Povesteam astă-iarnă despre micile îndeletniciri care-mi fac mai plăcute serile lungi si friguroase, cel mai probabil mânată de ura abătută tot mai des și mai intens asupra sărmanului anotimp rece. Nu putem spune același lucru despre vară, firește, toată lumea o adoră și o contemplează ca pe o zeiță. O zeiță a zilelor lungi și calde, a soarelui și cel mai adesea a concediilor. Pentru că este adevărat, știm cu toții, vara se leagă inevitabil de vacanțe, de mare, de peisaje încântătoare la care adesea visăm tot anul, la vizite de neuitat pe tărâmuri de vis. Desigur, călătorim și-n afara sezonului cald, dar să recunoaștem, pentru majoritatea nimic nu este ca vacanța de vară. Tocmai de aceea nu despre această mare plăcere a verii vreau să vă vorbesc, ci despre alte mici plăceri mai « amărâte » care se întâmplă în fiecare zi, dar care cel mai adesea trec neobservate. 

Din motive variate, vara asta nu am plecat nicăieri în vacanță și după cum se întrezăresc lucrurile nici nu voi pleca prea departe în curând. Motiv de depresie sau de blestemat soarta? Nici vorbă! Ar fi destul de trist ca viața să se învârtă în jurul câtorva călătorii. Și statul acasă, pentru oricare dintre noi sunt convinsă, are părțile sale frumoase de care ne putem bucura, cu ieșiri pe lângă domiciliu, întâlniri cu prietenii, vizite, concerte, spectacole, activități sportive sau de agrement, plus alte mici îndeletniciri și activități plăcute de timp liber, în funcție de pasiunile noastre și strâns legate de zona în care locuim. În cazul meu, dacă pe vremea când stăteam în micuțul apartament din Tours majoritatea activităților de timp liber însemnau de ieșiri, pentru că vorba aia, nu prea ai ce face între patru pereți de bloc, de când locuiesc la curte lucrurile s-au mai schimbat, casa a devenit și ea un loc drag, multe activități legându-se de aceasta și de grădina ce o înconjoară. Firește că ieșim și acum, dar o facem mai selectiv, mici bucurii domestice câștigând prioritate. Pentru că în jurul lor se învârte într-un final viața noastră, în jurul micilor bucurii care se întâmplă în fiecare zi, dar cărora adesea nu le dăm importanța pe care-o merită.  



Astfel, una dintre principalele îndeletniciri, aparent nesemnificativă și adesea neobservabilă, de care m-am bucurat anul acesta și pe care am apreciat-o cu siguranță mai mult decât până acum a fost ceva extrem de simplu: statul afară. Pentru că sunt genul de om căruia îi place să stea afară, nu contează ce fac, atât timp cât fac lucrul respectiv în aer liber. Vecinii noștrii și în generel oamenii din Touraine nu prea împărtășesc pasiunea, cum temperaturile cresc puțin se baricadează în case cu obloanele trase, de parcă soarele ar fi un criminal în serie gata să-i stârpească, nu-i de mirare că sunt albi ca varul. Firește că nici eu nu bântui în natură la 35°C, dar să recunoaștem, vremea în zona noastră nu este chiar caniculară decât maxim câteva zile pe vară, așa că se poate profita foarte ușor de statul afară față de alte țări sau zone. Vă mărturisesc că de când s-a încălzit vremea, de prin luna mai adică, sufrageria noastră a devenit piesă de muzeu, toate activitățile mutându-se pe terasă. Pe televizor s-a pus praful, dar asta se întâmpla oricum și iarna, dormitorul și bucătăria ce-au mai rămas în funcțiune. Pe scurt: vorbăria, primirea prietenilor, masa, cafeaua, internetul, cititul și alte activități vara la noi se țin obligatoriu afară. 

Cu toate acestea, piscina a fost revelația acestei veri. Recunosc, îmi place foarte mult apa, nu neapărat să înot, mă mulțumesc și cu o bălăceală în zilele toride. Nu am realizat acest lucru până în prezent, dar scăldatul este activitatea care mă relaxează cel mai tare, mă destinde, mă liniștește, mă face să uit de toate de parcă mă diluez cu totul în lichid. Cum nu locuim la malul mării și nici miliardari nu suntem să ne permitem vreo proprietate luxoasă, ne gândeam demult la o piscină gonflabilă cum am văzut la multă lume din Touraine. Suprafața ne-ar permite și o piscină săpată, dar fiincă pentru o asemenea construcție se plătește un impozit anual (în Franța mofturile se plătesc scump!), vara durează doar două luni în regiune, iar curtea, casa și viețile noastre au nenumărate alte priorități ne-am achiziționat o gonflabilă pe la începutul verii, mai ales că eu aveam o poftă nebună de scăldat de nu se mai putea altfel. Mai mult ca sigur voi, care nu sunteți în temă, când auziți de piscină gonflabilă vă gândiți la vreun lighean de copii. Ei bine aflați vă rog că piața piscinelor s-a diversificat considerabil, oferta fiind foarte variată astăzi. Mai mici, mari, unele adevărate bazine de înot, doar plastic sau cu structură de metal, cu scară, cu design modern și util, cu adâncimi mai profunde sau mai puțin, mai scumpe sau mai ieftine, alegerea a devenit o adevărată provocare.  


