Cred că am mai vorbit pe blog despre faptul că nu mă consider tocmai o persona talentată în bucătărie. De fapt sinceră să fiu nici nu știu ce să cred, dacă chiar există talent într-ale bucătăriei sau totul se rezumă la plăcerea de a găti și de a mânca. Mulți zic că dacă îți place să gătești îți place să și mănânci și tind să cred că-i adevărat; nu prea am întâlnit oameni cărora să le placă să gătească așa de amuzament. Pe de altă parte inversa nu-i general valabilă: dacă nu-ți place să gătești nu înseamnă neapărat că nu-ți place să mănânci, nu? În fine, să n-o dăm în filozofie…
Acum nu mă întelegeti greșit, nici eu nu intru în bucătărie ca la spânzurare. Gătesc ca orice om, dar n-aș putea spune că mă pricep la chestii complexe, deși ca să mă laud un pic fac niște cozonaci foarte buni, așa că vă invit de Crăciun. Însă nu gătitul efectiv este problema mea cea mare, ci inspirația. Habar nu am de unde își iau oamenii în general ideile când vine vorba de treburi culinare, le visează noaptea sau au revelații fulgerătoare, dar știu că pentru mine „ce să mai mâncăm astăzi?” este un un chin. Și cum eu cred că dacă nu poți elimina un rău atunci trebuie să înveți să conviețuiești cu el, zilele trecute m-am dus la una din librăriile mari din oraș să caut prin raionul de cărți de bucate. Mai aveam eu ceva pe acasă, dar am considerat că un upgrade ar fi necesar. 
Cum n-am mai dat de mult pe acolo, mă refer aici strict la raionul de cărți de bucate, am rămas chiar surprinsă să văd câte opțiuni existau în rafturi. Așezate pe categorii, pe feluri de mâncare, sau pe momente din zi când se servesc, zău că nici nu știam de unde să-ncep. Am început așa cum e logic dintr-o margine, scoțând și răsfoind cărțile una câte una. N-am avut timp de toate, și pentru că nici nu căutăm ceva anume, nici nu știam ce vreau, am plecat într-un final după o oră de consultări cu două. Am ales o carte de bucate ceva mai generalistă, cu preparate internaționale și trei capitole mari și late (antreuri, feluri principale și desert), colorată și cu poze frumoase, așa ca pentru proști, plus o cărțulie micuță doar cu salate, pentru că mie personal îmi plac la nebunie. Până în prezent am încercat doar vreo 2-3 salate, în rest tot la vechile cărți am apelat. Dar le-am lecturat și am pus câteva semne. De săptămână viitoare le atac! Ah, stați așa că săptămâna viitoare plec la plimbare. Iar următoarea încep să împachetez pentru muntare, v-am zis ca dăm Tours pe Amboise, nu? (vai de capul nostru- și mă refer aici strict la împachetat!) Așa că m-am scos! Ne-auzim cu reușitele culinare după Crăciun.
ps: sursă poză 1 AICI; mi s-a parut amuzantă :)).
am gatit de când am fost la casa mea, mi-am crescut fetele cu mâncare gatita – asa cum era obiceiul înainte de 2000 în România: felul întâi supa sau ciorba si felul doi – o tocanita, o friptura sau snitel, ficatei sau mai stiu eu ce alte bunatati. Prajituri faceam saptamânal, pe vremea când fetele erau mici. Am întrerupt acest obicei când ele au inceput sa fie atente la silueta si acum în ultimii ani, eu personal ma feresc de dulciuri – nu mai serversc decat la diverse ocazii 😉 De când m-am recasatorit cu Helmut, am fost data practic afara din bucatarie – la început ne-am amestecat nasul unul in cratita celuilalt si incet incet i-am cedat locul lui. Helmut gateste cu o pasiune pe care eu nu am avut-o niciodata! si analizand situatia, am constatat ca eu am gatit – foarte bine si cu succes – dar doar "din obligatie" pe baza traditiei românesti (ca era "treaba de femeie"). Din 2000 de când sunt în Germania mi-am schimbat mult din stilul de a mânca… spre exemplu la noi în casa nu se gateste decât pentru o zi. Portiile sunt asa concepute sa ajunga pentru o masa calda. Daca ramâne totusi ceva, punem in cutii la frigider, însa ocolim cutia si in final ajunge sa aruncam continutul dupa 2-3 zile. Tja, mare pacat. Insa nu mai mancam decat proaspat gatit. Si doar o data pe zi cald. Dimineata la serviciu un sandwich, dupaamiaza in jurul orei 17 acasa masa calda si seara, platou rece. Supe si ciorbe mancam doar poate duminica sau la ocazii speciale :))) exact contrar obiceiului românesc 🙂 Viata ne schimba mult…
Un weekend minunat sa ai!
