Elly m-a întrebat săptămâna trecută de ce mi-am făcut blog. Nu am uitat, doar am întârziat puțin. Păi…
Sinceră să fiu, nici nu mai știu exact când l-am creat, dar dacă mă uit pe profilul blogger, scrie acolo: „Pe Blogger din august 2009„…deci să nu contestăm internetul, am blog teoretic din august 2009. Povestea blogului a început odată cu muntele. Ce legătură are muntele cu blogul? Păi are. Și nu numai cu blogul, ci cu întreaga mea viață parțial, pasiunea pentru urcat munți venind la pachet cu o mulțime de alte hobby-uri, prieteni, cunoștințe, un soț chiar, un alt mod de viață. Că să vedeți ce poate însemna un simplu hobby.
Bun…și cum făceam eu așa drumeții prin munții patriei, cu ruscacul în spate și bocancii în picioare, am văzut la alții că, după ce vin acasă, scriu un fel de jurnal de tură și-l postează pe pe internet pe undeva. Și am zis „păi cum frate?! și eu nu?!”. Așa că m-am apucat și eu după îndelungi lupte cu mine însămi, să scriu un jurnal și să-l pun pe internetul ăsta mare, mai exact pe site-ul carpati.org, un fel de loc de întâlnire virtuală pentru toți muntomanii, site pe care-l urmăream frecvent, de unde îmi luam informații și unde am cunoscut de altfel mulți oameni frumoși care-mi împărtășeau pasiunea pentru munți. N–am avut niciodată vreun talent literar deosebit, n-am făcut studii de specialitate, dar până la urmă să povesteti o excursie nu e chiar greu, iar când vorbești despre ceva ce îți place foarte mult, îți dai seama că ai putea s-o faci fără să te oprești
Așa că am scris vreo două jurnale pe carpați.org, care nu cred că mai sunt acolo acum, după care am avut eu o revelație „de ce să scriu pentru altul când pot să-mi fac propriul blog?!” că tot văzusem pe la prieteni bloguri personale. Și mi-am făcut astfel un cont pe wordpress, pe care îl mai am și acum. N-a fost să fie decât contul, atât. Nu mi s-a părut prea prietenos wordpress-ul, așa că m-am orientat rapid către blogger. Și uite așa, aici, a aprut primul meu articol în aprilie 2010 (mi-a luat ceva să-l scriu!), cu prima mea povestire despre munte.
Blogul meu se numea atunci „Bine ai venit prietene la munte!„…nu mă întrebați de ce, probabil așa am visat eu în vreo noapte. Mai timid la început, că mi-era rușine și mi se părea cu nu scriu bine, am început să povestesc, doar ture pe munte, apoi ușor–ușor am continuat să scriu și despre alte subiecte, ba o călătorie, ba o întâmplare, ba vreun gând, ba vreo frustrare. Nu scriam foarte des la începuturi, jobul de la vremea actuală nu-mi lasă prea mult timp liber, sau chef, dar nici eu nu cred că dădeam prea mare imporțantă noii mele preocupări. Dar mă citeau și pe mine acolo câțiva tovarși și pretini și eram mulțumită.
Apoi, anul trecut am ajuns aici în Franța și m-am trezit brusc cu mai multe povești, fără prea mare legătură cu muntele de altfel și o căruță de timp liber, așa că articolele au devenit mai dese, cititorii au apărut în număr mai mare, eu am început la rândul meu să descopăr mai multe bloguri, mai multi oameni interesanți, fiecare cu câte ceva de spus…scris adică. „Bine ai venit prietene la munte!” nu prea se mai justifica, prin urmare după multe răscoliri ale minții, am ajuns să-mi numesc blogul în cel mai simplu mod posibil: Blogul Larisei, adica al meu, știți voi, exact pe principiul ăla cu PIN-ul 1234, să fii sigur că nu-l uiți. „Blogul Larisei Despre viață munte și călătorii” mi-a sunat mie mai bine, deci așa să fie. M-am gândit adesea să scot muntele din subtitlu, dar nu am făcut-o și nici n-o voi face vreodată cred. Chiar dacă acum nu mai scriu despre munte și drumețiile mele sunt mai rare spre deloc, asta nu înseamnă că nu vor mai fi niciodată, că m-am lăsat de acest sport sau că nu-l mai iubesc la fel de tare. E doar o despărțire temporară, spiritul muntelui dintr-un om nu moare niciodată, zic eu. Până la urmă tocmai acel munte din subtitlu este vinovat pentru că Blogul Larisei există astăzi.
