Zilele trecute am primit o leapsa de la Alexandra. Subiectul mi s-a parut interesant si chiar m-a pus un pic pe ganduri asa ca m-am gandit sa preiau aceasta provocare si sa imi zic si eu parerea. Este vorba desprece as face daca m-as intoarce in timp, mai exact in clasa a 9-a, ce as schimba sau ce as face diferit. Hmmm…interesant, nu? Pai…

In general eu nu am „regrete” referitoare la trecut. In primul rand pentru ca sunt un om responsabil si cred in asumarea deciziilor care le iau. Pana la urma eu am hotarat, de ce sa ma plang pe urma ca nu a fost bine. Si chiar daca nu a fost, asta este si gata! Apoi eu sunt un om care crede in destin si in Dumnezeu. Cred ca in viata fiecaruia dintre noi exista anumite “puncte” in care trebuie sa ajungem. Cred ca anumite lucruri trebuie sa se intample si nu oricand ci la un anumit moment. Cred ca exista imprejurari care nu depind ne noi si mai cred ca oricat ne-am stradui sa realizam ceva, daca “nu este sa fie” ne caznim degeaba. Cred ca oricum ne-am codi, oricand am ezita si oricat am sovai sunt anumite situatii prin care mai devreme sau mai tarziu tot trecem. Soarta aranjeaza intotdeauna viata. Poate uneori in bine, poate alteori in rau. Maktub cum zic arabii. Asa a fost scris.


Cu toate acestea, acum cand ma uit inapoi (nu ca asi fi trait nu-stiu-cati ani) poate sunt lucruri care, judecand cu mintea pe care am acum, le-as face diferit. Repet: cu mintea si gandirea de acum. Pentru ca daca am da timpul printr-o minune inapoi, cu siguranta am proceda exact la fel. E usor sa spui acum ce ai face si ce nu, cand ai ajuns la o oarecare maturitate si experienta de viata. Insa atunci nu era asa. Ca orice adolescent si eu am crezut ca tot ce zboara se mananca. Aveam o alta gandire, o alta viziune asupra lucrurilor si mai ales credeam ca le stiu pe toate. E greu la 15 ani sa fii in stare sa iei deciziile cele mai bune, fara sa fii influientat de altcineva. De obicei la varsta aceea parintii sunt cei care te indruma ce sa faci si cum. Bine este doar sa te indrume, nu sa iti impuna.

Deci…ce as face diferit daca asi mai avea 15 ani:

1. Nu as incepe sa fumez. Asta este principalul!!! Am inceput sa fumez ocazional chiar pe la 15-16 ani, manata probabil de imboldul teribilismului acestei varste, de anturaj, de dorinta de a fi deosebita cu tigara in mana. Am fost prinsa de parinti, de profesori…au urmat certuri, insa eu am continuat. Apoi fumatul a inceput din ocazional sa devina zilnic si tot asa, nu am reusit sa renut nici pana acum. Acum clar este mai greu dupa atatia ani. Am incercat toate metodele, insa am ajuns la concluzia ca este nevoie doar de vointa, pe care clar eu momentan recunosc ca nu o am. Am incercat sa o fac pentru munte, dar am descoperit ca miscare poti face lejer si fumand. Am incercat multe, pana la tigari electronice, dar nu am avut convingerea aceea suficient de puternica. Acum scaparea mea este ca trebuie sa ma las de fumat cand voi ramane insarcinata, obligat-fortat si sper sa nu ma re-apuc dupa.  Si cum imi doresc asta cat mai curand…Este sansa mea :))!

2. As invata franceza si alte limbi straine. Nu am avut niciodata un talent si nici o tragere de inima pentru limbile straine. Am invatat engleza cu chiu cu vai de pe la scoala si meditatii, dar mai ales din filme si documentare TV. Dar in afara de aceasta…ciuciu!!! Ahhh, da invat acum franceza obligata-fortata pentru ca locuiesc in Franta. Nu stiam o boaba cand am ajuns aici, desi, mi-e rusine sa o spun, dar am studiat-o 11 ani. Poate si eu am fost de vina ca nu s-a lipit de mine, poate si sitemul de invatamant…cert este ca aici am luat-o de la 0. Si ce este cel mai grav , este ca in facultate beneficiam de cursuri gratuite facultative de limbi straine. Asa am mers 1 an sa invat spaniola,cand ma apucase  pe mine dragul de aceasta limba, dar am lasat-o balta dupa. Mama imi spunea mereu „invata franceza!” si eu raspundeam „la ce naiba imi va folosi?!”. Wrong answer!!! Si nu zic asta doar pentru ca daca asi fi ascultat-o asi era mai bine aici, ci si pentru ca si in Romania puteam avea sansa unui job mult mai bine platit daca o vorbeam fluent.  Deci, stia mama ce stia. Apoi am vrut sa invat portugheza si araba….dar nu am ajuns nici macar la cursu de incepatori. Si imi pare rau….