Multumesc ca ai impartasit experienta ta culinara cu noi Carmen. Intr-adevar, am vazut la tine pe blog ca sotul tau este extrem de pasionat de gatit, esti foarte norocoasa. Am poftit la o multime de bunatati pe care le-am vazut in poze :)). Se vede sa o face cu mare drag, ceea ce cred ca este cel mai important in bucatarie. Dar uneori chiar daca nu suntem pasionati trebuie sa gatim, sau macar sa incropim ceva, pentru ca pizza in fiecare zi clar nu e sanatoasa :)).
Al meu sot nu prea sta bine cu timpul liber, e mai ocupat decat mine, ca sa nu mai zic ca face si multe deplasari cu serviciul. Dar cand e acasa mai isi baga nasul prin bucatarie.
Asa este si aici, se gateste o singura data pe zi mancare doar pentru o zi, treaba pe care am inceput sa o adopt si eu, nu mereu, recunosc. E bine pe de o parte, dar pe de alta e nevoie de timp. Aici programul meu este unul normal, dar imi amintesc cum lucram in Romania de la 9 la 18 fara pauza si adesea cu ore suplimentare, ultimul lucru de care as fi avut chef seara era sa gatesc :))
Weekend frumos asemenea!
oh vai, am uitat sa te întreb, când este programat mutatul? ca doar nu înainte de Craciun… sau?! 🙂 Of, în 2012 am cumparat actuala casa si ne-am mutat în aprilie… Doar dintr-un capat al orasului în alt capat si a fost INFORATOR!
Vechea casa era prea mare, ratele la fel de înalte dar pe mai lunga durata. O cumparasem în urma cu 10 ani, cu gândul ca macar una din fete va dori sa locuiasca la noi. In 2010 se mutase deja prima (la caminul studentesc) si anul urmator si cealalta… La parter era salonul si bucataria, la primul etaj au locuit fetele si la etajul doi, am avut noi salonul, baia si dormitorul. Dupa plecarea fetelor era bizar sa trecem pe la un etaj gol! Atunci când o cunostinta a anuntat ca-si vinde casa si pleaca in Spania, am analizat situatia pe toate partile, am facut cu banca ce ne crediteaza compromisul cel mai avantajos pentru noi si am actionat operatiunea rocada :)) Of câte s-au schimbat, câte nu s-au mai potrivit… Tja, asa e viata. Permanent surprize!
Sper sa fie mai bine pentru voi în Amboise, e mai mic dar la fel de superb 🙂 Am vazut pe net cateva imagini cu castele… ooooo! :)) Deci nu ma mai lungesc ☺ si-ti urez spor la împachetat!
Exact inainte de Craciun :))
Nu era musai sa ne mutam inainte de sarbatori dar asa am ales noi, suntem nerabdatori pentru ca ne mutam in sfarsit la casa nu la apartament.
Sper ca va merge repede treaba, avem mai multe persoane care ne vor ajuta, vom inchiria o camioneta, plus masinile noastre. In plus, tinand cont ca apartamentul in care stam momentan nu e mare, doar 2 camere, n-avem extrem de multe lucruri in el sau mobilier :)).
Wow, eu am cateva site-uri cu idei geniale de pe care am facut multe retete si toate bune 😀 Nu ti le pun aici sa nu ma spamez, dar daca vrei ti le dau pe email.
