Când am fost cu mama să vizităm Castelul Rivau, am făcut o mică oprire în Chinon la întoarcere. Mai fusesem acolo vara aceasta, atunci când m-am dat în canoe pe Vienne, dar nu mi-a mai rămas timp la momentul respectiv pentru o plimbare, așa că am profitat acum, oricum era în drumul nostru. Ce-am găsit la Chinon? Am găsit un orășel plăcut, așezat pe un deal de calcar ce surplombeaza râul Vienne, orășel dominat de secole de Fortăreața Roială cu același nume. Cu o moștenire istorică impresionantă, Chinon a devenit brusc pentru mine unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat pe Valea Loarei. Apropo, încă n-am terminat-o de vizitat. Iar când o voi termina, cine știe, poate mă apuc și eu să scriu vreo carte. Păi nu?
Lăsând la o parte cartea, să vorbim mai bine despre Chinon. Situat în sud-vestul provinciei istorice Touraine, adică cea în care locuiesc eu, exact la granița acesteia cu provincia Anjou, provincii care nu mai există fizic pe harta Franței, dar au existat cândva, Chinon era în Evul Mediu un loc ideal pentru clădirea unui oraș: un curs de apă, așa cum este râul Vienne, ca o importantă cale de comunicație și de comerț, pante abrupte pe care se puteau construi ziduri fortificate, menite să apere orașul de invadatori și o colină în vârful căreia se putea așeza strategic un castel, de pe turnurile căruia s-ar fi putut spraveghea perfect împrejurimile și de ce nu, stăpânii și-ar fi avut, la propriu, supușii la picioare.
Am citit că, deși existența unei așezări în zonă se confirmă încă din antichitate, micuțul târg de pe malul Viennei cunoaște o dezvoltare importantă un pic mai târziu, odată cu Henri II, conte de Anjou, devenit mai apoi rege al Angliei, care face Chinon una din rezidențele sale preferate, construindu-și în vârful dealului un castel. Adevărul este că și eu în locul lui aș fi ales această locație! În anii ce urmează, orașul trece în posesia altor regi, sau conți, care continuă să vină aici să locuiască, sau să se refugieze în timpul războaielor. Mai întâi fură regii, odată cu ei curtea, apoi conții, ducii și alți preferați și protejați ai lor și uite așa în tot acest timp, prezența capetelor încoronate a favorizat dezvoltarea orașului și a dus la o importantă creștere și prosperitate economică.
Dar cum orice perioadă înfloritoare este urmată inevitabil și de una de declin, pe la 1631 Chinon trece în posesia cardinalului Richelieu. V-am mai povestit de el, ăla care a dărâmat multe castele ca să-și construiască un oraș, care oraș există și astăzi, pe aici pe undeva pe lângă Tours. El și descendenții săi, ducii de Richelieu, preocupați de alte treburi, delasă orașul și fortăreața cu tot cu castel, care cad ușor, dar sigur în ruină.
Abia în secolul XIX Chinon cunoste importante trasformari urbane și restaurări masive, printre care se numără și construcția unui chei nou menit să întărească vechile fortificații și să le apere de furia apelor Viennei, plus o cale ferată, care va duce mai apoi inevitabil la declinul comerțului fluvial, foarte înfloritor până atunci.
Și pentru ca modernizarea să fie completă, mulți ani după, în 1957, prima centrală nucleară franceză este construită lângă Chinon, centrală devenită între timp sursă importantă de electricitate pentru țară și de material fotografic pentru mine. Glumesc desigur, n-am avut decât două ședințe foto prin apropierea ei.
Centrul Vechi din Chinon
Revenind la orașul Chinon, cele mai importante monumente de patrimoniu sunt Fortăreața Roială de pe deal și Colegiala Saint Mexme din vale. Dincolo de acestea, mai sunt clădirile, de la modeste case cu bârne de lemn, până la conace burgheze ce mărginesc râul Vienne, toate împreună formând un centru istoric echilibrat, care încântă orice vizitator amator de mediaval. N-am intrat în interiorul fortăreței pentru că la ora la care am ajuns mai era puțin și se închidea și oricum nu era în plan pentru ziua respectivă. Dar m-am plimbat în schimb centru și am urcat spre vârful colinei până la intrare, ca să admir panorama excepțională asupra orașului, a colegialei și a dealurilor din împrejurimi. Pentru că da, deși geografic vorbind aici la mine este câmpie, practic mai sunt și ceva dealuri.
