Cand eram eu mica imi placea sa citesc in vacante. Nu ca acum nu as mai citi, dar imi placea cu precadere sa citesc carti in care actiunea se petrecea undeva la tara, intr-un sat romanesc. Ma fascinau traditiile, obiceiurile, superstitiile taranilor, felul lor de a gandi si de a privi viata, intelepciunea si inteligenta aceea nativa, neprelucrata de mari institutii de invatamant. Ce citeam in romane, incercam apoi sa gasesc in realiate, in special in satul bunicii mele, din Arges. Fata de satul unde am copilarit, cel de langa Bucuresti, la bunica din partea mamei, era altfel. Oamenii erau altfel, mai de la munte. Alte datini, alte credinte, alte randuieli. Imi placea sa ii ascult si sa ma pierd in vorbele lor, imi placea judecata lor simpla, viata lor de zi cu zi, ce ma duceau parca intr-o alta lume.