Cat despre mutare, acum? Inainte de sarbatori ? Nu vreau sa fiu in pielea ta, dar daca e o mutare de bun augur atunci ma bucur si iti urez spor la impachetat 😀 Sunt sigura ca vei avea un ajutor de nadejde in Azorel:D
Pai chiar te rog sa mi le trimiti.laryoanna@yahoo.com.
Am vrut neaparat sa facem sarbatorile la casa noua. Ar fi trebuit sa fie mai devreme mutarea, dar procedurile administrative dureaza intotdeauna mai mult decat credem :)). Sper ca totul sa decurga bine, mai ales ca avem mana de ajutor solida, in 6 insi trebuie sa reusim rapid sa mutam tot ce avem in micutul nostru apartament.
Eu trebuie sa recunosc ca nu prea ma pricep la gatit, desi m-as bucura sa nu fie asa :)) Dar tot incerc cate o reteta, mai ales cu emisiunile astea cu toate natiile de chefi :))
PS: Sa va bucurati de casa noua si spor la impachetari (chiar e cea mai neplacuta parte:D )
Uite ca eu nu prea ma uit la tv, la posturile unde se dau retete. Cred ca am si eu cateva. Ma inspir de pe internet sau din carti de bucate.
Multam, sper sa se desfasoare repede procesul asta de mutare :)).
La noi in casa ca si la Carmen, se gateste zilnic si doar pentru o singura masa. Cea care gateste sunt eu 90% din dati. In ultimul an am trecut pe un meniu sanatos (multeeee legume) asa ca mesele au devenit destul de basic si de usor de preparat. Evident, ma mai chinuie talentul de 2-3 ori pe luna cu retete noi pe care le fac dupa cele vazute pe Paprika Tv. Mi-am facut un obicei din a urmari zilnic in timp ce mananc Paprika si imi notez retetele. Sunt foarte variate si cu stil ca sa spun asa. Imi place fiindca pe langa gust arata si extrem de bine.
Asa este cel mai bine, zilnic pentru o singura masa, dar trebuie sa ai si timp pentru asta si de ce nu si chef. Dar vorba ta, sunt o multime de posibilitati de rete simple, chiar ma uitam la librarie ca mai toate cartile de bucate pun accentul pe retete rapide. Asta este tendinta, oamenii nu mai au mult timp pentru gatit. Si eu mananc multe legume, in special salate. Sunt gustoase si usore de facut.
credeam ca numai eu ma intreb da azi ce mancam?! :-p mi se intampla uneori sa raman fara idei, mai ales ca gatesc destul de des. nu cumpar gata facut, nu stau numa n restaurante, si de la o vreme incerc sa mananc mai sanatos, plus ca nu pot manca mancare mai veche de o zi, adica fac azi pt azi si gata, maine alta. mai caut pe google uneori
spor la mutat!
Nici eu nu cumpar gata facut, desi oferta este variata si la fel ca tine am inceput sa fiu mai atenta de la o vreme la ce mananc. Am vazut ca multa lume practica cumparatul de gata facute sau mai grav, de congelate, ca vorba aia, foarte multi oameni petrec mai mult timp la serviciu decat acasa…
Mersi, sa fie :)!
Gatitul la unii e o obligatie,la altii o pasiune.Eu sunt pe la mijloc,mai putin cu dulciurile.Eu nu am facut niciodata cozonac,spre deoseire de tine.Cu toate ca am timp,eu sunt in priza si stiu ce sa fac maine,De multe ori le am semipreparate ,s-au la indemana sa nu-mi ia prea mult timp.Cu timpul te organizezi ,o sa capeti mai multa experienta si va fi mai usor.Cu mutatul suntem cu tine la impachetat,ca doamne cate nu se aduna intr-o casa! Un weekeend cat mai organizat !
La noi pentru cozonacul de Craciun, ca mai des nu fac, ne impartim sarcinile: eu prepar compozitia si sotul meu il framanta ca are mai multe forta. Iese perfect :)).
Probabil ca mai tarziu o sa capat mai multa experienta, cel mai probabil cand vom avea si copii si va trebuie sa gatesc mai des si mai cu atentie decat acum. Multumesc, asemenea va doresc!
