Povesteam de curând despre Chinon, micuțul orășel de pe malul Viennei și despre cât de tare mi-a plăcut plimbarea pe care am făcut-o vara trecută pe străzile lui medievale. Scriam tot atunci despre Fortăreața Medievală și despre cum am ratat-o atunci în august, întrucât am ajuns aproape de ora închiderii. Știam despre ea de multă vreme, dar niciodată nu m-a tentat prea tare, asta până să văd niște poze ale unor prietene pe facebook. Așezată în vârful unei coline, de pe care domină orașul, fortăreața oferă o priveliște superbă asupra acestuia, a râului Vienne și a împrejurimilor. Cum îmi plac locurile înalte, cu priveliști amețitoare, panorama colinelor chinoneze m-a atras mult mai tare decât construcția în sine și m-a făcut să mai fac un drum la Chinon, acum la început de toamnă.
Acum două săptămâni, mai exact în weekendul 14-15 septembrie, s-a sărbătorit Ziua Europeană a Patrimoniului. Cu această ocazie, printre diverse evenimente, spectacole, vizite turistice ghidate, intrarea la monumentele istorice care aparțin de stat a fost gratuită. O să ziceți ce fain! Mda, doar că aproape toate monumentele istorice din regiune și mă refer aici în speță la castele, sunt cam… private, iar în cazul acestora, gratuitatea nu era valabilă, ci se aplica doar o mică reducere de preț. Dar sunt și câteva de stat, așa că am zis să profităm și să mergem să mai vedem ceva nou prin zonă. În special eu, că al meu soț nu prea este pasionat de astfel de vizite, fie ele gratuite sau nu. Dar merge totuși cu mine. În fine, fiecare cu hobby-urile lui, însă eu, gândindu-mă unde să merg și frunzărind lista celor fără plată, am dat peste fortăreață. Și cum oricum vream s-o văd, am adjudecat, astfel că în duminică cu pricina am aterizat, pentru a treia oară anul ăsta, la Chinon.
Am început vizita cu o oprire la una din multele terase din centrul vechi, la o bere și un kir pétillant, după care, fiind deja ora prânzului, am servit și masa, că doar nu era să vizităm fortăreața pe stomacul gol. O mică precizare vă rog să-mi permiteți: dacă intenționați să vizitați Franța, să țineți cont că aici se mănâncă la ore fixe. Mai exact, pentru masa de prânz trebuie să vă prezentați la restaurant între 12 și 14, iar pentru cină după ora 19. Dacă ați nimerit între, să vă puneți pofta-n cui! Desigur că sunt și restaurante care servesc continuu, în special pizzerii sau braserii, unde găsești în general mâncăruri rapide sau ușoare. Când te afli într-un oraș mare, nu-i bai, sigur vei găsi ceva, însă problema intervine atunci când ești într-un orășel, nu mai zic dacă ai ghinionul să te aflii în vreun sat uitat de lume. Adio masă! După cum observați, chiar și noi care locuim aici, mai nimerim prost din când în când, însă până la urmă problema s-a rezolvat cu bine, am găsit o braserie de unde plecat cu burțile pline. 
Centrul Vechi din Chinon
Am purces apoi spre dealul orașului, în vârful căruia se află fortăreața, l-am urcat cu chiu cu vai, respirând de zici că eram la maraton, până am ajuns la poartă. Pfff și când te gândești că odată urcam munți… Despre Fortăreața Roială de la Chinon n-am ce să vă povestesc mai multe decât am povestit în articolul trecut. Știți voi, despre Henri II, conte de Anjou, devenit mai apoi rege al Angliei, care își construiește un castel aici, despre cardinalului Richelieu, care delasă castelul în ruină, despre șantierul de reconstrucție, ce a durat 6 ani și care i-a redat splendoarea de odinioară.
Fortăreața Roială de la Chinon
Priveliște de pe zidurile medievale
Coline chinoneze
Râul Vienne
Turnul Ceasului
Interesant este faptul că, deși aspectul exterior a fost păstrat întocmai ca cel inițial, interiorul a fost gândit altfel, foarte ingenios, în stilul mileniului 3. Mai exact, fortăreața oferă vizitatorilor pasionați de istorie și în
același timp de tehnologia modernă, un parcurs interesant, interactiv și
educativ, în săli fiind amenajate ecrane uriașe, pe care se proiectează filme despre istoria fortăreței, fazele prin care a trecut, de strălucire, până la abandon și mai apoi
la restaurare și despre personajele celebre care s-au perindat de-a
lungul timpului prin acele încăperi. La acestea se mai adaugă diverse
evenimente de weekend, spectacole, ateliere de creație, activități
dedicate copiilor, activități care aruncă vizitatorii, fie ei mari, sau
mici, într-o lume moderno-fantastică destul de interesantă.