Panorama asupra orașului de la poarta fortăreței
Colegiala Saint Mexme
Despre Fortăreața Roială Chinon ce să vă zic… am citit că s-ar întinde pe o lungime de vreo 500 de metri și că ar fi compusă din mai multe corpuri individuale: fortul Coudray la vest, partea cea mai veche a fortăreței, Castelul din Mijloc, care adăpostea locuințele regale și Fortul Saint-Georges. Căzută cândva în degradare, fortăreața a făcut obiectul unui important șantier de restaurare, în ordine să-i redea o parte din splendoarea de altădată. Exact ca Rivau. Lucrările au debutat în 2003 și au durat 6 ani. În tot acest timp au fost refăcute 150 de metri din zidul de apărare, apartamentele regale și donjonul, respectând arhitectura originală. Cine a suportat costurile? Consilul General al departamentului Indre-et-Loire, de care aparține și astăzi fortăreața. Pentru că da, în unele țări, primăriile alocă bani și pentru monumente istorice, nu doar pentru reședințele edililor.
Mai multe nu știu să povestesc, pentru că așa cum am spus, nu am vizitat interiorul, dar știu sigur că vreau să merg într-o zi să văd dragonii. Care dragoni? Dragonii care anul acesta au invadat fortăreața Chinon. Firește că nu sunt reali, deși mi-ar fi plăcut! Probabil m-oi fi uitat eu prea mult la Game of Thrones!
Dragonii de la Chinon sunt artificiali și se găsesc ascunși la umbră, sau întinși la soare, atârnând sub arcade, sau cocoțați pe turnuri. Cum n-am intrat, nu l-am văzut decât pe cel de pe turnul din poza de mai jos, și încă vreo câțiva mai micuți pe ziduri, dar până vor pleca, vreau să ajung să-i văd pe toți. Dragonii nu au nici o legătură cu istoria fortăreței, dar aduc o notă interesantă vizitei după părerea mea, în special pentru un copil, dar nu numai, doar vedeți cât de entuziasmată sunt și eu de ei! Vizitatorii pot descoperi specimenele acestor creaturi imaginare, poveștile și legendele lor, pentru că dintotdeauna, nu-i așa, dragonii și fortărețele medievale au făcut casă bună împreună.
Fortăreața Roială
Fortăreața Roială-poză făcută în iulie
Și ca să închei vesel povestea, vă mai zic că mai este ceva la Chinon. Dincolo de fortărețe roiale, străzi medievale și dragoni, Chinon mai înseamnă ceva. Chinon înseamnă vin roșu. O apelație de origine controlată obținută în 1937, vreo 2000 ha de de vie și vreo 200 de viticultori, rezultând anual aproximativ 15 milioane de sticle vândute. Vinul roșu de Chinon este unul dintre cele mai apreciate vinuri care se produc pe Valea Loarei, este un vin sec, lejer, elegant, obținut din 90% cabernet franc. Cred că vinul acesta roșu se potrivește de minune cu locul, împletindu-se perfect cu poveștile despre cavaleri și ospățuri în fortărețe medievale.
Caracterul excepțional al patrimoniului orașului Chinon a fost recunoscut de mai multe instituții importante, astfel că Fortăreața Roială și Colegiala Saint Mexme sunt înscrise pe lista monumentelor istorice încă din 1840, iar începând cu anul 2000, Chinon a fost desemnat «Ville d’art et d’histoire», autoritățile locale angajându-se astfel să inteprindă contiuu măsuri
de valorificare a patrimoniului. În plus, fiincă este situat în inima
Văii Loarei, Chinon este înscris în anul 2000, odată cu toți cei 280 de
km în lungul fluviului, de la Sully-sur-Loire la Chalonnes-sur-Loire, pe
lista patrimoniului mondial UNESCO. Știți voi, locurile acelea cu o valoare inestimabilă pentru umanitate. O moștenire istorică impresionantă, bogăție arhitecturală, bogăție culturală, o anume art de vivre și savoir-faire tradițională, toate așezate într-un cadru natural excepțional, fac din Chinon un oraș ce merită vizitat.
de valorificare a patrimoniului. În plus, fiincă este situat în inima
Văii Loarei, Chinon este înscris în anul 2000, odată cu toți cei 280 de
km în lungul fluviului, de la Sully-sur-Loire la Chalonnes-sur-Loire, pe
lista patrimoniului mondial UNESCO. Știți voi, locurile acelea cu o valoare inestimabilă pentru umanitate. O moștenire istorică impresionantă, bogăție arhitecturală, bogăție culturală, o anume art de vivre și savoir-faire tradițională, toate așezate într-un cadru natural excepțional, fac din Chinon un oraș ce merită vizitat.