Ce emotionant, deci chiar te muti din Tours!? Nu-mi imaginam ca atat de curand se va produce evenimentul. Iti doresti plecarea asta sau nu ai de ales? Spor la impachetat si plimbare frumoasa, draga Larisa. 🙂
Cat despre bucatarie cred ca stii parerea mea sincera. Gatitul mi se pare cel mai plictisitor lucru din lume. 😛 Desigur, as gati daca as avea alaturi un sot iubitor. As gati pentru el… Dar sa merite. :))
Asteptam mutarea de ceva vreme Nice, credeam ca va fi mai devreme, gen sfarsit de noiembrie nu chiar inainte de Craciun, dar asa s-a intamplat, procedurile administrative au durat mai mult. Puteam sa mai stam aici, dar preferam sa petrecem sarbatorile la casa noua, mai ales ca dde data asta e casa pe pamant asa cum ne-am dorit, nu apartament. Pregatesc un articol pe blog despre asta. Iti multumesc, sper sa mearga repede si organizat treaba cu impachetarea si mutatul.
Da, stiu parerea ta despre gatit :)) Sincer, si eu mi-as angaja un bucatar, dar din pacate nu-mi permit :))
Weekend frumos Nice!
Sa fie intr-un ceas bun cu mutatut!:)
Cu bucatariseala stau prost, in sensul ca-mi place sa gatesc, dar de cand cu Eva, nu mai am timp decat de chestii rapide!
Mai mananc pe la altii, asa ca vin la cozonaci :))
Multumesc!
Maine-poimaine creste mare si sigur o sa-i pregatesti numai bunatati ;).
Te astept la cozonaci!
Felicitari ptr reusita cu mutatul! Casa pe pamant e si visul meu, insa mi-e teama ca o sa ramana un vis…..
Eu gatesc cu foarte mare placere, am imaginatie, inventez si rar apelez la retete (cand e vorba de prajituri). Zen mereu imi atrage atentia sa-mi scriu inventiile ptr ca le uit si nu mai stiu combinatia 😀 Din cauza asta am "pierdut" multe inventii culinare absolut delicioase! De multe ori imi vine inspiratia in supermarket, in drum spre sau pur si simplu….Abia astept sa am iar cuptor si bucatarie, ca nu mai ies de acolo :))
Multumesc Alice! Eh, n-ai de unde sa stii, surprizele frumoase vin exact atunci cand nu te astepti ;)!
Pai in cazul asta pune-le pe hartie, eventual pe tastatura ca sa ne inspiram si noi. Asta este ceva minunat sa gatesti combinatiile tale! Vai de mine, mie de multe ori nici alea scrise si incercate de altii nu-mi ies :))
Ne obișnuiserăm cu poveștile din Tours, ne vor lipsi. Cred că v-au plătit cei din Amboise să vă mutați acolo, ca să scrii și despre ei 😉
Adevarul este ca nu prea mai aveam multe de povestit despre Tours, era vremea pt o schimbare :)))
Nu pot uita imaginea cozonacului de-aici http://www.blogul-larisei.com/2013/11/traditional-romanesc-in-mijlocul-frantei.html :). Daca-ti mai ramane ceva energie printre impachetat una-alta, te rog mult, pune 2-3 cuvinte aici despre reteta. As incerca de sarbatori :). Multumesc!
Nicole
Nicole, eu fac intotdeauna reteta asta: http://gourmandine.ro/retete-aluaturi-dulci/cozonac/
Si mama mea a facut-o si cateva prietene, tuturor ne-a iesit. Daca respecti literalmente ce scrie acolo n-are cum sa nu-ti iasa.
S-ar putea totusi sa fie o problema la drojdie… Eu nu gasesc aici exact marca de drojdie din reteta, asa ca am cumparat de aici una oarecare pentru briose si am pus nu cat scrie in reteta ci cat scrie pe pliculet (raportat desigur la 1kg de faina). Au fost mai multe pliculete in total, dar acum depinde de fiecare marca de drojdie.
