Dupa ce v-am povestit primele impresii despre scurta mea incursiune in universul londonez aici, ramasese sa spun si povestea detaliata. Partea I a ei se gaseste aici
Pentru a doua zi la Londra erau programate: Palace of Westminster, Westminster Abbey, Buckingham Palace si Trafalgar Square. Nu stiu daca voi la orele de limba engleza ati studiat si despre cultura si istoria Angliei, dar eu am studiat cate ceva, asta din ce imi aduc aminte, intrucat aveam obiceiul sa chiulesc de la aceasta disciplina. Tarziu mi-am dat seama ca aceasta ar fi fost una dintre cele mai importante materii, intrucat cunostintele de engleza le-am folosit cel mai des. Ca sa nu mai spun cat de folositoare mi-ar fi fost acum cele de franceza, dar asta este deja o alta poveste. Bine, hai nu incep acum sa fac analogia a ceea trebuia sa aprofundez si ce nu, ci sa revenim la subiect. Imi amintesc din cartile de engleza cum studiam despre Westminster Abbey, Trafalgar Square si alte locuri cu importanta istorica din capitala Marii Britanii.
Si asa cum la geografie, dupa ce m-am chinuit sa invat toti muntii Romaniei, mi-am propus sa nu imi scape niciunul nebatut la picior, asa nu mi-am dorit sa-mi scape nici locurile acestea din Londra, despre care tot
trebuia sa retin.

Asa ca, prima oprire a fost statia de metrou Westminster, unde, iesind la suprafata, te loveste in fata Westminster Palace, cu celebrul sau tun, Big Ben. Desigur aceasta cladire, deosebita prin arhitectura si grandoare, are
mai multe turnuri, insa acesta este cel mai cunoscut, devenind chiar un el de emblema a orasului. Palatul Westminster, Casa Parlamentului, este locul unde se intrunesc cele două camere ale Parlamentului Regatului
Unit: Camera Lorzilor si Camera Comunelor. Insa dincolo de aceste aspecte politice care ne intereseaza mai putin, cladirea este de-a dreptul impresionanta. Mare, imensa de-a dreptul, impunatoare, asezata
chiar pe malul Tamisei, construita in stil neogotic, nu ai cum sa nu fii marcat de frumusetea ei. Cu numeroase decoratiuni, cu forme ascutite ca niste ace, rozete, turnulete, bolte arcuite, practic cladirea parlamentul te lasa … cu gura cascata. Cred ca este locul vizitat care m-a impresionat cel mai tare din acest oras, si ca tot
spuneam de turnuri, cele mai mari si cunoscute sunt: Victoria Tower si Clock Tower (adica Big Ben).

 

Dupa ce ne-am invartit in jurul Casei Parlamentului si am pozat-o pe toate partile, am facut cativa pasi si am ajuns la celebra abatie Westminster. Celebra pentru ce de-alungul istoriei aici s-au petrecut atatea
ceremonii regale, peste 30 de incoronari, nunti, inclusiv ultima, cea dintre Printul William si Kate Middleton,
funerarii (funerariile printesei Diana), tot aici aflandu-se și mormantul reginei Elisabeta I, Westminster Abbey fiind intr-adevar un loc cu o incarcatura istorica deosebita. Insa dincolo de istorie, abatia nu m-a
impresionat prea mult. Este destul de asemanatoare cu Notre Dame de Paris și alte catedrale vizitate, ca sa nu mai zic ca intrarea costa 17£. Oricum daca ajungi aici, merita sa dai o tura macar prin jurul ei, daca nu te
incumeti la interior.

De la Westminster Abbey am luat-o usor la pas pe Victoria Street, foarte aglomerata de altfel si brazdata cu magazine, fast food-uri, cladiri vechi amestecate cu cladiri noi. Ne-am oprim la singura braserie cu mese afara pentru un sandvis si o cafea, dupa care am facut dreapta pe Buckingam Gate Street, ca sa ajungem la Buckingham Palace. Acolo puzderie de oameni in fata, toti priveau, toti pozau, toti cascau
gura. Da, frumos palat, hai cateva poze si sa mergem! Se stie ca Buckingham Palace este reședința principală a monarhilor britanici, incepand de la regina Victoria incoace.

