Cu toții cred că am auzit despre oriceiurile francezilor când vine vorba de micul dejun. Imaginea celebrului croissant proaspăt, cu unt, servit alături de o cafea cu lapte la terasa unei braserii pariziene, a făcut înconjurul lumii. Se știe că francezii mănâncă puțin și dulce dimineața, dă-i omletă cu șuncă la prima oră unui francez că te va întreba sigur c’est quoi cette merde?! Impresia e reciprocă, același lucru m-am întrebat și eu cu ocazia uneia din primele mele vizite aici, când l-am văzut pe un prieten de-al lui Andrei cum înfulecă gogoși cu gem pe stomacul gol și le mai și înmuia în cafea…
De când eram copil am prins deprinderea mâncatului dimineața și nici până astăzi n-am renunțat la ea, chiar dacă obiceiurile mele alimentare au mai suferit modificări. Îmi amintesc că atunci când eram mică, bunica era cea care îmi pregătea în fiecare dimineață micul dejun, înainte să plec la școală. Îmi punea pe masă pâine cu unt și cu gem, orez cu lapte, ouă, brânză, sau sandvișuri, ce avea prin casă, însoțite întotdeauna de o cană de ceai de tei, sau un pahar de lapte. Prin liceu am înlocuit ceaiul de dimineață cu cafeaua, mai întâi neagră și neîndulcită, iar mai apoi cu o linguriță de zăhar și oleacă de lapte. Chiar dacă mai târziu am început să lucrez și trezitul de dimineață era o corvoadă, în nici o zi a vieții mele nu cred că am plecat de acasă fără să mănânc ceva, oricât ar fi fost de puțin. Nici astăzi nu pot face asta, deși recunosc că m-am franțuzit un pic și am înlocuit pe alocuri sandvișul cu croissantul.
Aici orice mic dejun începe cu vedeta incontestabilă a bucătăriei franceze: bagheta. Mai albă, sau mai prăjită, simplă, sau cu tot felul de semințe, eu chiar cred că nici o altă pâine de lume nu-i mă gustoasă și mai celebră că ea. Pe felia de baghetă se întinde unt, simplu sau sărat, în funcție de gusturi și de regiune. Cele mai renumite unuri sărate sunt cele din Bretania. Felia unsă cu unt se mănâncă fie simplă, fie cu dulceața, gem, miere, sau….ciocolată!
Dar nu servim doar tartine… Mai avem desigur produsele de patiserie (viennoiserie, cum se numesc aici, pentru că pâtisserie se rezumă la prăjituri și tarte), care pe lângă celebrele croissanturi și pain au chocolat, includ o mulțime de alte bunătăți ca: Kouign Amann (yumii, preferatul meu!), brioșe, pain aux rasin (pâine cu struguri-stafide), madeline, palmieri etc. Nici nu mai știi cu ce să-ți delectezi papilele gustative!
Pe unde am mai fost am mai observat și alte tendințe alimentare la micul dejun, cum ar fi orezul cu lapte, salata de fructe, sau divese prăjituri, gen checuri. Apropo de prăjituri, îmi amintesc când am sărbătorit revelionul cu niște amici acum 2 ani, aici lângă Tours… Pentru că vream să-i facem să guste ceva tradițional românesc, ne-am gândit să le ducem un cozonac, une brioche cum l-au numit ei. M-am amuzat teribil când mi-au zis că-l păstrează pentru micul dejun, dar s-au amuzat și ei când le-am zis că noi îl servim ca desert. În general tot ce este pandișpan, altuat dospit, aluat foietaj, în Franța nu reprezintă desert. Reprezintă, ați ghicit, mic dejun! Desert este o tartă, o prăjitură cu cremă, ori cu ciocolată, sau o înghețată. Cu toate astea, astfel de dulcegării, deserturi, se pot servi și la primele ore ale dimineatii. Spre exemplu o amică franțuzoaică îmi povestea de curând despre cât de excelent a fost tiramisul făcut de ea la micul dejun. Eu ce să-i zic, că nu-mi place tiramisu’ oricum, da’ să-l mai mănânc și pe stomacul gol?!
Din categoria băuturilor, sucul de portocale este clasicul micilor dejunuri. Eu recunosc că nu prea beau, prefer să-l înlocuiesc cu un pahar de lapte. Ca băutură caldă, tradițională este café-crème (cafea cu lapte), dar poate fi substituită după gusturi și preferințe de o cafea neagră, o cană de ceai, sau o ciocolată caldă.
