista oameni ca voi care-si iau animalutul peste tot, chiar si pe munte. La cat mai multe calatorii faine impreuna!
Catel says
Cel mai dulce catel. Tare frumoasa ii aceasta rasa de terrier.
Larisa says
Asa zic si eu :). Sunt foarte dragalasi.
Anonim says
Larisa, se vede ca esti o iubitoare de animale. Bravo! Chiar daca ai scris ca nu ai pisica si ca nu iti permiti sa dai multe sfaturi, eu as fi bucuroasa sa aud cateva idei.
Mi-a placut foarte mult fraza urmatoare…din pacate mi-a si amintit de cateva imagini nu foarte placute, cu unii caini pedepsiti de stapani pentru ca nu puteau / doreau sa faca "tumbe".
"Câinele meu nu ascultă comenzi stupide, nu face tumbe și nici nu stă în 3 labe pentru o bucată de mâncare. Are personalitatea lui, foarte pronunțată în ciuda dimensiunilor, dar este ascultător, curat și înțelegător."
Legat de acest subiect, as recomanda oricui ca in timpul calatoriilor (mai ales cu masina) sa respecte standardele de siguranta. Un animal poate fi imprevizibil, nu se stie cand si unde sare, si pot aparea accidente. Ideea cu centura de siguranta pentru catelus mi se pare foarte buna. Noi am calatorit des cu pisica in masina si am observat ca avea tendinta sa se duca la sofer sau spre parbriz.
Pentru siguranta ei si a noastra, pisica ramanea ori in transportor, ori intr-o cusca de 80 lungime x 40 latime cumparata pentru calatoriile mai lungi (in cusca avea si litiera).
Iar pe afara, foloseam cu pisicuta or lesa si ham, or o geanta de umar cu plasa pe parti…de unde admira panorama 🙂
Alexandra
Larisa says
Multumesc ca ai povestit din experienta ta, Alexandra, sunt sigura ca va fi de folos altora.
Da, asa este, ai dreptate, este de preferat ca animalul sa fie atasat, sau tinut in cusca pe durata drumului, nu se stie cum poate reactiona, mai ales daca il stii imprevizibil si nu numai. Cred totusi ca pisicile sunt mai imprevizibile si mai independente decat cainii, deci, poate ca trebuie o mai mare atentie.
Eu recunosc, nu am atasat niciodata catelul, dar nu zic ca toata lumea trebuie sa procedeze ca mine. Fiindca Azorel a fost obisnuit de mic cu calatoriile in masina, unele dintre ele foarte lungi, gen 8-10 ore, fiindca le facem des si fiindca l-am luat si il luam intotdeauna cu noi, acum este invatat, astfel ca ramane cuminte, la locul lui, pe toata durata drumului. Nu avem probleme, si-a castigat increderea :). Ar fi mult mai stresat astazi atasat sau intr-o cusca, sunt sigura.
Anonim says
Am o intrebare ca sa duc catelul in afara trebuie sa ii iau si lui bilet de autocar ?
Larisa says
N-am calatorit niciodata cu catelul in autocar. Trebuie in primul rand sa te interesezi la firma de transport cu care intentionezi sa calatoresti daca accepta animale de companie in primul rand. Apoi tot acolo trebuie sa intrebi si cat costa, in functie de destinatie. Dar in principiu da, trebuie sa ii cumperi si lui bilet. Nu acelasi ca pentru tine, exista bilete speciale pentru animale.
Anonim says
Urmeaza sa calatorim la inceputul lui Iunie in Grecia cu Sasha, fetita noastra shih tzu care este obisnuita cu calatoriile cu masina. Este insa prima iesire din tara si nu stim daca la vama este obligatorie cusca de transport. Ea este obisnuita sa stea la mine in brate.
Imi puteti spune care este procedura la vama? pe langa prezentarea actelor pentru ea: carnet sanatate si pasaport?
Multumesc anticipat