Drumul Vinului Saumur Champigny

Nici o masa copioasa fara vin adecvat, n’est ce pas? Pentru mine cel putin. Cred ca un vin potrivit corect,
mareste calitatile gustative preparatelor culinare si invers un preparat potrivit,
evidentiaza mai bine calitatea vinului, daca acesta este bine ales. Eu ador vinurile! Stiu, pentru unii este o simpla bautura, sau nici macar atat, insa pentru altii este o arta, o stinta complexa, plina de mirosuri, gusturi, arome sau soiuri.

Cand am terminat si eu facultatea, a trebuit sa-mi fac ca tot omul o lucrare de licenta. Orice lucrare de licenta este plictisitoare dupa parerea mea si s-o citesti si sa o scrii, asa ca am vrut sa-mi usurez munca si s-o fac ceva mai interesanta. Eu am studiat treburi d-alea cu „clientul nostru, stapanul nostru”, eu iti vand frumos, tu imi cumperi scump, treburi economice, plictiseli comerciale. Uneori ma intreb de ce naiba am studiat asta, ca nu mi se potriveste de loc. Pentru licenta m-am gandit ce sa le vand eu, nene, la astia sa-mi dea o nota mare… niste pantofi, niste masini, niste ciocolata.. dar daca l-as vinde niste vinuri? Zis si facut, lucrarea mea de licenta a fost despre… licoarea magica a lui Bachus. Studiind atunci mai multe, m-am ales cu un hobby interesant:  vinurile. Ca asa sar de multe ori hobby-urile, de unde nu te astepti. Am palavragit acolo despre care, ce, cand si cum le bem, cu ce le asortam, cum le obtinem ca sa fie cat mai bune, rafinate si savuroase, am adaugat fireste niste bulshituri economice, analize, grafice, studii de caz si le-a placut. Colac peste pupaza, dupa 5 ani de la lucrarea asta, am ajuns sa locuiesc in tara vinului, deci nici nu se putea mai bine. Aici am realizat ca vinul nu mai este de mult doar o bautura, vinul in Franta este o traditie de secole ce defineste acest popor.
 

Podgoria Saumur Champigny

La butoaie

Revenind la oile noastre, pardon vinurile, cica valea asta unde locuiesc eu, Valea Loarei, este a treia regiune viticola a Frantei. Peste tot, pe tot cursul ei, sunt podgorii, mai mari mai mici, mai cunoscute sau nu, cu vinuri albe, rosé sau rosii, spumoase, nespumoase, ce mai, de toate pentr toti. Pe langa aceste podgorii s-a dezvoltat si un turism al vinului, un turism viticol, mai exact, ce frate, sa vizitam atatea castele si muzee, hai sa ne plimbam cu paharul de gat prin vie, prin pivnite sau cave, ca-i mai misto! Drumuri ale vinului sunt peste tot prin Franta, pentru ca am descoperit ca nu e regiune fara podgorii, la fel ca peste tot in lume, chiar si in Romania. Mie una mi se pare foarte interesant, as face drumuri ale vinului fara numar. Ce sunt ele? Pai pentru pasionati, plimbari prin regiuni viticole de renume, vizitari de crame, degustari, tot tacamul. Insa si daca nu esti pasionat atat de tare de vinul in sine, traseele includ si sate pitoresti, orase, vizite la mestesugari, piete gastronomie traditionale, deci nu cred ca cineva s-ar plictisi.

Urcam dealul sus la vie

Pierduta in vie :))

Unii oameni locuiesc in pestera

Urmaream de mult o astfel de incursiune prin lumea vinului, insa cand as fi putut s-o fac mai bine decat toamna, cand se culeg strugurii? Cu ceva timp in urma am aflat de la niste cunostinte ca in fiecare an, in primul weekend al lui septembrie, fiecare podgorie din regiune Loarei organizeaza drumetii cu degustari si prezentari.  Atat am asteptat, am zis clar ca mergem si noi. Plimbare, degustare de vinuri, atmosfera, informatii noi, fotografii… cool! Ce este nasol totusi, este ca toate podgoriile isi organizeaza drumetiile in acelasi weekend, deci poti, cel mult, sa faci doua, una sambata una duminica, in anul respectiv. Spun asta pentru ca eu le-as fi facut pe toate :)). Si apoi doar cea de sambata merge, ca duminica  drumetiile sunt dimineata, cum naiba sa degusti vinuri la prima ora?  

Ce doriti sa beti?

Am cam rams…haaac…in urma…

Satul Turquant

Fereasta in stanca…decorata cu vie desigur

Noi am ales podgoria Saumur Champigny, aproape de orasul Saumur (app, acolo este si un castel) in regiunea Anjou, la vreo 70 km de Tours.  Asa ca sambata pe la pranz am plecat la drum, pana in satul Turquant de unde incepea plimbarea. Ajunsi la fata locului, am facut mai intai un picnic ca sa nu plecam in vie cu burta goala si ne-am aliniat cu restul de vreo, sa zic 300 de participanti si astia numai la plimbarea noastra, ea fiind una din cele vreo 10 din ziua respectiva. Faceti si voi socoteala si ziceti-mi ca nu apreciaza lumea vinurile!
 

Cum functioneaza treaba? Pai platesti 5 eur de persoana, ti se da un pahar de sticla, cu picior, ca doar nu degusti vin in pahar de plastic, cu un suport cu cordon pe care il tii de gat, sa nu care-cumva sa iti amorteasca mana pe pahar, un rucsac din panza cu diverse brosuri si materiale, inclusiv planul drumetiei, o insigna de fan vinuri, apoi oamenii se impart in grupuri mai mici de cate 50 de persoane, fiecarui grup atribuindu-se un ghid si se pleaca. Let’s start the party!


