Nu stiu altii cum sunt, insa eu iubesc natura din tot sufletul. O iubesc cu tot ce inseamna ea: iarba verde, aer curat, frunze, ploaie, zapada, flori colorate, furtuni, izvoare limpezi, forme de relief etc. Intotdeauna, oriunde am mers, am fost cu mult mai emotionata de o vale, un rau, un munte, un  peisaj natural, decat de cea mai grandioasa poate, cladire construita de om. Imi place sa fiu cat se poate de des, daca nu mereu, in mijlocul naturii, sa ma tolanesc in iarba, sa respir aer proaspat, sa beau apa rece si proaspata de la un izvor. 


Mi-ar placea sa locuiesc la curte, asa cum am locuit in copilarie si ma simt intr-un bloc ca intr-o cutie. Imi doresc o gradina mare, care sa mi-o aranjez dupa bunul meu plac, cu arbori, arbusti, plante colorate, alei, o gradina in care sa ma simt bine, in care sa ma pot relaxa, sa pot medita, sa ma pot destinde. La un mometdat in drumurile mele pe aici, prin imprejurimile Tours-ului, mergand pe o sosea locala, care cobora cumva in valea unui rau inconjurat de paduri, am vazut o casa, o mica ferma, unde locuia cineva. Era fix in mijocul padurii, iar un firicel de izvor ii trecea prin curte. Era exact ca in povestile din copilarie. Nu am facut poze, dar poate candva ma voi intoarce in zona, pentru ca mi s-a parut cu adevarat un loc special. Parca era o imagine rupta dintr-un basm si asezata acolo, ferita de civilizatie. Acum nu stiu daca asi vrea sa lucuiesc chiar in padure, dar o casa intr-un astfel de loc mi se pare deosebita.

Gradina Botanica din Tours
Gradina Botanica din Tours

Insa, pana una alta, locuiesc intr-un oras, ce-i drept acum in unul mai mic si mai putin aglomerat, spre bucuria mea. Nu mai am ca in Bucuresti muntele la o aruncatura de bat, desi am si aici poate cei mai frumosi munti din Europa, doar ca la o distanta mai mare. Nu am o casa la langa oras si nici bunici la tara unde sa-mi pot reculege sufletul. Insa nu ma plang. Aici am o multime de alte lucruri care ma fac cu adevarat fericita, deci balanta este intotdeauna echitabila. De natura te poti bucura oriunde, daca o iubesti cu adevarat, ciar si in mijlocul orasului. Asa ca am descoperit parcuri, gradini, oaze de vedeata si aici la mine in Tours, unde ma pot refugia oricand, unde pot respira si ma pot relaxa. Desigur si in Bucuresti sunt parcuri frumoase, gradini cum este cea ea Cismigiului sau a Icoanei, Gradina Botanica pe care le prefer cu mult inaintea mult prea aglomeratelor Herastrau, Tineretului sau Titan. Doar ca acum pentru mine sunt departe.

Gradina Botanica din Tours

Am si eu aici in Tours o Gradina Botanica. Nu foarte mare, dar suficienta sa te poti plimba pe alei, sa bei cafeluta intr-o dimineata de vara rasfoid o revista, sau daca esti pasionat de fotografie sa surprinzi cu obiectivul niste imagini superbe si colorate. Nu am descoperit-o chiar de curand, ci cu ceva vreme in urma, anul trecut intr-una din vacante. De fapt nici macar nu am descoperit-o singura, ci am fost adusa aici. Locul este superb, cu atat mai mult cu cat pe langa plantele colorate, parcul este populat cu diverse pasari si animalute, inclusiv canguri, un fel de mini -zoo.  Gradina Botanica din Tours a fost construita in 1872 si reuneste o coletie impresionanta de plante medicinale, arbori, arbusti, plante decorative plus sere cu plante exotice. Vai…daca as putea, mi-as face casa intr-o sera!!! 


Le Jardin des Prébendes d’Oe

Un alt colt de natura, numai bun de relaxat, este Le Jardin des Prébendes d’Oe, fix la 5-10 minute de blocul in care locuiesc. Am mers des aici toamna aceasta, pentru a ma bucura de culorile sale si evident pentru ca Azorel sa alerge in voie. Este o gradina creata de un arhitect peisagist in 1872, asa ca totul aici este gandit, aranjat si dichisit. De fapt ce imi place la gradinile de aici din Franta este mixul de cochet si rafinament. Si asta nu este valabil doar pentru impresionantele gradini din Paris, sau cele de la Versailles (nu le-am vazut), ca sa nu mai zic de cele ale castelelor de pe Valea Loarei. Este valabila pana la cea mai mica gradina sau parc din orice oras. Plante joase, inalte, cu frunzisuri permanente sau florale, spatii deschise marginite de copaci, te impresioneaza de-a dreptul.