În concluzie nu pot să spun decât că mi-a plăcut foarte tare la Chinon. Am observat că majoritatea celor care vizitează Valea Loarei se rezumă la partea de nord a acesteia, în special la castele din jurul orașului Tours. Nu zic că e rău, doar datorită lor este cunoscută această regiune. Mai știu și că timp e puțin și pe oriunde mergi sunt multe de văzut. Însă oameni buni, dacă plănuiti o călătorie pe aici și citiți aceste rânduri, mergeți și vizitați și partea asta de Loara, vechea provincie Anjou. Mie mi se pare de departe cea mai frumoasă. Orașe că Saumur, sate ca Montsoreau și Candes Saint Martin, zău că sunt deosebite. Nu vă rezumați doar la castele mega-cunoscute și mediatizate. Îmbinați! De ce să nu descoperi pe unde mergi și locuri mai speciale, mai originale, locuri pe care nu le vizitează chiar toată lumea? Eu mă mai duc odată! Trebuie să văd toți dragonii!
Franta e o tara frumoasa…
Este…
E clar, voi vizita si Chinon, atunci cand voi veni pe valea Loarei. Minunate povesti, impresionante legende, delicioase vinuri! 🙂 Vara viitoare vin sa ini mai povestesti o data toate istoriile astea – live 😉
Larisa draga te pup. O zi minunata iti doresc!
Te astept Carmen! Mi-ar face mare placere!
O zi minunata si tie! Pupici!
o minunatie de orase…daca si la noi ar avea grija si reconstrui…at fi super! ma multumesc cu Brasovul , Sighisoara etc 🙂 admir fotografiile tale si visez 🙂
Mda, asa ma gandeam si eu, ce bine ar fi, ca vorba aia monumente istorice avem din plin…
Frumos e putin spus ! Ador zona in care stai, e absolut fantastica, de poveste !!!!
Te astept in vizita candva! Ca nu esti departe 😉
Ce orasel tipic medieval ne-ai prezentat azi, Larisa. I-am simtit atmosfera urcand pe stradutele lui inguste si poposind la terasele lui pitoresti, imbietoare. Absolut incantator!
Cred ca sfatul din final este potrivit celor care calatoresc pe cont propriu, asa ca eu ma voi multumi sa savurez povestile tale frantuzesti. E bine si asa. 🙂
Nu prea ai tu timp sa te plictisesti intr-o asemenea zona. Spre deosebire de mine, tu ai prea multe de fotografiat si vizitat. :))
Multumesc Nice, ma bucur ca ti-a placut! Stiu ca si tie iti plac orasele medievale.
Da, sunt multe locuri faine aici, as avea de unde alege. Timp de vizitat si bani sa fie! Ah si vreme buna, ca odata cu toamna s-au cam instalat zilele mohorate, care nu ma imbie deloc la plimbare.
tres jolie 🙂 abia astept sa ajung pe acolo. intr o zi cu soare 🙂
Bine zis intr-o zi cu soare! Nu prea sunt multe…
Doamna de franceză ne-a pus să scriem despre mai multe orașe, sate și/sau regiuni/. Printre ele era și Chinon, dar nu mai știu absolut nimic! Pozele tale sunt mi-nu-na-te! Superbe!
Multumesc Iuliana! Eu inainte sa ajung aici habar nu aveam de orasul asta.
Franta este pricipala destinatie a europenilor. Asa cum spuneai nu ai timp sa le vezi pe toate. E minunat ca traiesti acolo, iar calatoriile tale ne fac invidiosi de fiecare data.
Cred ca este una dintre cele mai frumoase tari din Europa, turistic vorbind, alaturi de Italia desigur.
Cei din domeniul turismului de-acolo,ar trebui sa te premieze pentru frumoasele imagini si modul de prezentare al locului.Este o placere si mult talent,la tine in a face cunoscut si altora.Lamuresti repede ca e bine de vizitat.Eu nu am resurse,ca hotarata sunt.Cu drag,
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!
Ma "omori" cu pozele astea! Nu-mi mai face in ciuda! 😀
Si tu "ma omori" cu fiecare loc inedit din Romania pe care il vizitezi. Datorita tie am acum o lista lunga cu obiective pe care vreau sa le vad cand ajung in tara ;).
