N-am mai scris pe blog… Dar asta se știe, ați văzut și voi cei care mai sunteți pe aici, n-are rost să mă plâng. Nu reușesc și cu asta basta, încep să mă obișnuiesc cu ideea. Dar pentru că astăzi este o duminică liniștită de ianuarie, genul ăla de duminică în care stai în pijama până la prânz, în care nu ai nimic prevăzut și nici nu îți dorești să ai, când focul arde în șemineu și ai în față o cană de ceai bun aburind, m-am gândit că ar fi momentul să mai scriu ceva. Am o mulțime de idei în ciorne, n-am renunțat complet la scris, scriu de fiecare dată titlul și-l las acolo la dospit. Mă gândeam să vă povestesc astăzi despre Festivalul pădurii de la castelul Bourdaisière unde am fost în octombrie anul trecut. E drept că a trecut ceva timp din octombrie, dar vizita la acest festival este fix genul ăla de plimbare prin Touraine despre care ador să scriu pe blog, deci nu voi rata ocazia să povestesc. Așa că Festivalul pădurii de la castelul Bourdaisière :).
Dragii mei, mărturisesc că în general duminica nouă ne place să ieșim pe undeva. Nu mereu, că și duminicile în care nu faci nimic special sunt foarte plăcute. Mai ales iarna. Dar adesea duminica ieșim. Mă interesez de regulă din timp, sunt abonată la o mulțime de pagini și grupuri, mai caut ce se întâmplă pe aici prin regiune, așa că idei sunt destule și foarte variate. În general privilegiem ieșirile pentru întreaga familie, astfel încât să profităm și noi adulții, dar să fie și ceva interesant pentru copii. Uneori mergem doar noi patru, alteori mai cooptăm și prieteni. Nu mergem prea departe, o ora maxim de drum e suficient. Vrem să fie interesant, mereu variat și cu ceva bun de mâncat pe aproape. Dar nu ne plângem, idei în Touraine sunt mereu destule. Deși sunt mereu la curent cu ce se întâmplă pe aici, culmea, Festivalul pădurii de la castelul Bourdaisière mi-a scăpat până acum. Abia anul acesta am aflat de el, de pe un afiș din oraș.
Despre castelul Bourdaisière știam desigur. Este un castel-hotel, unde nu se vizitează decât grădina. Știam că este desemnat « conservatoire de la Tomate », pentru că anual în grădina sa de legume sunt cultivate sute de varietăți de roșii de toate culorile și formele, și mai știam de Festivalul Tomatelor care se organizeza anual dar la care din păcate n-am ajus niciodată. Dar uite că despre acest festival al pădurii nu știam. M-a atras din prima, recunosc. Cum să nu mă atragă : un castel nou, un domeniu întins, plimbare prin pădure, activități pentru mici și mari, spectacol de magie, jocuri, posibilitate de a lua masa în pădure. Așa că n-am stat prea mult pe gânduri.
Să vă spun câteva cuvinte despre castel. Cum spuneam, castelul Bourdaisière este un castel-hotel unde nu se vizitează decât grădina. Te poți caza acolo dacă dorești și dacă te ține buzunarul. Este un castel în stil renascentist, construcția inițială datând de prin anul 1500 la fel ca majoritatea castelelor de pe Valea Loarei, amplasat pe raza comunei Montlouis-sur-Loire, între Tours și Amboise. Construit, distrus și reconstruit în mai multe rânduri, trecând prin mâna a numeroși proprietari, Bourdaisière, ca toate castelele, ascunde un trecut tumultos. Astăzi este privat, proprietarul fiind cineva din nobilimea franceză, care începând cu anii 1990 dezvoltă un fel de laborator de biodiversitate, printre care o colecție de tomate, care în timp se multiplică, ajungând astăzi la aproximativ 800 de soiuri. Mai mult decât atât, pe domeniu mai există și o grădina contemporană de dalii, ce cuprinde aproximativ 200 de varietăți.
Vizita noastră a început cu o primbare prin grădina de legume. Roșiile erau trecute în octombrie, dar daliile, aceste flori magnifice care mie îmi plac foarte mult, erau încă înflorite. O multitudine de culori, mărimi și forme ale petalelor ! A fost o adevărată bucurie să le admir. Grădina de legume în anasamblul ei este tipică casteleor de aici : un melanj fabulos de culori și mirosuri. Alei verzi ce traversează careuri de legume și flori ce conviețuiesc împreună într-o armonie perfectă, buchete de plante aromatice, trandafiri, mici pergole de plante agățătoare cu o băncuță unde îți poți trage sufletul la umbră în zilele de vara, nelipsita vită de vie și desigur un mic bazin cu apă. O încântare pentru ochi și minte.
După grădina de legume am purces la spectacolul de magie pentru copii, unde un magician ne-a încântat pe toți cu trucurile lui.
După am luat-o la pas pe domeniu, prin pădure, că doar despre ea era vorba, despre pădure. Și mai colorată că în luna octombrie aceasta nu este niciodată. Am poposit în prima fază la niște jocuri. La astfel de festivaluri găsim adesea jocuri foate atractive mai ales pentru copii. După ce cu greu ne-am strunit de la jocuri, ne-am pierdut pe cărările din pădurea castelului. Vorba vine ne-am pierdut, căci totul este așa de bine organizat, cu poteci bine definite, trasee bine trasate cât să vezi tot și să nu-ți scape nimic, nici vorba să te pierzi. Din loc în loc erau diverse construcții, din lem sau metal, pe anumite teme, toate în armonie cu natura, nimic deplasat sau nelalocul lui. A fost foarte frumos, atât pentru noi cât și pentru fete, care au fost încântate în special de varietățile de… ciuperci :). Foarte interesante au fost și expozițiile, ca cea de căbănuțe din lemn.
Însă dincolo de amenajarea foarte reușită, este incredibil cât de bine ne poate face o plimbare prin pădure. Locuiesc de 11 ani într-o zona preponderent rurală, verde oriunde îți arunci privirea, cu râuri, păduri și câmpuri valonate și sunt recunoscatare pentru asta. Totuși nu contenește să mă impresioneze cât de bine ne poate face cu fiecare plimbare în mijlocul ei. Suntem indisolubil legați de natură, face indiscutabil parte din noi și noi din ea, probabil ar fi bine să ne aducem aminte mai des și să ne apropiem mai mult.
Pranzul l-am luat desigur tot in padure. Intr-o poienita a fost amenajat un punct de servirea mesei, unul din restaurantele din zona, La cave au fouées, despre care v-am povestit cu alte ocazii propunand diverse preparate. Mancarea era simpla, pretul cam piperat ce-i drept, dar a mers in final, completand foarte bine ambianta.
La plecare am admirat fatada castelului, superba de altfel, am mai dat o tura pe la jocuri la cererea expresa a fetelor si ne-am pornit in final spre casa cu gandul ca vom reveni si la editia de anul viitor a Festivalului Padurii.
Lasă un răspuns