Pe străzile din Tours miroase a lemn ars, ceea ce înseamnă că oamenii au făcut focul în șeminee. Nu-i de mirare, ținând cont de gradele puține din termometre, de vremea deosebit de mohorâta și de ploaia care, părea să nu se mai oprească. S-a oprit totuși acum câteva ore. Și eu am dat drumul la căldură. Abia ce o închisesem de vreo două săptămâni. Știu că pentru mulți dintre voi pare extrem de ciudat, având în vedere temperaturile care sunt acum în România. Dar, asta este, încep să mă obișnuiesc cu vremea capricioasă și adesea închisă din Touraine. Oare de ce regii ăia și-or fi construit castelele aici și nu mai spre sud, n-am să înțeleg niciodată. 


Azi fuse 1 mai și nu făcui nimic special. Nimic special care să țină de distracție, că în rest nu-mi văd capul de trebi, care sper să se materializeze în curând în ceva frumos și interesant, dar o să povestesc despre asta la timpul potrivit. Din cauza acestor trebi rezultă și activitatea mea mai slăbuță pe blog din ultima perioadă. Și tot de aici rezultă și ieșirile mai rare prin împrejurimi. Asta este, mai trebuie să și muncim!

Orașul astăzi a fost pustiu. Cred că mai pustiu ca astăzi nu l-am văzut niciodată. Unde o fi toată lumea?! La mare?! Nu cred, pentru că pe aici nu e moda cu plecatul la mare de 1 mai. Într-adevăr este jour férié, adică zi liberă, dar n-am auzit de migrații în masă spre litoral, care litoral n-ar fi așa de departe de Tours. Vorba aia, Atlanticul este la vreo 250 de kilometri. Habar nu am ce fac francezii astăzi. Mănâcă și beau probabil. Dar asta fac ei în general.

N-am fost niciodată la mare de 1 mai, nu m-a tentat. Bine, pe mine nu prea mă tentează marea nici vara se știe. Doar iarna aș putea spune că mă atrage, dacă mă refer strict la anul acesta. Recunosc, are farmecul ei, soarele face bine la sănătate și bălăceală este uneori plăcută, dar tot muntele rămâne dragostea mea, chiar dacă în ultima vreme „ne vedem” mai rar. Obișnuiam să merg pe munte de 1 mai în țară. Era o plăcere să gonesc pe o șosea goală, în timp ce toată gloata era dincolo, pe autostrada soarelui, la fel cum era o plăcere să mă tăvălesc prin zăpadă, când toată lumea se tăvălea prin nisip. Asta este, fiecare cu piticii lui! Însă anul asta nu fuse timp pentru distracție, iar muntele era ceva mai departe ca să poată încăpea într-o singură zi.

Și cu ziua de astăzi începe o luna frumoasă: mai. Luna mai, deși este luna mea preferată, anul acesta o să fie una foarte grea, încărcată și plină de emoții. Sper să treacă repede și să se termine cu bine, ca să am motiv dublu de sărbătorit în primul weekend din iunie. De ce dublu? Păi nu de două ori își sărbătorește omul nunta de hârtie, nu? Primul an de căsnicie adică, ăla despre care se zice că ar fi cel mai dificil. Stați să vedeți când o vom sărbători pe cea de tinichea, ce funny o să sune! Așa că dacă totul merge bine, poate pe 2 iunie, vom ciocni un pahar de vin, rosé, bien sûr, într-un loc agreabil, care culmea, nu e la munte, ci la malul mării. Cum spuneam, are și marea asta farmecul ei!  Uneori!
Voi cum ați petrecut ziua muncii? 

În încheiere, vă las cu câteva poze de pe vremea când în Tours era cald și soare, adică de săptămâna trecută.

Etichete: , , ,