Totuși, micul dejun franțuzesc, acesta pe care îl cunostem noi astăzi, n-a existat dintotdeauna. Istoria sa începe în perioada Renașterii, când pâinea unsă cu unt și înmuiată în lapte își face apariția, urmată de cafeaua importată din Turcia care cucerește inimile curtenilor lui Ludovic al XVI, știți voi, ăla de i-au tăiat capul. Abia în secolul XIX se începe folosirea termenului « petit déjeuner». În oraș, se începea ziua cu tartine și cafea cu lapte, în timp ce la țară se înmuia pâinea în supă și se acompania cu… vin. De ce nu mă miră?! Micul dejun pe care îl cunostem astăzi devine ceea ce este el astăzi după Al Doilea Război Mondial.
Încă de la primele ore ale dimineții, în orice localitate a Franței, cafenelele-brasserii își deschid ușile și ne invită să degustăm un mic dejun tradițional în sală, sau la terasă. Mai intime sunt saloanele de ceai, perfecte pentru a începe o nouă zi. Eu îl servesc desigur acasă, dar nici ca turist nu-i musai să-l servești în oraș. O variantă mai ieftină și chiar mai plăcută o reprezintă bulangeria, unde atunci când intri (dacă ești amator de „aluaturi” ca și mine) nu vei ști ce să alegi. Tot de acolo poți cumpără și o cafea, la pachet și îți poți servi micul dejun liniștit, pe o bancă în parc.
Desigur că și celebrul petit-déjeuner à la française se vede un pic bulversat de noile obiceiuri alimentare și de noua traiectorie pe care o ia societatea noastră. Moda micului dejun simplificat, sau chiar inexistent a ajuns și aici, oricât de tradiționaliști ar fi francezii, ca o consecință a contra-timpului în care ne aflăm mai mereu, astfel că mulți se mulțumesc doar cu o cafea fierbinte în drum spre locul de muncă. O altă tendință este cea a „alimentației echilibrate” la care recurg în special femeile, în dorința lor de a-și păstra silueta (ce bine că n-am probleme… momentan…), astfel că bagheta, untul și croissantul au fost schimbate cu fructe proaspete, lactate și cereale.
Eu cred ca am vreo doua picaturi de sange frantuzesc prin vene ca dimineata perfecta e aia in care mananc croissant-ul la cafea si atat. Nimic mai mult.
Culmea e, si aici as putea sa se zbarleasca niste francezi pur-sange, cand eram in Italia si stateam la un hotel iar micul dejul il luam la un mic local de cartier, ia ghici tu din ce era format micul-dejun? Croissant si cafea. Bune amandoua, mai bune decat orice asemanator incercat in Franta (Paris, Toulousse, Montpellier).
La capitolul mancare globalizarea si tendintele o sa ma cam distruga obiceiurile traditionale/nationale si sincer nu cred ca merita pentru ca in spatele tendintelor nu sta musai dorinta de a manca mai sanatos cat interesul unor companii mari care exploateaza aceasta dorinta.
:)) da, poate ca ai :p! Eu pana si la Paris mancam dimineata omleta cu sunca :)). De putin timp am inceput sa ma imprietenesc cu croissantul.
N-am gustat croissant in Italia, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea, te cred pe cuvant, insa eu am aceea parere referitor la vinuri. Cele italiene mi s-au parut cu mult peste tot ce-am incercat prin Franta, chiar daca cele frantuzesti sunt cele mai apreciate in general. Francezii se si vand bine, poate ca de aceea toate ale lor sunt cele mai cele…
Buna ziua!
Toate alimentele enumerate sunt indicate atata timp cat se consuma moderat, oricum este natural si sanataos!
Cam orice trebuie consumat cu moderatie pana la urma.
Daca as ajunge la Paris , as manca si dulce.Acasa mai mult sarat.
Si eu am preferat dintotdeauna micul dejun sarat, dar in ultima vreme cu atatea bunatati dulci in jurul meu, am cedat tentatiei :)).
Va salut cu drag,
Este minunat sa citesti asemenea relatari, ma duc cu gandul la filmele romantice din trecut, in care asemenea delicatese se regaseau din abundenta.
Se desfatau nu gluma oamenii pe vremurile alea :)).
In timpul saptamanii micul meu dejun se reduce la o cafeluta black. In weekend ma rasfat insa cu diverse alimente sarate. Cred ca mi-ar placea sa ajung in Paris si sa testez celebrul lor croissaint la o terasa chic. 😛 😀
Saptamana frumoasa, draga Larisa. 🙂
Am citit deja la tine pe blog ca nu esti amatoare de mici dejunuri copioase Nice :). Nici eu nu mai mananc mult dimineata cum mancam oadata, dar daca nu mananc deloc ma simt efectiv lipsita de vlaga. La fel ca atunci cand nu-mi beau cafeaua :)).