același timp de tehnologia modernă, un parcurs interesant, interactiv și
educativ, în săli fiind amenajate ecrane uriașe, pe care se proiectează filme despre istoria fortăreței, fazele prin care a trecut, de strălucire, până la abandon și mai apoi
la restaurare și despre personajele celebre care s-au perindat de-a
lungul timpului prin acele încăperi. La acestea se mai adaugă diverse
evenimente de weekend, spectacole, ateliere de creație, activități
dedicate copiilor, activități care aruncă vizitatorii, fie ei mari, sau
mici, într-o lume moderno-fantastică destul de interesantă.
Eu m-am plimbat mai mult prin curte și am urcat prin turnuri, n-am ținut morțiș să văd filmele. Sinceră să fiu, mă așteptăm la mai multă lume ținând cont de faptul că intrarea era gratuită. Era lume, nu zic nu, însă nu mai multă decât într-o duminică obișnuită, la un castel oarecare. În plus, am prins o zi frumoasă, deși precedenta fusese oribilă. Cred că am făcut poze din toate unghiurile, chiar același unghi de multe ori, slavă Domnului că un indivit a fost cândva suficient de deștept și a inventat fotografia digitală și cardurile cu multă memorie. Ce aș fi făcut eu cu 24 de cadre?!
Și apropo de poze, fotografiind eu priveliștea, orașul, curtea, totul din jur, am observat oameni în Turnul Ceasului. Știți desenele alea animate cu Tom și Jerry, când lui Tom îi ies ochii afară din cap și îi pulsează așa spre o țintă anume? Exact așa îmi pulsau mie spre turn. Am urcat! Pe o scară din aceea îngustă, în spirală, de te învârte până amețești și pe care este loc pentru o singură persoană. Desigur că toți vizitatorii erau în turn fix în acel moment, și desigur că toți coborau, iar eu a trebuit să-i aștept, așa că am făcut mult până sus, însă până la urmă a meritat toată așteptarea: priveliștea din turn este fantastică! Nu știu dacă pozele mele redau asta, dar credeți-mă pe cuvânt: e minunat acolo sus! Și când mă gândesc că nici măcar nu știam că se poate urca… În plus am dat nas în nas cu dragonul care păzea turnul!
Vie cât vezi cu ochii
Priveliștea din Turnul Ceasului
Într-un final am coborât și am luat-o la pas prin curte. N-am ratat nici un zid, nici un turn, nici o terasă și mai ales nici un dragon. Vă povesteam data trecută că anul acesta dragonii au invadat Fortăreața Chinon. Sunt artificiali desigur, cam colorați și ireali, dar vorba aia, cine a văzut dragon real. Sunt mai multe specii, galben, verde, roșu, cu un cap, cu două, cu o coadă sau cu mai multe. Unii se mișcă, alții scot fum, unul chiar rage, iar cel mai șmecher mestecă cu un polonic într-un cazan. În fața fiecărei creaturi este o tăbliță cu numele și o mică legendă. Am găsit și un dragon care vine din România! Deși pare copilăresc, m-a amuzat teribil plimbarea, m-a binedispus. Știți? E plăcut uneori să dai în mintea copiilor! Pozelele vi le-am arătat aici, dar găsiți mai multe pe Picasa.
În curtea fortăreței este amenajat o mică tersa, unde se poate servi o o prăjitură sau ceva de băut, așa că am încheiat vizita așa cum am inceptut-o, în jurul unei mese, doar că, de data asta, la soare, întinsă pe un șezlong. Am fost surprinsă că nu vindeau băuturi răcoritoare obișnuite, ci bauturi locale, artizanale. Interesante, ce pot să spun, dar total diferite de cele clasice. Probabil erau ceva mai naturale… Într-un final am ieșit din fortăreață, atât de încântată că m-am oprit și la magazinul de suveniruri, de unde mi-am ales o cărțulie de buzunar „Les plantes du jardin medieval” (Plantele garadinii medievale), care cine știe, poate-mi va servi ca inspirație în ziua în care ne vom muta la curte.
