Prin orășelul Blois am trecut de multe ori în drumurile mele spre diverse obiective turistice aflate în partea aceea a Văii Loarei. Am oprit de vreo două ori pe malul drept al fluviului pentru a admira (și fotografia) panorama splendidă asupra orașului, însă niciodată nu m-am încumetat la o vizită adevărată. Nu știu să vă zic de ce, poate și pentru că întotdeauna am considerat că e timp pentru toate și că i-o veni rândul și acestui orășel, cu al lui castel cu tot, într-o zi cu soare. Și uitați că această zi a venit. N-a fost ea una cu soare, dar ce să zic?!… aici nu prea sunt zile cu soare vara, da-păi în mijlocul iernii. 

Mânată de faptul că voiam s-o duc pe mama la un castel și iarna asta (știți voi, unde să-ți duci musafirii când locuiești pe Valea Loarei dacă nu la castele ?!), plus că mi-era și mie dor să vizitez unul, m-am orientat spre Blois. L-am ales în primul rând fiincă iarnă fiind este păcat să mergi la un castel cu o grădină faină și să nu te poți bucura  de ea pe deplin, iar Blois este unul dintre puținele care nu are una. Apoi, Castelul Blois este unul dintre monumentele cheie ale Văii Loarei din punct de vedere istoric și arhitectural, fostă reședință regală, pe lista celor mai vizitate și promovate castele de către oficiile de turism, trebuia să ajung și eu odată și-dată să-l văd. 

Am plecat din Tours, ăăă, pardon din Amboise într-o dimineață destul de rece și mohorâtă  de ianuarie, convinsă fiind de previziunile meteo că soarele va ieși la amiază. N-a ieșit, și-a arătat doar vreo 2 raze și atât pe la 9 jumate dimineața, exact înainte să intrăm în castel. Suntem matinale nu glumă!
 
După ce am plătit intrarea (10 euro/persoană), iar angajatul de la recepție ne-a înmânat o broșură în limba română, n-a mai fost decât un pas până în curtea interioară, un pas parcă înapoi în timp, în culisele istoriei Franței.
 
Castelul  Blois este atestat documentar în secolul IX, dar abia în secolul X Blois și regiunea din jur devin scena jocurilor politice dintre puternicii, la acea vreme, conți de Blois, vasali ai regelui Franței, care construiesc în zonă numeroase fortărețe de apărare. Din impunătoarea fortăreață ridicată în secolul XIII, la Blois se mai păstrează astăzi un turn de unghi, fragmente din zidurile de apărare și marea sală de reuniuni și sărbători cunoscută ca Sala Statelor.

Odată cu domnia lui Louis al XII-lea, castelului Blois începe să ia forma a ceea ce vedem astăzi, ideile acestuia fiind continuate și de succesorii acestuia Francois I, sau Henri al II-lea. Însă cu timpul, după căderea casei de Valois, suveranii Franței încep să petreacă sejururi din ce în ce mai scurte la Blois, astfel că în secolul XVIII castelul este delăsat. În timpul și după revoluția franceză, când o mare parte din monumente Franței sunt mutilate sau chiar distruse, nici castelul Blois nu scapă vandalismelor, astfel că toate emblemele care amintesc de familia regală sunt distruse. Abia mai târziu, în 1845, arhitectul Duban inteprinde lucrări de amenajare, o restaurație considerată excesiv de scumpă chiar și în zilele noastre. Astăzi castelul se află în posesia orașului Blois, clasat ca monument istoric și inclus împreună cu toată Valea Loarei pe lista patrimoniului mondial UNESCO
Însă ce-l face deosebit de celelalte castele este faptul că Blois reunește în jurul aceleași curți 4 aripi simbolizând 4 epoci în 4 stiluri diferite, creînd o veritabilă panoramă istorică a arhitecturii franceze.

Castelul din Evul Mediu
construit de către conții de Blois, din care nu a mai rămas astăzi decât sala seniorială, cunoscută sub numele de Sala Statelor, cea mai mare sală civilă gotică de la începutul secolului XIII păstrată în Franța. 

 
Aripa Louis al XII-lea
 
În 1498 Louis, duce de Orléans și conte de Blois, devine regele Franței sub numele de Louis al XII-lea și inteprinde imediat lucrări ample de amenajare a noului său castel moștenit de la strămoșii săi. Clădirea lui Louis al XII lea se întindea în toată curtea și a fost terminată în numai 3 ani. Stilul în cărămidă roșie, vesel, primitor, deschis de ferestre mari, balcoane, lucarne și galerii de promenadă era destul  de îndrăzneț și modern la vremea aceea, reședința transformându-se dintr-o fortăreață de apărare într-un loc agreabil, regele adoptând de altfel și o politică mult mai deschisă și diplomatică inspirată de la vecinii italieni.
 
Deși moderne, construcțiile Louis al XII lea rămân de un gotic profund subliniat de absența regularității și simetriei, formele fiind ascuțite și bogate în decor, asemeni catedralelor.
 