Multumesc, saptamana faina si tie!
pentru perioada de concediu, accept cu placere din când în când un asemenea mic-dejun, în rest… NU! atâta dulceata, pâte feuilletée mustind a grasime si cafea lunga nu îmi plac!
Adevarul este ca eu din obisnuita nu prea servesc mic-dejun – doar cafea – dar neagra, nu apatoasa si ceva fructe – o banana sau un mar, imi sunt suficiente.
Ceea ce iubesc însa la francezi, este cina – farfuria cu brânzeturi, câteva felii de bagheta si fructe mici, pe care sa le introduci dintr-un hap în gura (cirese, caise, struguri …) Si bineînteles un pahar (poate chiar doua) de vin rosu, hmmmmmm ma topesc de dorul unor astfel de seri! Si ce mai iubesc în concediile din Franta este sa merg în piete! Wow! acolo varietate de peste, fructe de mare, ratuste umplute, afumate ai mai stiu eu cum… iubesc pietele frantuzesti!
O saptamâna minunata, Larisa!
ah, si am uitat sa mai spun: nu îmi place faptul ca în Paris spre exemplu, nu gasesti nicio cafenea deschisa înainte de 8:30 -9! In toata Europa, cafenelele care servesc si mic dejun se deschid la 6! :)))
Inseamna ca esti matinala Carmen, daca servesti micul dejun asa devreme ;)!
Si mie imi plac pietele de aici. In oras si prin imprejurimi am vreo cateva volante, vin o data sau de doua ori pe saptamana. Chiar daca am observat ca legumele si fructele nu-s prea diferite decat la supermarchet, ramane totusi o placere sa ma plimb prin ele si sa cumpar una alta.
Branza, carne si chercuterie, cumpar intotdeauna de la piata. Sunt ceva mai scumpe, dar calitatea n-are nici o legatura cu cea de la supermarchet.
Cred ca e in functie de stare, cateodata sarat dar de cele mai multe ori prefer dulce.
Imi plac tare mult acele croasante dar mi se par scumpe. Nu am incercat niciodata sa fac insa ma tenteaza. In ultima perioada mi s-a pus pata pe capucino si 2 felii de chec facut de mine. Alta data imi placea paine prajita cu unt, dulceata si lapte cald. Si recent mi-am intins avocado pe felie mare de paine prajita si un ou ochi deasupra. Am avut un soc, am zis ca pot sa mananc asa ceva in fiecare zi asa de bun mi s-a parut desi nu eram deloc fan avocado. Acum trebuie sa ajung la supermarket ca sa imi refac stocul, nu mai pot sa tentez la avocado al bebelusului :)).
Am vazut si am citit la tine pe blog ca ai un baietel tare dragut. Sa-ti traiasca si sa va bucurati de el si cu el!
Clar e vorba de stare, de moment, de parioada. Obiceiurile alimentare nu-s chiar batute in cuie. Avocado cu ou, suna interesant, n-am incercat niciodata!
Adooooorrrrrr patiseriile din Franta si micul lor dejun, oricat ar fi el de simplist in comparatie cu cele din alte tari!!! Si cred ca atmosfera dintr-un bistro sau de pe o terasa, e de neegalat!
Patiseriile frantuzesti imi plac si mie la nebunie. Fie ca e vorba de croissanturi sau de tarte, cand intru nici nu stiu ce sa mai aleg :)).
Mi se pare asa romntic si chic sa iei micul dejun in stil frantuzesc. Eu cateodata, dar rar, pot sa mananc ceva dulce la micul dejun, in general un sandvis si o cana de ceai negru fara zahar e dejul meu, pe cand sotul prefera feliile de paine cu ciocolata la masa de dimineata. Nu ne asemanam deloc la prima masa de dimineata, fiecare mananca altceva. Micul dejun la englezi mi se pare prea gras, usor dezgustator – fasole, bacon, ochiuri, dar am observat ca si ei consuma mult ceriale cu lapte la micul dejun.
Fiecare cu traditiile si gusturile lor.
Cand am fost la Londra am servit si eu intr-o dimineata un mic dejun englezesc, ca vorba aia, n-aveam cum sa ajung acolo si sa-l ratez :)). Intr-adevar e mult. Cu ouale si sunca n-am problema, dar fasolea aia la micul dejun…hmmm… e cam aiurea, pentru gusturile mele :D.
Ador croisantele francezilor!
Sunt bune tare.
In Franta am mai spus ca alegeam clatitele, una dulce si una sarata.