Prima oprire s-a facut dupa ….hmm, vreo 5 minunte sa fie ?!  in biserica din localitate. Om bea in casa Domnului acum?! Nu, era doar o oprire ca primarul sa ne tina un discurs de bun venit. Si cum probabil nu era sala de festivitati, biserica parea locul ideal. Pana la urma vinul e prezent in toate ritualurile religioase, nu? Dupa aceea am pornit din nou,  am mers un pic prin sat pana la castelul Fessardière, proprietatea unui barosan local, pardon, producator de vinuri, unde ne-am oprit direct in pivinita, la butoaie. Doar nu plecam la drum cu gatul uscat, nu? De
obicei, sunt mai multi producatori, particulari sau societati, care
indeplinesc normele impuse si pot produce acelasi vin sub un singur
nume. Fiecare degustare pe care am facut-o a fost pe domeniul unui alt
producator, deci am gustat efectiv acelasi vin, dar de la producatori
diferiti si recolte diferite. 



Dupa ce ne-am…potolit un pic setea cu vin rosu sec, am urcat in forta dealul ca doar aveam energie acum si am ajuns pe terasele de deasupra, unde nu era nimic altceva decat ….vie, fratilor! Vie nene, cat vedeai cu ochii! Au urmat prezentari, mers, degustari, iar explicatii, iar mers, iar degustari si tot asa pana ti se impleticesc picioarele sau nu mai intelegi explicatiile. Glumesc! Dupa atata vie, urmatoare oprire a fost intr-o alta cava, de data asta in stanca. 


Poate ma intrebati de unde naiba stanca aici in mijlocul campiei. Habar nu am, dar cert este ca de o parte si de alta a Loarei sunt zone cu un fel de dealuri, iar unii versanti sunt chiar din piatra. De-a lungul vremii piatra asta  a fost exploatata, infiintandu-se cariere de extractie. La inceput ea s-a extras pentru constructia castelelor, alea care le vizitam noi azi, apoi pentru constructia de case, strazi, orase, cave etc. Muncitorii care lucrau in cariere au gasit mai usor sa-si stabileasca domiciliul langa locul de munca, desigur, asa ca in gaurile ramase si-au construit, ce sa credeti??? Case. Si au aparut asa numitele locuinte trogloditice, adica case amenajate in stanca. Inca mai sunt multe in regiune, sunt oameni care nu s-au mutat inca din pestera. Oricum arata bine, sunt amenajate frumos. Sunt adevarate obictive turistice pe aici, prin zona. Iarna caldura gratis de la mama-natura, vara racoare….

Sa curga vinul

Stradute pietruite

Dupa atata vie si degustari ajungem inapoi in sat si drumetia continua pe stradutele lui. Ce sa spun, splendid: stradute pietruite, case de piatra si chiar IN piatra, flori colorate peste tot, la fereastra, la poarta, pe gard, sub gard, pe strada, sub strada… o placere. Am facut multe poze, dar o sa vi le arat separat. Plimbarea s-a treminat in centrul satului, cu o piata de unde puteai sa cumperi vinuri si ceva de mancat, plus puteai sta la masuta si asculta ceva muzica faina. Bine, aici s-a terminat drumetia insasi, ca noi am continuat petrecearea la un restaurant in Tours. Ca daca e sa fie petrecere, petrecere sa fie pana dimineata.
 

Ca sa va spun ceva si despre vinul baut, el a fost Saumur Champigny, un vin excelent, rosu, sec, rafinat, exact pe gustul meu. Strugurii
autorizati pentru obtinerea vinului Saumur Champigny sunt: Cabernet
Franc, Cabernet-Sovignion si Pineu D’Aunis. In zona se mai
produc si alte vinuri rosé, albe sau spumoase, dar ele nu faceau
obiectul drumetiei noastre. Denumirea de origine controlata de Saumur Champigny a fost acordata in 1957 la 9 comune din jurul localitatii Champigny. Ce inseamna denumire de origine controlata? Ceea ce gasiti pe sticle in Romania sub denumirea DOC si aici AOC (appellation d’origine contrôlée).  Acest termen atribuit vinurilor  desemneaza o regiune viticola definita geografic, unde se produce vinul respectiv, impreuna cu factorii climatici ai zonei, tehnologia de productie, soiul recomandat, perioada de recoltare etc. Este de fapt este o garantie a calitatii, pentru ca, probabil stiti, cea mai importanta caracteristica a unui vin este podgoria unde a fost produs. Nu vreau sa intru in detalii, ca eu as scrie mult despre vinuri, daca vreti intrebati-ma, nu vreau sa plictisesc pe nimeni. 

Drumul de intoarcere…

Si cam asta a fost: ne-am miscat, am baut, am aflat chestii noi, am pozat, ne-am distrat. A fost o sambata pe cinste. Ce sa mai spun…imi plac vinurile, le ador pe cele frantuzesti, dar recunosc ca si italienii fac niste vinuri mama-mama, la fel si spaniolii. Da, imi plac si vinurile din Romania, ca doar le-am baut mult timp, insa tre’ sa recunostem, oricat de patrioti am fi, ca este o diferenta uriasa. Si asta nu pentru ca noi nu avem potential si n-am putea face. Vinurile
frantuzesti au
cucerit lumea pentru simplul fapt ca sunt fabricate cu simt de
responsabilitate, cu dragoste, profesionalism, cu gust si respect pentru client in primul rand, lucruri despre care producatorii de vin din Romania mai au multe de invatat, sau mai bine zis, au cam uitat in ultima perioada. Se zice ca vinul s-a nascut francez….incep sa cred ca asa este!