Dragonul care scotea fum prin coadă :))
Nu știu dacă fortăreața este chiar extraordinară, sau am fost eu in the mood în ziua aceea pentru vizită, dar cert este că mi-a plăcut la nebunie. Este un loc drăguț, plin de istorie, amenajat frumos, chiar vesel, bine întreținut și restaurat, numai bun pentru o plimbare liniștită de duminică. Am fost doar un pic tristă că Azorel nu ne-a putut însoți. Poate n-ar fi apreciat el dragonii, dar cu siguranță ar fi apreciat timpul petrecut cu noi. Însă Azorel a rămas acasă de data asta, pentru că nu chiar toate monumentele istorice sunt pet friendly. În special cele de stat…
PS1:
În cazul în care, printre multele poze pe care le-am inserat aici,
mi-au scăpat vreunele, iar voi aveți curiozitatea să le vedeți pe toate,
le găsiți în albumul de pe picasa.
PS2:
Ca să vedeți pozele la dimensiune originală, dați clic pe prima și apoi
scroll, sau click în continuare, sau săgeată, sau ce vreți voi, până la
ultima. Dacă mai sunt probleme cu vizualizarea, vă rog să-mi semnalați!
În cazul în care, printre multele poze pe care le-am inserat aici,
mi-au scăpat vreunele, iar voi aveți curiozitatea să le vedeți pe toate,
le găsiți în albumul de pe picasa.
PS2:
Ca să vedeți pozele la dimensiune originală, dați clic pe prima și apoi
scroll, sau click în continuare, sau săgeată, sau ce vreți voi, până la
ultima. Dacă mai sunt probleme cu vizualizarea, vă rog să-mi semnalați!
S-ar putea sa te intereseze si:
Interesanti dragonii, chiar se investeste in turism pe Valea Loarei.
Apropo de orele de inchidere am observat ca asa e si in Austria si Germania! In orasele mici nici un magazin nu-i deschis dupa 18. Mi se pare ilogic avand in vedere ca oamenii pe la 17 ies de la servici … Cred ca in weekend e criminal!
Aici cam toate magazinele se inchid la 19, mai putin hipermarketurile care se inchid pe la 20 parca, dar ele oricum sunt in afara orasului.
Duminica da, e inchis peste tot. Din punct de vedere al clientului e nasol, ca vorba ta, exact atunci esti liber, dar din punct de vedere al angajatilor magazinelor, e ok, au si ei un program cat de cat normal.
se vede grozav de sus. frumos loc, de neratat daca ajung pe Valea Loairei (asa mi pare mie)
aia cu masa…cred ca pt orice om venit din Romania e un soc. si noi ne-am obisnuit greu cu programul lor, am povestit pe blog cum am stat pe langa boulangerie sau magazine, restaurante pana am bagat la cap 🙂
deci aia nu l primesc pe Azorel? oameni rai
Treaba este ca si daca stiu, uneori cand vizitez, ma plimb, uit sa mai mananc :)), imi amintesc cand mor efectiv de foame si atunci ciuciu restaurant deschis :D. Acum se intampla mai rar, ca m-am obisnuit, dar la inceput…ce am mai facut foamea :)).
Da, nu chiar toate castelele primesc animale…asta este, a stat cuminte acasa, n-a durat decat juma' de zi :p.
Trebuie sa recunosc ca m-am indragostit de acel dragon :)) si, bineinteles, de panorama atat de dulce! Mersi pentru o calatorit virtuala pana la Chinon!
Au fost simpatici dragonii. Nu sunt mereu acolo, a fost vorba doar de o expozitie vara asta, de aceea m-am cam grabit, sa nu-i ratez :)).
Te astept candva si la o plimbare adevarata Anda ;)!
si mie mi-a placut plimbarea la nebunie :)…frumos, verde, curat…
Da, a fost o plimbare tare placuta!
Superb !! Super simpatici dragonii, dar fortareata si privelistea mi-au luat piuitul ! Cum ti-am mai zis, stai intr-o zona de poveste ! Esti o norocoasa ! Cat despre programul lor scurt, am patit-o si eu in Italia, la 19 se inchidea tot in conditiile in care de la 13 la -16 aveau pauza de masa … o pauza asa de lunga incat aveau timp si pentru un pui de somn in atatea ore !
Ma intreb ce o sa fac cand o sa termin de vizitat totul pe aici :)). O sa ma mut?!
Glumesc desigur…
Se pare ca oamenii astia din vestul Europei le au mai mult cu pauzele decat cu munca.