Asta-i povestea….Apoi de scris, scriu despre viată, despre oameni, povestesc călătorii întâmplări și locuri care îmi plac. Nu mi-am impus niciodată o anume temă, un anumit fel de a scrie, sau anumite subiecte, dar firește că am încercat să învăț și să mă îmbunătățesc continu. Nu știu dacă scriu neapărat grozav, nu știu nici dacă o fac chiar rău, dar știu că o fac cu mare plăcere. Nu m-a interesat prea tare traficul, sau câștigurile materiale, ci am preferat în primul rând ca cine mă citește să o facă cu drag, lucru pe care-l fac și eu la rândul meu. Sunt bucuroasă că prin intermediul acestui blog am cunoscut, virtual vorbind, oameni minunați, pe care îi citesc cu plăcere. Apoi prin blogurile voastre aflu informații noi tot timpul, mai despre o destinație turistică, mai despre o rețetă de mâncare, mai un gând, o idee, ceea ce mă bucură teribil. Până când voi contiuna nu știu. Momentan timpul îmi permite ceva mai mult, dar și dacă nu mi-ar mai permite de mâine, nu cred că m-aș îndură s-o las baltă.
Voi de ce aveți blog?
Nu voi nomonaliza pe nimeni mai departe să răspundă, știu că multora dintre voi nu va plac nominalizările, iar la alții am citit deja despre subiect. Așa ca cine vrea că spună povestea blogului sau, o poate face mai jos printr-un comentariu, sau printr-un articol la prăvălia lui. Abia aștept să citesc!
Săptămâna frumoasă tuturor!
Uite ca am aflat si eu acum povestea blogului tau… 🙂 E frumos sa-ti amintesti cum a inceput totul, dar important este sa continui. Citind din articolele pe care le-ai scris mai demult se vede cum ti-ai imbunatatit scrisul, povestesti cu pofta si se simte desigur ca scrii din placere.
La urma urmei, daca nu faci ceva cu drag, cu pasiune, nu poti face o lunga perioada de timp. La un moment dat, renunti.
Dar chiar daca timpul va fi mai zgarcit cu tine, ceea ce sper sa nu se intample totusi, stiu sigur ca nu vei mai renunta la blog, fiindca acum iti este prea drag sa scrii, sa povestesti cu altii, face parte din viata ta… Am oare dreptate? 🙂
O saptamana frumoasa si tie!
Cred ca ai dreptate Mira :). Acum face parte din viata mea si n-as mai renunta. Asa-i, orice lucru trebuie facut cu pasiune, altfel nu merge treaba…
Ma bucur ca ne-ai scris povestea, uite chiar nu stiam ca la inceput blogul tau era despre munte si drumetii! Facut special pt aceasta pasiune!
Daca iti place suficient de mult nu vei renunta 🙂 chiar daca o sa ai job si timpul va fi foarte limitat!
Parerea mea ….
Da, initial despre munte l-am facut, apoi a degenerat :)). Si eu cred ca nu voi renunta indiferent ce va mai aparea pe parcurs, sau cel putin asa as vrea acum 🙂
🙂 wow! nici nu am cunoscut legatura ta cu carpati.org! ca iubesti calatoriile si ca-ti exprimi tare frumos impresiile si gandurile, de asta m-am convins, de cad te vizitez pe Blogul Larisei.
O seara minunata îti doresc!