In rest am respectat toti pasi, de acolo: faina am cernut-o de doua ori si am lasat-o la cad cu o seara inainte, toate ingredientele le-am scos din frigider cu cateva ore inainte sa fie la temperatura camerei, iar la la framantat a intervenit sotu' ca el are mai multa forta :))
Multumesc frumos! 🙂 Am marcat reteta. Nu pare foarte complicat. In Ro gasesc marca de drojdie din imagine, asta n-ar fi o problema. Ma temeam c-or fi niste operatiuni super complicate, de iese asa frumusete :).
Sarbatori fericite!
Nu este complicat, si cum ziceam, daca respecti pas cu pas n-are cum sa nu-ti iasa. Eu fac reteta asta in fiecare an si sunt foarte multumita. Spor! Sarbatori fericite asemenea!
Hmm…nici eu nu sunt cu ale bucatariei; in schimb, imi place sa mananc feluri aparte sau mancaruri obisnuite bine facute. Partea mai putin buna e ca nici prietenului meu nu-i place sa gateasca. Asa ca, avem o familie care e foarte ingrijorata pentru noi :)) si care nu stie cum sa faca sa ne cheme la masa si sa ne certe ca nu gatim. Chiar daca, inteleg si ei prea bine, ca plecam dimineata si ne intoarcem seara, cand nu mai e loc nici de gatit, nici de incalzit – daca ar fi ceva prin frigider, in afara de tot felul de minunatii pentru sandvisuri. Partea buna e ca, in aceste conditii, iesim mult in oras.
In weekend-uri am inceput sa prepar dulciuri (cam de vreun an), poate ca e un semn ca ma indrept inspre gatit, doar ca ma pornesc mai greu? Sa vedem ce va aduce viitorul…
Ah, si-mi place sa ma uit la emisiuni de gatit! mult de tot! 🙂 sunt mai ciudatica, asa? :)))
Bisous!
Da stiu cum este cu plecatul dimineata si venitul seara. Acum am un program mai aeristit, dar cu cativa ani in urma ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit cand ajungeam acasa era sa gatesc :D.
Oricum aruncand un ochi pe la raionul de carti de bucate am vazut ca in trend sunt retele usor de facut, ceea ce inseamna ca foarte putini mai stau prin bucatarie :)).
Spor in cazul asta daca ai inceput cu dulciurile si emisiunile culinare! Poate e inceputul unei noi pasiuni, cine stie?! :))
Uneori gatesc cu drag, alteori nu am chef de nimic, iar alteori am si eu noroc de placerea de a gati a sotului meu.(desi in ultimul timp nu prea mai are chef). De cele mai multe ori gatesc in functie de pofte si de ceea ce am in casa.
Deja pot sa spun ca am devenit experta in produsele de panificatie si chiar imi place. Cel putin o data pe saptamana fac paine iar totul a fost din experienta proprie – la inceput nu stiam , insa m-am perfectionat in timp.
Uneori ma mai inspir din cartile de bucatarie, dar cel mai des o fac de pe diverse site-uri peste care de multe ori dau intamplator.
Cam asa se intampla si la mine, si la majoritatea cred uneori avem chef, alteori nu, depinde de stare, ca in orice alta activitate. Oricat de mult ne-ar placea nu avem dispozitie tot timpul.
Produse de panificatie? Minunat. E mult mai sanatos sa le prepari acasa decat sa le cumperi, chiar am vazut un reportaj despre gluten.
De pe internet mai ma inspir si eu, clar este mai la indemana. Poate prea la indemana :))
Tocmai, uneori dai peste retete interesante chiar fara sa le cauti.
Da, imi place sa fac paine, covrigi, cornuri..Nu-mi place sa cumpar paine pentru ca efectiv cea din zona e ca un burete mai mult, deci mi-e cam imposibil sa accept sa consum asa ceva. Asa am decis ca e mai bine sa fac paine si e extraordinar de buna. O fac cum vreau eu, cu ce vreau eu si in prezent am ajuns sa experimentez destul de multe retete de paine si covrigi. Folosesc tot felul de seminte, plante aromatice, branzeturi, si lista poate continua… 🙂
Foarte interesant. Recunosc n-am incercat pana acum, dar ma bate gandul sa-mi iau o masina de framantat. Ai cumva si pe blog dintre retetele experimentate? Chiar as fi curioasa sa ma inspir…