 

Dupa ce am vazut Buckingham Palace aveam nevoie de o pauza  de liniste si verdeata, asa ca am intrat in parcul St James, chiar prin fata palatului. Auzisem despre parcurile englezesti ca sunt extem de elegante si eram curioasa. Si exact asa sunt: niste gradini cu un aer regal, sobre si linistite, in contrast cu agitatia orasului, cu arbori de toate formele si culorile, lacuri cu nuferi, lebede, gaste salbatice, pescarusi, veverite care iti mananca din mana, bancute, sezlonguri si multa verdeata. Create în trecut la iniţiativa regilor Angliei, aceste oaze de verdeata te impresioneaza prin frumuseţea decorului natural, dar si prin istoria pe care o ascund. Sunt multe parcuri in Londra, din pacate noi nu am avut vreme pentru toate. Oricum, daca poposesti mai mult in oras merita sa te plimbi prin cat mai multe. Sunt adevarate obiective turistice.

 

Iesind din parc, am ajuns intr-o piata frumoasa cu cladiri impresionante, despre care am aflat mai tarziu ca sunt sediile Ministerului Apararii. Am continuat pe Horse Guard Road, o straduta extrem de draguta si am ajuns pe The Mall Boulevard unde in capat puteam vedea Admiralty Arch, arcada care face legatura intre The Mall si Trafalgar Square. Cladirea a fost comandata de regele Edward VII în memoria mamei sale, regina Victoria, deşi el nu a trait pentru a vedea finalizarea acesteia. Deci, cam tot ce este in Londra este in memoria Reginei Victoria, personalitate marcanta si respectata de englezi, asa ca va recomand un film: The Young Victoria. De aici am mers in celebra piata Trafalgar Square, insa fiind o mare manifestatie acolo nu am putut face multe poze, chiar si celebra Columna a lui Nelson era in reparatii. Nasol :(! Numele pietei comemoreaza batalia de la Trafalgar (1805) si victoria britanicilor impotriva Frantei. 

 

De la Trafalgar Square nu mai aveam obiective de vazut, asa ca am ales sa ne plimbam „aiurea” pe strazi, parte care mie personal  imi place cel mai mult intr-o calatorie. Sa nu am obiectiv, sa nu am harta, sa nu trebuiasca sa merg undeva anume. Asa am ajuns din nou la Tamisa, la frumosul bulevard de pe malul raului, Victoria Embankment, apoi am traversat podul pietonal Hungerford Bridge pana pe malul celalalt, langa London Eye, unde, pe straduta paralela cu raul de laga Jubilee Gardens, sunt fel si fel de oameni care fac tot felul de chestii pt cativa banuti: canta, danseaza, picteaza, inghit flacari, arunca cutite etc. Superb! Am stat putin pe acolo si i-am admirat dupa care ne-am oprit la o tersa pentru o binemeritata bere rece.

De aici ne-am intors, trecand de Hungerford Bridge si am ajuns intr-o zona cu multe restaurante, de toate felurile si pentru toate buzunarele. Ne-am asezat la unul dintre ele pentru celebrul preparat fish&chips. Se inserase, iar restaurantul era fix pe malul raului, deci ne-am putut bucura de o priveliste deosebita in aceasta ultima seara la Londra. Nu are rost sa povestesc si despre cum nu am gasit bancomat decat dupa ce am cautat pe Google Maps, sau despre cum am pierdut para-solarul de la apartul foto. Astea sunt detalii. A doua zi nu am mai vizitat nimic, am luat metroul de la hotel, apoi trenul pana la aeroport. Hop in avion si inapoi acasa, in Franta.

Asa, ca de final, Londra este un oras al contrastelor, contraste ceva mai evidente decat in alte parti. Scump, extravagant, cosmopolit, te impresioneaza si te dezamageste in acelasi timp. Mi-au plact caldirile cu arhitectura veche, incepand cu Palatul Parlamentului, mi-au placut parcurile, plimbarea pe Tamisa cu vaporasul, imi place foarte tare istoria locului. Nu mi-au placut mizeria, amestecatura de oameni, preturile si mancarea. Dar peste tot sunt si bune si rele, plusuri si minusuri. Asa ca, privind partea buna a lucrurilor, consider ca este un oras ce merita vazut, si asta nu in 2 zile, ci mai pe-ndelete. Londra are multe de aratat si sunt multe de descoperit pe strazile ei. Mergeti daca aveti ocazia! Probabil si eu o sa revin intr-o zi :).

Etichete: , , , ,