Apartamentele de la primul etaj adăpostesc Muzeul de Arte Frumoase. Cele 8 Săli și galeria adăpostind un ansamblu de picturi din secolele XVI-XIX, tapițerii franceze și flamande și sculpturi din secolul XIX. 

Aripa François I
  
În lunga serie a construcțiilor inteprinse de François I se numără și castelul Blois. Aripa François I a fost începută în 1515 și terminată în 1524, anul morții reginei Claude de France, soția regelui. Deși construită la doar 15 ani după aripa Louis al XII lea, aceasta diferă foarte mult de precursoarea sa, în numai 15 ani arta franceză transformându-se profund în urma conactului cu arta italiană. Astfel aripa François I de la Blois este una dintre primele opere de artă ale renașterii pe Valea Loarei, iar scara monumentală în spirală rămâne până astăzi piesa de rezisten
ță a acestei fațade.  
   

Urcând-o, prima sală în care intrăm la pimul etaj este Sala Regelui, care reunește două săli mai mici restaurate complet în secolul XIX
: gresia a fost refăcută, pereții și tavanele repictate, iar toate
șemineurile reconstruite. Cu mari eforturi camerele au fost amenajate și
mobilate : mese italiene, tapițerii flamande, scaune și mai ales cufere
care constituiau piesele de mobilier esențiale în timpul Renașterii și
în Evul Mediu. 

 

Structura medievală a clădirii se observă mai ales la trecerea dintre această sală în galeria care urmează, Galeria Reginei: o poartă amenajată într-un perete de 2m grosime ne amintește că rolul acestei construcții a fost în prmul rând unul de apărare.
   
Pătrundem
în apartamentele Catherinei de Medici, unul dintre personajele
principale ale istoriei Franței, care moare de altfel la Blois pe 5
ianuarie 1589. Acestea sunt redecorată cu piese de mobilier în secolul
XIX, astfel încât să recreeze atmosfera acelor vremuri. 

 

La etajul II al acestei aripi, în Apartamentele Regelui,
are loc un eveniment tragic : asasinatul ducelui de Guise în 1588 la
ordinul vărului sau, Henri al III-lea, asasinat ce duce la luptele
sângeroase între catolici și protestanți. 


Aripa Gaston d’Orléans
Clădirea care ocupă «fundu’ curții» a fost ridicată între 1635 și 1638 pentru Gaston d’Orléans, fratele lui Louis al XIII-lea, exilat la Blois din cauza intrigilor sale contra regelui. Stilul server al acestei aripi nu se potrivește deloc cu restul clădirii bogat decorată în stil gotic, respectiv renascentist, clădire care de altfel ar fi dispărut complet dacă proiectul s-ar fi realizat în întregime. Arhitectul Francois Mansart visa la un palat grandios cu 4 aripi care să înconjoare o curte interioară amenajată cu grădini ornamentale dispuse în terase și vedere asupra Loarei, însă fiind prea ambițios proiectul a fost abandonat în 1638. Doar aripa din spate a fost construită și nici ea terminată, astfel că Gaston d’Orléans își va petrece viața în aripa François I, exact în fața operei sale de artă nefinalizate. În afara scărilor monumentale și a cupolei majestoase, aripa nu se vizitează, ea adăpostind săli de recepție sau săli rezervate expozițiilor temporare. 

Capela Salint Calais din curte nu este decât construită pe locul celei edificate de Louis al XII lea, aceasta din urmă fiind distrusă la finele secolului XVII. 

Turnul Foix este un vestigiu al fortificațiilor secolului XIII, terasele din jurul sau oferind o vastă panoramă asupra orașului Blois, a bisericii Saint Nicolas, a Loarei și a împrejurimilor.

N-aș putea spune acum după vizită despre castelul Blois că se găsește în topul castelelor mele preferate, dar cred că la nici un alt castel n-am zăbovit atât de mult înăuntru să admir în detaliu fiecare încăpere, piesă de mobiler, sau operă de artă. Nu știu exact care a fost cauza, dar încep să cred că toate castelele astea de aici încep să mă prindă din ce în ce mai tare. 
Interiorul nu este unul autentic din păcate, foarte multe piese originale au fost fie furate fie distruse de-a lungul timpului, însă s-a încercat pe cât posibil, cu bunăvoința statului și anumitor colecționari de artă care au făcut donații, receerea admosferei diferitelor epoci prin care a trecut construcția. Însă și așa, trebuie să recunosc că vizita a fost una extrem de interesantă din care am aflat o mulțime de lucruri noi, Blois fiind indiscutabil unul dintre locurile „de văzut” pentru oricine ajunge pe Valea Loarei. 
Pentru mine a fost primul castel din listă pe 2015. Îmi mai rămân 57!


Click pe prima poză și apoi scroll până la ultima ca să vedeți toate imaginile 
la dimensiunea originală. 


Albumul complet cu poze, dacă sunteți curioși, îl găsiți AICI

S-ar putea sa te intereseze si:
Etichete: , , , ,