Elly m-a întrebat săptămâna trecută de ce mi-am făcut blog.  Nu am uitat, doar am întârziat puțin.  Păi… 


Sinceră să fiu, nici nu mai știu exact când l-am creat, dar dacă mă uit pe profilul blogger, scrie acolo: « Pe Blogger din august 2009« …deci să nu contestăm internetul, am blog teoretic din august 2009. Povestea blogului a început odată cu muntele. Ce legătură are muntele cu blogul? Păi are. Și nu numai cu blogul, ci cu întreaga mea viață parțial, pasiunea pentru urcat munți venind la pachet cu o mulțime de alte hobby-uri, prieteni, cunoștințe, un soț chiar, un alt mod de viață. Că să vedeți ce poate însemna un simplu hobby. 

Bun…și cum făceam eu așa drumeții prin munții patriei, cu ruscacul în spate și bocancii în picioare, am văzut la alții că, după ce vin acasă, scriu un fel de jurnal de tură și-l postează pe pe internet pe undeva. Și am zis « păi cum frate?! și eu nu?! ». Așa că m-am apucat și eu după îndelungi lupte cu mine însămi, să scriu un jurnal și să-l pun pe internetul ăsta mare, mai exact pe site-ul carpati.org, un fel de loc de întâlnire virtuală pentru toți muntomanii, site pe care-l urmăream frecvent, de unde îmi luam informații și unde am cunoscut de altfel mulți oameni frumoși care-mi împărtășeau pasiunea pentru munți. Nam avut niciodată vreun talent literar deosebit, n-am făcut studii de specialitate, dar până la urmă să povesteti o excursie nu e chiar greu, iar când vorbești despre ceva ce îți place foarte mult, îți dai seama că ai putea s-o faci fără să te oprești
Așa că am scris vreo două jurnale pe carpați.org, care nu cred că mai sunt acolo acum, după care am avut eu o revelație « de ce să scriu pentru altul când pot să-mi fac propriul blog?! » că tot văzusem pe la prieteni bloguri personale. Și mi-am făcut astfel un cont pe wordpress, pe care îl mai am și acum. N-a fost să fie decât contul, atât. Nu mi s-a părut prea prietenos wordpress-ul, așa că m-am orientat rapid către blogger. Și uite așa, aici, a aprut primul meu articol în aprilie 2010 (mi-a luat ceva să-l scriu!), cu prima mea povestire despre munte.

Blogul meu se numea atunci « Bine ai venit prietene la munte!« …nu mă întrebați de ce, probabil așa am visat eu în vreo noapte. Mai timid la început, că mi-era rușine și mi se părea cu nu scriu bine, am început să povestesc, doar ture pe munte, apoi ușorușor am continuat să scriu și despre alte subiecte, ba o călătorie, ba o întâmplare, ba vreun gând, ba vreo frustrare. Nu scriam foarte des la începuturi, jobul de la vremea actuală nu-mi lasă prea mult timp liber, sau chef, dar nici eu nu cred că dădeam prea mare imporțantă noii mele preocupări. Dar mă citeau și pe mine acolo câțiva tovarși și pretini și eram mulțumită. 

Apoi, anul trecut am ajuns aici în Franța și m-am trezit brusc cu mai multe povești, fără prea mare legătură cu muntele de altfel și o căruță de timp liber, așa că articolele au devenit mai dese, cititorii au apărut în număr mai mare, eu am început la rândul meu să descopăr mai multe bloguri, mai multi oameni interesanți, fiecare cu câte ceva de spus…scris adică. « Bine ai venit prietene la munte! » nu prea se mai justifica, prin urmare după  multe răscoliri ale minții, am ajuns să-mi numesc blogul în cel mai simplu mod posibil: Blogul Larisei, adica al meu, știți voi, exact pe principiul ăla cu PIN-ul 1234, să fii sigur că nu-l uiți. « Blogul Larisei Despre viață munte și călătorii » mi-a sunat mie mai bine, deci așa să fie. M-am gândit adesea să scot muntele din subtitlu, dar nu am făcut-o și nici n-o voi face vreodată cred. Chiar dacă acum nu mai scriu despre munte și drumețiile mele sunt mai rare spre deloc, asta nu înseamnă că nu vor mai fi niciodată, că m-am lăsat de acest sport sau că  nu-l mai iubesc la fel de tare. E doar o despărțire temporară, spiritul muntelui dintr-un om nu moare niciodată, zic eu. Până la urmă tocmai acel munte din subtitlu este vinovat pentru că Blogul Larisei există astăzi. 

Asta-i povestea….Apoi de scris, scriu  despre viată, despre oameni, povestesc călătorii întâmplări și locuri care îmi plac. Nu mi-am impus niciodată o anume temă, un anumit fel de a scrie, sau anumite subiecte, dar firește că am încercat să învăț și să mă îmbunătățesc continu. Nu știu dacムscriu neapărat grozav, nu știu nici dacă o fac chiar rău, dar știu că o fac cu mare plăcere. Nu m-a interesat prea tare traficul, sau câștigurile materiale, ci am preferat în primul rând ca cine mă citește să o facă cu drag, lucru pe care-l fac și eu la rândul meu. Sunt bucuroasă că prin intermediul acestui blog am cunoscut, virtual vorbind, oameni minunați, pe care îi citesc cu plăcere. Apoi prin blogurile voastre aflu informații noi tot timpul, mai despre o destinație turistică, mai despre o rețetă de mâncare, mai un gând, o idee, ceea ce mă bucură teribil. Până când voi contiuna nu știu. Momentan timpul îmi permite ceva mai mult, dar și dacă nu mi-ar mai permite de mâine, nu cred că m-aș îndură s-o las baltă.
 

Voi de ce aveți blog? 
Nu voi nomonaliza pe nimeni mai departe să răspundă, știu că multora dintre voi nu va plac nominalizările, iar la alții am citit deja despre subiect. Așa ca cine vrea cムspună povestea blogului sau, o poate face mai jos printr-un comentariu, sau printr-un articol la  prăvălia lui. Abia aștept să citesc!

 

 Săptămâna frumoasă tuturor! 
  

Étiquettes :