Fabuloasa panorama surprinsa din Turnul Ceasului. In Croatia multe orasele turistice aveau un astfel de turn, dar eu, din pacate, nu am urcat in niciunul dintre ele. Ce fain ar fi fost…
Deci, te cam invidiez pentru acesta plimbare fantastica. 🙂 La propriu, sa nu uitam dragonii. 😀
Foarte frumoase fotografiile, o minunatie! 🙂
Pe mine nu m-ar deranja orarul restaurantelor. Cand vad comori medievale uit de tot…mai ales de foame. 😛 Iar cand mai trebuie si sa fotografiez… :)) Nu-ti pot descrie starea de spirit. 😛
Sunt convinsa ca si in Croatia privelistile sunt minunate din turnuri. N-am fost pana acum dar ii admir foarte mult pe croati pentru felul in care au stiut sa-ti valorifice patrimoniul. E o tara cu potential turistic enorm si a devenit foarte populara in foarte scurt timp. Bravo lor!
Si mie mi se intampla sa uit de mancare cand sunt intr-un loc dragut, mai ales la ora pranzului. Oricum, chiar daca nu sunt restaurantele deschise, tot exista ceva de unde iti poti lua un sendvis, o bagheta si chiar iesi mult mai ieftin.
Ce plimbare frumoasa ne-ai oferit! Imaginile sunt de exceptie.Mie mi-ai umplut seara cu vizita la fortareata.Seara buna !
Multumesc frumos! Ma bucur ca v-a placut!
Măi dar cum se văd colineleși viile alea de sus… fantastic! Ti-am mai spus ca dupa Provence, în Franta, cel mai mult in zona ta imi doresc sa ajung. Cred ca ai ajuns sa o faci mai populara in Romania… ar trebui sa te plateasca Ministerul Turismului Francez 😛
Minunate weekend-uri ai :*
Da, ai dreptate, nu mi-ar strica niste banuti ca tot le promovez frumusetile :))!
Sunt multe regiuni faine, toate cu specificul lor. Mai caut uneori pe net si gasesc locuri super frumoase de care nici macar n-am auzit.
Mie imi mai place mult si Alsacia, satele de acolo mi se par de-a dreptul de poveste.
Poveștile tale sunt tot mai frumoase și fotografiile tot mai bune. Îmi place tare mult să te citesc. Îmi dai o stare de bine și de visare. Mi-a rămas gândul la kirul pétillant.
Un week-end plăcut! și salutări lui Azorel.
Multumesc mult Corina! O duminica placuta si tie iti doresc! Sper ca nu este la fel de mohorata vremea ca aici…
Ploua și s-a răcit. 11 grade.
La multi ani, Larisa draga!
Sa fii fericita si sanatoasa, sa faci cat mai multe astfel de calatorii frumoase pe care sa le impartasesti si cu noi in frumoase tale articole de pe blog si-in imagini superbe. De cand te cunosc, am aflat o multime de lucruri despre o parte importanta din Franta.
Relativ la Chinon… Privelistile sunt foarte frumoase, Imi place ideea de renovare pe care au avut-o in ce priveste fortareata. Dragonul care gateste e tare haios 🙂 Impresionata toata galeria de imagini. Iti multumesc. 🙂
Multumesc mult Elly pentru urari! La multi ani si tie, tot ce-ti doresti sa se implineasca! La cat mai multe artiole la fel de faine pe blog si la cat mai multe aventuri si experiente minunate!
Nici eu nu cunosteam prea multe despre Franta pana sa vin aici, dar treptat am inceput sa o descopar si s-o indragesc.
Si mie tot dragonul acela mi s-a parut cel mai haios :))!
Te pup! Sa ai o zi minunata! Sper macar ca la tine vremea este frumoasa!
LA MULTI ANI LARISA draga! sa fii fericita si iubita toata viata! Sa ai parte de sanatate si numai bucurii. Fie ca anul `in care ai pasit sa iti aduca `implinirea tuturor viselor! Pupici si imbratisari
Minunat acest articol despre zona de vis in care locuiesti! Ideala pentru creeare de visuri!
Multumesc mult Carmen pentru urari! Te pup si iti doresc o saptamana minunata si nu prea rece ;)!
Foarte frumoase peisajele şi fotografiile! Te sfătuiesc să îţi deschizi un B&B, cu siguranţă nu vei duce lipsă de clienţi. 🙂
:)) ar fi o idee!
Multumesc!
Uau! Cu siguranta ca nu ai fost doar tu in the mood, imaginile sunt pur si simplu minunate!
La multi ani si din partea mea 🙂
Multumes Iulia!
Mulți ani cu sănătate și inspirație!. E o adevărată relaxare să citesc și să mă leagăn citind articolele tale…
Multumesc frumos!
Superbe locuri! Şi ce fotografii frumoase, ce reflectă istoria strălucită a acelor meleaguri…
Da, sunt niste locuri frumoase, dar asta si pentru ca oamenii de aici au avut grija sa le pastreze frumoase…