Pe langa cele 2 gradini de mai sus, mai sunt multe altele, mai mici, dar la fel de frumoase: Le Square François Sicard, Le Parc Mirabeau, Le jardin du Musée des Beaux-Arts, ideale pentru o plimbare de duminica. Iazuri, peluze verzi, axe de simetrie geometrie curata, create clar pentru a impresiona. Nici o zona cu vegetatie intamplatoare, totul este aliniat perfect. Privite de sus ele arata ca un mozaic.


Insa dincolo de aceste gradini create de oameni, natura si-a creat si ea aici propria gradina. Naturala, simpla, cu vegetatie bogata, cu ape limpezi pline de pesti, cu mici vietuitoare ce se ascund prin frunzisuri. Este taramul Loarei. Din tot orasul cu gradinile sale proiectate minutios de peisagisti, eu ma simt libera doar aici, unde natura insasi si-a creat propriul parc nealtoit.

Plimbare pe maulul Loarei

Batranul fluviu desparte orasul in doua parti si este brazdat de cateva poduri, mai mari sau mai mici, luminate feeric noaptea. De o parte si de alta a apei exista alei de promenada pe maluri, pietruite si bine ingrijite, marginite de o parte de apa si de cealalata de ziduri mai de piatra, un fel de diguri pentru a proteja orasul de o eventuala crestere a debitului. Aici sunt bancute pe care te poti aseza si zone pentru biciclete. Doar aici te poti simti cu adevarat liber. Vara debitul Loarei scade foarte mult, foarmandu-se asfel plaje cu nisip fin, ascunse printre copaci. De asemenea exista numeroase insule, mai mici sau mai mari, unde poti ajunge traversand jumate de rau, vara, intrucat sunt locuri unde apa ajunge pana la glezne. Sunt colturi atat de ferite, in inima fluviului, bine ascunse si aratate noua doar vara. Iarna fluviul isi aduna apele si creste atat de tare incat inghite toate aceste insule, plaje, copaci, uneori chiar si aleea de promenada. Este fascinant sa vezi cum un fluviu traieste! 

Pe malul Loarei
Aici,vara, poti pescui daca esti pasionat sau poti lancezi la soare cu o bere rece in mana, poti  face plimbari pe jos sau cu bicicleta, poti alerga etc, iar daca ti se face prea cald te poti adaposti la umbra vreunui copac. Pe malul Loarei merg intotdeauna cand am nevoie de o gura de aer proaspat. Inclusiv iarna, cand fluviul este atat de umflat si involburat de ai impresia ca te va inghiti. Am fost si toamna si doar aici i-am putut surprinde adevarata frumusete colorata a acestui anotimp. Am lenevit vara la soare sau la umbra vre-unui copac si chiar am dormit cu cortul in singuratatea uneia din insulele pustii. Ma impresioneaza fluviile mult mai tare decat m-a impresionat oceanul sau marea. La fel cum m-a impresionat si o va face mereu Dunarea noastra.

Bine, nu vreau sa vorbesc acum si despre faptul ca trebuie sa respectam natura, nu numai sa o admiram si ma doare sufletul cand vad si aici gunoaie si mizerii. Se pare ca printre multe altele, noi oamenii suntem programati pentru distrugere, iar acest lucru este pacat. Distrugand natura ne distrugem propria casa, implicit pe noi insine. Si din pacate asta nu se va opri niciodata. Natura ne ofera atatea…liniste, culori, peisaje de vis….viata! 

Acum este iarna, deci nu ma pot bucura prea tare de aceste oaze de verdeata. Poate doar de plimbari si guri de aer curat. Dar vine ea primavara, iar apoi vara. Pana una alta, vreau si sper sa ma bucur de ceva zapada (nu aici fireste, pentru ca nu am sanse), ci in vacanta in Romania care se apropie cu pasi repezi!

S-ar putea sa te intereseze si:
Gastronomie si vinuri locale 
Etichete: , , ,