Noi am ales una de mijloc: 4m diametru, 1,20m profunzime a apei, material de calitate bună, că doar n-am luat-o pentru un singur an și un preț acceptabil. Am adăugat în coș și câteva produse de întreținere, pastile de clor, substanțe pentru reglarea ph-ului, o trusă de analiză a apei, o paletă de strâns frunzele, etc, am adus-o acasă și am purces la a o umple – încă nu ne-a venit facutura pentru apă! Din cauza temperaturilor mai reci la început de vară apa s-a încălzit mai greu, iar că urmare a variațiunilor s-a mai răcit între timp, dar n-a fost bai, bălăcelile au fost o nebunie. Nu m-am gândit vreodată cât de fain poate fi că la sfârșit de zi să-ți tragi costumul de baie, să-ți iei prosopul și să te-arunci în piscina ta ca și cum acest lucru ar fi cel mai firesc din lume, să plutești în derivă vreo juma’ de oră simțind cum tot stresul, energia negativă și problemele de peste zi se estompează până nu se mai simt deloc, dar am aflat vara asta că este al naibii de bine. Zilele trecute am golit-o, am curățat-o, am uscat-o și urmează a fi pusă la hibernare în garaj până la anu’. 


Mesele pe terasă sunt și ele o altă plăcere a sezonului cald. De fapt ce vorbesc eu aici, de cum dă un pic vremea bună noi mâncăm numai afară, că despre cafeluță, o bem pe terasă și iarna. Ador să mănânc afară, probabil si pentru ca in copilărie vara mâncăm cu ai mei duminica la masa de sub cireș. La Amboise nu am cireș ci o umbrelă modernă, dar plăcerea a rămas aceeași. Îmi place că avem o terasă enormă, orientată spre spatele curții pentru a ne bucura atât de grădină cât și de o oarecare intimitate, deși aici vecinii sunt oameni civilizați, nu ne deranjează cu nimic, fiecare își vede de treburile lui în propria-i ogradă, chiar dacă gardul ce ne desparte este doar așa, ca să fie. 


Și că veni vorba de mese luate în curte, grătarele cred că sunt vedetele zilelor de vară, o adevărată bucurie, fie că suntem noi doi sau avem invitați. O să râdeți probabil dar și francezii sunt mari amatori de grătare în curte, cu prieteni și veselie, diferența fiind că aici se fac într-un mod ceva mai civilizat, fără muzică la maxim, urlete sau mai știu eu ce apucături exagerate. Nu zic că românii procedează toți la fel, dar să recunoaștem, există o pătură destul de groasă de indivizi cu apucături cam preistorice. Si aici ai șansa vara să fii invitat la un grătar, numai că pe jar nu vor sfârâi micii, nici ceafă de porc, ci mai degrabă tot soiul de cârnați delicioși sau fripturi de vițel. Desigur, fiecare cu preferințele și obiceiurile lui, noi de exemplu suntem mari amatori de frigărui în diverse combinații de carne (pui sau curcan pentru mine, vită sau miel pentru al meu soț, orice, numai carne să fie pentru Azorel) si legume, pe care le mâncăm alături de o salată generoasă si o baghetă proaspătă de ne lingem pe degete la final. Chiar și atunci când locuiam în apartamentul din Tours obișnuiam să facem câte un grătărel vara, diferența era faptul ca pentru asta trebuia să plecăm de acasă. Astfel găseam tot felul de locuri simpatice, mai sălbatice sau mai amenajate, pentru ca pe aici nu prea ai voie să faci grătar unde te taie capul, unde mergeam la sfârșit de săptămână având la noi ceaunul, adica grătarul cu picioare si capac (nu ai voie să faci focul direct pe iarbă nicăieri) și materia primă. Firește că e foarte plăcut să pleci și de acasă, dar este mult mai comod să te bucuri de acest mic ritual la tine în curte, gândindu-ne mai ales  la bucătărit, aranjat, strâns, spălat vase, etc. 

Ar mai fi și alte mici plăceri, dar mă opresc aici. Voi cum vă distrați vara acasă? Vă îmbrățișez cu drag! 
Etichete: , ,