Foarte frumos, Lari! Mie chiar îmi plac pozele… Arată că ai avut motiv să fi suuuuper fericită!:)) Dar nu văd în imagini toamna, deci… voi aveți cum să vă mai plimbați!:))
Te pup, Lari!
Nu se vede toamna pentru ca pozele le-am facut acum cateva saptamani, cand era vara si cald. Toamna s-a instalat bine de tot si aici, s-au dus zilele insorite :(.
Te pup draga Maria. Un weekend frumos sa ai!
Ufff ce atmosfera in orășelul acesta!!! You made my morning 😉
Ma bucur Bia! Adevarul este ca si eu cand ma uit la pozele astea si mai apoi pe fereastra imi dau seama cu parere de rau ca s-a dus vara de tot:(
Din pacate turistii nu prea au atata zile si nici buget ca sa exploreze chiar toate regiunea. Si eu m-am rezumat la cateva castele, dar am de gand sa mai ajung prin Franta 🙂 si sa recuperez atunci
Asta-i clar! Oriunde te-ai duce nu vei avea timp sa descoperi chiar tot! Decat poate daca te muti acolo si cred ca nici atunci :)). Ce vreau eu sa zic este ca nu doar locurile foarte cunoscute si promovate sunt cele mai frumoase.
Ce se afla la vest de Tours pana la ocean avem si noi pe lista pentru data viitoare, dar asa este, Valea Loarei este renumita pentru castelele sale si aici vin prima data turistii.Ce mai zici de cei care vin cu autocarul din Paris ca sa viziteze trei castele intr-o zi!? Nu stiu cu ce raman oamenii aceia.
Descopera tu Touraine-ul in continuare si arata-ne si noua 🙂
Adevarul este ca si eu am inceput tot cu celebrele castele. Acum ca le-am vazut pe cele mai importante, incep sa scormonesc locuri mai putin umblate.
Da, categoric dupa o excursie de 1 zi si 3 castele unul dupa altul nu ramai cu nimic, dar e bine si asa decat deloc, atunci cand nu se poate mai mult.
Superbe locuri. Tu, deja, te-ai apucat de scris cartea, un fel de carte on-line. Daca vrei una tiparita n-ai decat sa aduni toate postarile care le ai si care le vei scrie si sa le tiparesti. Ar fi o minunata descriere a acelui colt de rai.
Da :))! Daca adun toate articolele pun de o mica cartulie :D. Mai astept putin. Mai am inca o lista in sertar cu ce as mai vrea sa vad ca sa fie ghidul complet :p.
Frumos oras! Stii cat ma bucura cand gasesc astfel de locuri cu arhitectura medievala? Mult.
Totul e splendid. Doar dragonii aia, tocmai ei, parca sunt un pic cam kitschosi 🙂
Intre timp am mers si am vizitat si interiorul fortaretei. O sa scriu despre cat de crand. Da, sunt un pic cam ireali dragonii, cam colorati, insa cred ca pentru un copil e tare faina o vizita. Am vazut multe familii co copii, pareau destul de entuziasmati.
Asta mi-ar plăcea şi mie, Larisa, exact ce spui tu, să fie şi timp, dar mai ales bani pentru a vedea locurile mai puţin ştiute şi vizitate de alţii, dar asta nu înseamnă că nu sunt la fel de frumoase. 🙂 Nu doar să mă duc, să stau o jumătate de oră şi să spun, da, am văzut şi asta. Next! Ştiu că lumea asta e mare şi sunt atâtea frumuseţi peste tot, şi eu aş vrea să le văd pe toate, dar să fim realişti, nimeni nu poate vedea toată lumea. Aşa că, măcar atunci când ajung într-o zonă superbă, să nu trec în viteză…. 🙂
Tare mult mi-a plăcut articolul ăsta cu toate informaţiile pe care le-ai dat în stilul tău jucăuş. :))
Da, clar, nimeni nu poate vedea toata lumea desi nu stiu sa fie cineva care nu-si doreste. Adevarul este ca tocmai pentru a vedea cat mai mult, vizitam in graba totul si asta nu este chiar ok. Dar probabil si asta se intampla pentru ca sunt atat de multe de vazut cand ajungi intr-o regiune, nu prea stii le ce sa te limitezi, cu ce sa incepi, cu ce sa termini. Ce am incercat eu sa fac, a fost sa recomand ceva ce nu este atat de promovat din regiunea mea.