Multumesc Carmen. Da, inainte sa am blogul meu am scriam pe acel site jurnale si postam fotografii. Am continuat si dupa ce mi-am facut blogul, apoi am renunat, atmosefera de acolo uneori nu era asa prietenoasa asa cum am gasit-o aici pe blog si ma refer mai ales la oameni…Seara frumoasa asemenea.
e adevarat ca mereu cand scrii te adresezi cuiva, iti imaginezi un cititor, dar cred ca in primul rand fiecare scrie pentru el. de ce mi-am facut eu blog…pai m-am trezit cu mult timp liber, obisnuiam sa vorbesc mult si sa scriu mai putin, dar eram obisnuita sa scriu zilnic (si asa a aparut vacantevacante)si eram obisnuita sa fiu la curent cu informatiile(si asa a aparut intrefetecucuiete).da,eu s mai cu motz,am 2 😀
:))
Da, in primul rand fiecare scrie pentru el, de fapt eu asa cred ca si trebuie si apoi pentru restul. Vad ca blogul tau de vacante este destul de recent, dar ai strans ceva povestiri :). Ma gandeam ca il ai mai de mult…ai avut spor. Bravo!
are un an si citeva luni. un an jumate cred.am strans, de la mine, de la altii 😀 spor si tie!
Ce-mi place povestea! 🙂
Iti multumesc pentru ca, desi eu n-am cerut, ai avut placerea sa povestesti asa de frumos despre nasterea blogului tau.
Eu nu prea mai stiu cum am ajuns sa ne vizitam. Dar nu prea mai conteaza, cred ca cel mai important este ca te-am descoperit si ca ceea ce-am gasit mi-a placut mult.
Doresc sa-ti spun ca la blogul tau m-a atras din prima clipa modul relativ simplu, direct, accesibil, in care scrii. Caci scrii pe intelesul oricui, foarte placut. Apoi am descoperit ca avem aceeasi data de nastere, fapt care parca m-a apropiat si mai mult de tine.
Cum am spus si pe blogul meu, am descoperit un blog frumos, al unei persoane frumoase. 🙂
Imi place mult povestea blogului tau. Se vede ca scrii din placere si cu multa dragoste fata de natura si locurile pe unde te plimba pasii 🙂
O noapte frumoasa, draga Larisa!
Iti multumesc draga Elly :)!
Nici eu nu mai stiu exact cum te-am descoperit, cred ca prin intermediul vre-unui blog comun care-l vizitam, dar vorba ta nu mai conteaza, ma bucur ca s-a intamplat :). Si pe mine m-a atras felul tau de a scrie, frumos, calm, placut..am gasit o atmosfera calda la tine pe blog si am tot revenit de atunci.
Te imbratisez!
Ce bine că ne-ai povestit!
Eu spun asa: cred ca in afara de cei care si-au facut bloguri/site-uri gandite ca niste afaceri, mai toti ne-am facut blogurile pornind de la pasiuni. Eu am pornit de la carti pentru ca imi place sa citesc si imi mai place ceva mult de tot, care vine la pachet cu tititul: SA SCRIU! Travelul a venit mai tarziu, prin toamna lui 2009, cand am plecat in Franta. In 10 zile Bialog-ul meu face 4 ani si cred ca e una dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut in ultimii 4 ani, si plini au fost astia 4 ani!!! 🙂
A! și mai ceva, se vede care sunt blogurile pornite din pasiune și care nu (adica care sunt fixate pe promovare și afacere), dar asta nu inseamna ca noi scriem doar pentru familie și o mana de prieteni care ne stiu si din offline, dovada stau prietenii multi pe care i-am facut in timp datorita blogului 🙂 Ei sunt marele castig, cel putin la mine.
Felicitari pentru blog, Larisa, e minunat și te rog să mă crezi că te pricepi foarte bine la scris!! :*
Multumesc draga Bia :*!