3. As face mai mult sport. Am chiulit tot liceul la orele de sport si in generala imi luam scutire pe naspa. Nu imi placea deloc. Apoi cand mi-a venit mintea la cap, am realizat ca sportul este foarte important pentru sanatate si am inceput sa platesc la sali de fitness. Ca sa vezi! Cand am descoperit muntele a fost un motiv in plus sa fac ceva sport, sa ma ajute astfel la drumetii, dar am gasit mereu diverse scuze gen bani, timp, n-am cu cine etc. Poate totusi ma mobilizez si eu si merg la sala de escalada din nou, ca tare mi-a placut, si pentru ca am si aici, si de asemenea la piscina pentru ca, nu stiu daca stiati, dar ador sa innot!!!

4. M-as fi facut arhitect. Cand eram mica imi placea tare mult sa desenez si vroiam sa fiu pictor. Parintii mei bineinteles ca nu au inteles asta si mi-au indrumat pasii catre matematica, ca ce faci domne cu pictura. Nu zic ca nu mi-a placut matematica, dar am ramas tot un suflet de artist. Apoi, cu pasiunea pentru desen si matematica am gasit solutia: arhitectura. Am luat cateva ore de desen tehnic insa, printr-o suma de conjuncturi nefavorabile (nici nu mai stiu care) nu am mai ajuns nici pictor nici arhitect ci……..am ajuns sclav pe plantatia de bani a Unicreditului. Nu stiu cum ar fi fost viata mea daca nu ma razgandeam atunci, dar clar castigam mai multi bani si faceam ceva creativ si care imi place.



5. As citi mai multe carti. Recunosc ca nu mi-a placut asa tare cititul. Si imi pare rau pentru asta. Doar cartile te ajuta sa ai un vocabular frumos si cunostinte bogate. Cand eram mai mica asi fi avut timp, dar nu am avut tragere de inima, apoi cand am inceput sa lucrezam avut tragere de inima dar nu am avut timp. Insa, profit acum (parca asi fi la pensie :)) ), si prin urmare chiar mi-am cumparat cateva carti noi si asta nu doar pentru a decora biblioteca.

Ar mai fi poate si altele…sau nu…Poate as merge mai mult la munte si eu si mai devreme, poate si eu as vizita mai multe prin Romania, poate as sta la mai multe povesti cu bunica si as fi facut ceva drumetii e munte cu tatal meu…lista ar fi lunga daca stau bine sa ma gandesc…insa asa a fost sa fie. Cine ar fi stiut atunci? In viata se intampla lucruri despre care nu am crede ca s-ar putea intampla vreodata. Se produc circumstante care nici pe departe nu depind de vointa noastra. Se creaza situatii pe care nici noi insine n-am fi in stare sa le aranjam mai bine. Sau n-am putea fi in stare sa le explicam, sa le dam raspunsuri. Apar oportunitati, intalnim oameni, se indeplinesc dorinte exact cand ne asteptam mai putin. Sa fie o simpla coincidenta?

Totusi, orice adolescent care (daca) citeste asta va face tot ce il taie capul, pentru ca asa este varsta, ca si noi de altfel. Insa ca sfat….copii ascultati-va parintii ca in mare parte a cazurilor stiu ei ce stiu!!!

Dau si eu leapsa mai departe la Ileana, Andreea si Margeluta. Voi ce ati face diferit, daca ati mai avea acum 15 ani? 

“Bune practici privind această leapşă:
scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificând şi cum anume te-ar fi ajutat
transmite leapşa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
scrie astfel încât să generezi comentarii, vrem să pornim o discuţie constructivă
nu trebuie să scrii prea mult, însă nu trata leapşa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine)
preia şi regulamentul în articol ca să ştie lumea ce trebuie să facă
răspândeşte mesajul prin social media, însă fără a spama, vrem doar să ştie lumea de ea”


Etichete: