Cred că am mai vorbit pe blog despre faptul că nu mă consider tocmai o persona talentată în bucătărie. De fapt sinceră să fiu nici nu știu ce să cred, dacă chiar există talent într-ale bucătăriei sau totul se rezumă la plăcerea de a găti și de a mânca. Mulți zic că dacă îți place să gătești îți place să și mănânci și tind să cred că-i adevărat; nu prea am întâlnit oameni cărora să le placă să gătească așa de amuzament. Pe de altă parte inversa nu-i general valabilă: dacă nu-ți place să gătești nu înseamnă neapărat că nu-ți place să mănânci, nu? În fine, să n-o dăm în filozofie… 

N-aș putea spune că-s o persoană gurmandă, dar pofticioasă recunosc că sunt și-mi place să încerc preparate diverse, desigur din cele care-mi sună mie bine. Nu mă dau în vânt după cele mai « ciudate », spre exemplu n-aș pofti niciodată la melci sau la picioare de broscuțe, recunosc. N-o pot spune nici pe partea-ailaltă, că am o pasiune apăsătoare pentru gătit și totuși o fac  frecvent pentru că, vorba aia, mai trebuie să mâncăm în casă. E drept că uneori mai comandăm o pizza, mai încropim o răcitură, sau mai găsim motive să ieșim în oraș la restaurant. Firește că n-o putem face în fiecare zi, adepta conservelor sau semi-preparatelor nu sunt, și nici bani să angajăm un bucătar n-avem, așa că musai unul dintre noi trebuie să-și facă drum la bucătărie. Cel mai adesea eu, dar nu-i discriminare, de are timp gătește și el cu drag și excelent.
Acum nu mă întelegeti greșit, nici eu nu intru în bucătărie ca la spânzurare. Gătesc ca orice om, dar n-aș putea spune că mă pricep la chestii complexe, deși ca să mă laud un pic fac niște cozonaci foarte buni, așa că vă invit de Crăciun. Însă nu gătitul efectiv este problema mea cea mare, ci inspirația. Habar nu am de unde își iau oamenii în general ideile când vine vorba de treburi culinare, le visează noaptea sau au revelații fulgerătoare, dar știu că pentru mine « ce să mai mâncăm astăzi? » este un un chin. Și cum eu cred că dacă nu poți elimina un rău atunci trebuie să înveți să conviețuiești cu el, zilele trecute m-am dus la una din librăriile mari din oraș să caut prin raionul de cărți de bucate. Mai aveam eu ceva pe acasă, dar am considerat că un upgrade ar fi necesar. 

Cum n-am mai dat de mult pe acolo, mă refer aici strict la raionul de cărți de bucate, am rămas chiar surprinsă să văd câte opțiuni existau în rafturi. Așezate pe categorii, pe feluri de mâncare, sau pe momente din zi când se servesc, zău că nici nu știam de unde să-ncep. Am început așa cum e logic dintr-o margine, scoțând și răsfoind cărțile una câte una. N-am avut timp de toate, și pentru că nici nu căutăm ceva anume, nici nu știam ce vreau, am plecat într-un final după o oră de consultări cu două. Am ales o carte de bucate ceva mai generalistă, cu preparate internaționale și trei capitole mari și late (antreuri, feluri principale și desert), colorată și cu poze frumoase, așa ca pentru proști, plus o cărțulie micuță doar cu salate, pentru că mie personal îmi plac la nebunie. Până în prezent am încercat doar vreo 2-3 salate, în rest tot la vechile cărți am apelat. Dar le-am lecturat și am pus câteva semne. De săptămână viitoare le atac! Ah, stați așa că săptămâna viitoare plec la plimbare. Iar următoarea încep să împachetez pentru muntare, v-am zis ca dăm Tours pe Amboise, nu? (vai de capul nostru- și mă refer aici strict la împachetat!) Așa că m-am scos! Ne-auzim cu reușitele culinare după Crăciun.

Voi cum stați în bucătărie? 





ps: sursă poză 1 AICI; mi s-a parut amuzantă :)).

Étiquettes : ,