Da asa este se vad clar blogurile pornite doar ca afaceri si cele pornite din pasiune. Adica eu nu zic ca nu poti avea nici un castig material de pe urma bloggingului, zic doar ca e frumos sa fie un echilibru, sa imbini utilul cu placutul. De fapt eu cred ca este valabl in general in viata, daca nu faci ce iti place nu vei reusi niciodata sa fii bun.
Eu te-am descoperit mai tarziu, dar ma bucur ca s-a intamplat. Se simte ca scrii cu pasiune, despre pasiunile tale. Keep traveling and reading ;)!!!
Eu mi-am deschis "magazinul de amintiri", asa-mi place sa-mi numesc blogul,tot in 2010, dar un pic mai tarziu decat tine, la inceputul lui august. Stransesem prea multe amintiri si vazusem prea multe lucruri faine despre Romania careia toti stim sa-i zicem ceva de rau, dar prea putin si de bine, asa ca m-am gandit ca e timpul sa demonstrez ca Romania nu e asa nasoala cum pare, daca stii cum s-o privesti.
Mi-a placut mult articolul tau si chiar l-ai scris bine, fii fara grija!:) Tine-o tot asa, draga Larisa, si sa ne citim cu bine mult timp de acum inainte! Mult succes in continuare si,evident, spor la scris si calatorit!
Multumesc Anda.
Si tu faci o traba foarte buna cu "magazinul de amintiri". Mi-au placut de prima data povestile tale si prin intermediul lor am aflat despre atatea locuri din Romania despre care sincer nu stiam nimic. Este foarte fain ca promovezi tara si dincolo de traseele turistice ultra-mega cunoscute. Tine-o tot asa si spor si tie la scris si la calatorit!
Ce poveste frumoasa are blogul tau, Larisa. Imi place ca esti foarte modesta. Pe cat de modesta pe atat de talentata… 🙂
Si eu incepusem cu articole geografice. Si fara blogroll, scriam exclusiv pentru mine, in scop educativ. Doar ca eu activam si in alta parte, unde eram doar postator, cu parola insa. 😀 Am plecat de acolo si am decis sa schimb profilul blogului. L-am facut un loc de intalnire si socializare pentru toata lumea. Permiteam si comentarii off-topic, totul in ideea de a ne relaxa si a ne simti bine. Au fost doi ani fabulosi…
Mersi Nice..m-am inrosit 🙂
Articole geografice,interesant. Da, am observat ca la majoritatea persoanelor blogul a pornit de la o pasiune.
Oricum blogul tau mi se pare foarte cald si primitor, asa l-am gasit de prima data, o cumunitate tare faina. Si apoi imi plac subiectele pe care le aduci in discutie de fiecare data, foarte bine argumentate si prezentate. Tine-o tot asa :)!
He, he… eu am fost aici de când ai făcut blogul pe wordpress 😀 si chiar dinainte 😀
Ai evoluat mult și frumos… n-am mai apucat sa te citesc in ultimul timp, dar recuperez 🙂
Primul blog l-am inceput in decembrie 2005, a trecut un veac de atunci… iar pe cel mancacios in urma cu 2 ani, a durat mai mult pana sa ma urnesc 🙂
Saru'mana!
Tu esti vechie in ale blogging-ului oricum :))!
Pe contul de wordpress mai fac incercari, ma gandesc candva sa ma mut acolo, dar nu stiu daca ma voi descurca singura…mai studiez problema.
E o poveste lunga. 🙂 Pe scurt, mi-am facut blogul in urma cu 6 ani cand scriam ( in engleza ) declaratii de dragoste pentru cel caruia vroiam sa ii deschid ochii. 🙂 Din fericire am reusit sa il surprind si sa-i deschid ochii! Sunt 6 ani de atunci si 6 ani de cand suntem impreuna…
In timp am inceput sa scriu si despre alte chestii si uite asa usor usor am ajuns ce sunt, am crescut si scriu despre tot si toate! 🙂
Ce draguta este povestea blogului tau! O poveste de dragoste…super! Uite cum reusesc blogurile sa aduca oameni impreuna. Frumos!
E frumos acest blog.