Apoi baghetele (delicioase). Obiceiurile astea sunt si in Maroc, fiindca au fost colonie franceza, si la ei se mananca dulce, checuri, marmelada de portocale cu unt si bagheta, suc de portocale, paine cu miere etc.
In Romania insa prefer cacao cu lapte si salata sau paine cu ceva pasta (vinete/conopida/icre/branza), oua etc.
Sotul meu mananca clatite la micul dejun (atunci cand fac :p) alaturi de un pahar de lapte. Am inceput sa-l copiez si eu din cand in cand. Nu-s rele…In plus eu oricum nu pun zahar in compozitie, asa ca le putem umple fie cu gem fie cu ceva sarat, merg cu ambele variante.
Adevarul este ca marocanii au niste dulciuri…mama-mama, bune rau!
unde-i papa, hop si eu, desi…sunt mai degraba adepta micului dejun englezesc!
:))) sa stii ca si eu, dar de multe ori mi-e lene sa mi-l prepar :p
Si italienii mananca un croissant si beau o cafea la micul dejun. De preferinta, la bar, nu acasa. Cu criza asta, renuntarea la a lua micul dejun in oras este una din principalele cai de economisire. Eu sunt obisnuita sa mananc bine dimineata, dar daca as avea chef sa imi fac de cap, as manca precum italienii si francezii. Oricum, spre deosebire de noi, ei mananca bine la dejun.
Micul dejun nu mi se pare o masa care trebuie luata musai in oras, decat asa, daca vrei sa te rasfeti sau esti in vacanta. Mie croissanturile in fiecare dimineata nu mi se par deloc sanatoase, dar daca stam bine sa ne gandim ce mai e sanatos in ziua de azi …
Eu recunosc că îmi place micul dejun frantuzesc 🙂 M-am învățat în cele 3 luni de Franta, când parcă abia așteptam dimineața ca să îmi pap croissantul cu cappuccino 😛
Dar pe de alta parte, micul dejun frantuzesc este destul de nesațios, dacă papi la 8, la 10 ai toate sansele să ti se faca foame și din acest motiv Franta e singura tara unde, în vacanțe, nu ne luam cazare cu mic dejun, pentru ca preferam sa mancam ceva mai consistent undeva și sa ne tina de foame mai multa vreme 🙂
Vizual însă, le petit dejeuner mi se pare cea mai cochetă masă din lume, mă face să visez când văd acele croissante bine prajite și baghetele si gemurile pe care mi le imaginez gustoase…
Ahh… Bună dimineața! :*
Asa este, nu prea tine croissantul de foame, motiv pentru care am observat ca la 12 fix toata lumea e la masa de pranz unde mananca destul de bine :)).
Cand esti in vacante nu-i prea ok, eu de cele mai multe ori, la fel ca tine, prefer sa mananc bine dimineata, astfel incat sa pot profita de ziua de plimbare pana la cina, eventual doar cu o gustare lejera de pe strada.
Eu una croissanturile si alte foietaje le prefer la desert. Dimineata dupa ce ma dezmeticesc bine, de obicei mananc lapte cu fulgi de ovaz si o banana taiata si cativa mieji de nuci sau alte seminte, uneori pun si putina miere ( astea toate trebuiec fierte impreuna, ca sa iasa porridge-ul cum il numesc englezii) si e foarte sanatos si satios. Inainte de a descoperi acest porridge, mancam lapte cu cereale (Fitness, Lion, etc). In Italia am mancat de cateva ori croissant cu lapte dimineata, dar nu pot sa spun ca am simteam satula sau imi placea in mod deosebit, le prefer la desert.
Micul dejun cred ca e cea mai importanta masa de asta nu-l sar niciodata.Tata imi spunea asa : micul dejun mananca-l singur, pranzul imparte-l cu prietenii iar cina da-o la dusmani. O singura data am sarit peste el si aproape am lesinat, simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare, asa ca prefer, oricat de grabita as fi, sa mananac ceva inainte de a iesi pe usa.
Si eu sunt la fel ca tine, ma simt lesinata daca nu mananc ceva, oricat de putin ar fi.
Cu cerealele nu prea pot spune ca sunt prietena. Am incercat, mai ales pentru ca sunt destul de sanatoase si tin si de foame, dar n-a mers.
Culmea, micul dejun englezesc ramane preferatul meu :)).
Stiu ca este cea mai importanta masa a zilei, dar cam sar peste micul dejun, din pacate. Imi plac mult produsele de la Paul, as manca la orice ora, pranz sau seara. Apropo de aceasta patiserie, am inteles ca in Romania, angajatii sunt tratati f urat. La fel este si in Franta?
cappucinobrioche combinatia perfecta , mai ales in italia