Dragii mei,
Au trecut aproape nouă luni de când nu am mai scris ceva pe blog… Foarte mult aș zice față de anii “de glorie” 2013-2014 când scriam des, aproape despre orice, plus că urmăream o mulțime de bloguri. A trecut inspăimantător de mult timp de la ultima postare și dacă mă raportez la începuturi, prin 2009-2010, când scriam ce-i drept destul de puțin, dar poate cu mai mult patos și mai mari emoții. Nu prea știu exact ce s-a întâmplat cu mine, de ce această pauză, știu doar că pofta de a împărtăși impresii pe blog a urmat o traiectorie foarte neregulată, mai cu seamă după venirea Erikăi, astfel că astăzi aproape am uitat cum se mai deschide această pagină.
Adesea mă mai gândesc la blog, nu l-am uitat incă de tot. Mă gândesc cu jind la plăcerea pe care o găseam cândva în scris. E drept că astăzi timpul liber nu mai este același, însă dispoziția de a scrie este vinovată, ocolindu-mă în ultima vreme. Am încercat să mai povestesc câte ceva, dar pur și simplu nu mi-am găsit cuvintele și aproape că m-am blocat în fața paginii albe ce s-a deschis pe ecran. Și poate că nu e vorba doar de scrisul în sine, dar și de lumea asta online, unde viețile noastre, ale tututuror, par al naibii de perfecte și unde simt că mă regăsesc din ce în ce mai puțin. Pentru că deși mai am scrieri aproape complete în draft, nu am găsit parcă imboldul de a le da drumul pe internet.
Am preferat în aceste ultime luni confortul vieții reale, aia cu oameni impreună, cu zâmbete și fericire, cu supărări sau certuri inevitabile uneori, cu noi, ăstia care suntem, fix așa cum suntem de fapt. Am preferat să impărtăsesc mai puțin online, poze sau gânduri, să trăiesc mai simplu și mai aproape de mine și de cei dragi offline, mai ales că anul a venit și cu o schimbare, una dorită și așteptată. Familia noastră este pe cale de a se mari în câteva săptămani, poate chiar zile, Erika va avea o surioară, pe care o așteptăm cu toții cu nerăbdare. Iar această a doua sarcină nu a fost prea diferită de prima în ceea ce privește neplăcerile primului trimestru, tot cu grețuri insuportabile, stare de rău și oboseală non-stop a debutat. Noroc că următoarele două trimestre au fost foarte bune și am putut profita destul de mult și cu mult mai bine de această așteptare specială.
Așa că, dragii mei, nu știu când voi mai scrie pe blog… Sper că pofta de a impărtăsi cu voi intamplări, trăiri sau plimbări să îmi revină cândva curând. Sper să pot povesti cândva despre noile aventuri în formație de patru, cinci, mă scuzați, cum era să uit tocmai de Azorel! Dar când anume nu știu să vă spun… Bănuiesc că am o motivație bună, nu-i așa? Noi să fim sănătoși și să ne citim cu bine, chiar și așa, mai rar, și de acum înainte!
Etichete: GANDURI
Vaaai ce veste minunata! Larisa draga iti doresc tot binele din lume, sa treceti bine si peste ultimele saptamâni de sarcina si peste nastere si peste primele zile de reacomodare acasa! Sa fie intr-un ceas bun, sa fiti fericiti, sanatosi si sa aveti numai bucurii! Ce mandru va fi sotul tau cu ale lui trei fete frumoase! Felicitari si numai ganduri bune!
Multumim Carmen! Mai este foarte puțin, teoretic doua săptămâni, practic se poate întâmpla din moment in moment.
Sa fiti sanatosi ,voiosi si veseli!Tocmai pe Azorel sa-l uiti?Era un personaj important acu ceva timp.Stiam ca va fi detronat cu venirea fetelor.Eu te mai urmaresc pe unde mai pui cate o poza si stiu ca totul e ok.De scris nu prea cred ca o sa mai ai timp ,o perioada.Cu multa dragoste,
Bunica
E mai simplu de pus câte o poza pe Facebook, dar nici acolo nu mai sunt asa activa in ultima vreme.
Cât despre Azorel, rămâne un personaj important, mai ales pentru Erika. Este cel mai bun tovarăși de joaca ��
Ce mult ma bucur pentru voi! Va doresc sa fiti fericiti si veseli in formatia de cinci!
Mi s-a intamplat de mai multe ori sa neglijez blogul pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Cand am fost foarte ocupata sau, pur si simplu, cand nu am avut dispozitia necesara.
Te asteptam cu rabdare cu articole noi cand vei simti chemarea de a scrie pentru blog.
Pana atunci iti doresc numai bine!
Mulțumesc mult pentru gândurile bune! Asemenea îți doresc!
Felicitari Larisa! Te urmaresc de cativa ani in "tacere", am savurat intotdeauna ceea ce ai decis sa imparti cu noi! Numai bine va doresc si astept sa revii cand vei putea!
Mirela, Cluj Napoca
Mulțumesc din suflet, Mirela! Toate cele bune!
Buna ziua! Si in perioada sarbatorilor am accesat blogul pentru a citi noile postari insa, acum, la inceput de primavara, vestea este extraordinara. Multa sanatate si o nastere usoara! O primavara frumoasa, plina de zambete!
Mulțumesc mult! O primavara frumoasa!
Frumoasa veste! Sanatate , nastere usoara. Sa fiti fericiti! Cu drag, Liliana
Mulțumesc din suflet, Liliana!
Încă puțin… Mă bucur foarte, foarte mult! Naștere ușoară și o bebiță care să se integreze cât mai repede în grupul jovial E&A!:D Cred că o să ai parte de deliciul curiozităților Erikăi cu privire la noua surioară.. 🙂
Te îmbrățișez! Toate urările de bine!
Mulțumesc din suflet, Maria, pentru gândurile frumoase! Cred ca la început va fi un puc mai greu, dar ușor-usor ne vom adapta noi la noua echipa. Inclusiv Azorel, hi hi hi! Pupici!
Buna dimineata! O veste minunata, nastere usoara si tot ce este mai bun pentru intreaga familie!
Mulțumesc mult!
O să reiei scrisul, o să simți nevoia să ai un timp al tău cu blogul. Totul e să nu încerci să păstrezi linia de dinaintea fetițelor, ci așa cum te nimerește inspirația și… timpul liber!
Chiar mă simt fericită când reușesc să scriu și împăcată când n-o fac, chiar dacă momentan am și eu câte o postare pe lună. E momentul ăla când între 0 și 1, între a nu scrie nimic și a apăsa o dată butonul Publish, diferența pare enormă :))
Cu timpul liber chiar am o problema momentan😂. Și chiar dacă este, parca simt nevoia sa fac altceva decât sa scriu. Ritmul de dinaintea fetelor nu o sa-l mai am vreodată, dar si eu ma gândesc ca o sa reiau totuși scrisul, doar ca momentan nu prea văd când și in ce fel o voi face…
Da, din motive pe care le stii si tu foarte bine, eu abia acum am dat de acest articol al tau 😀 Si m-am bucurat tare, tare! Felicitari pentru noua viata, sa va bucurati sanatosi impreuna de tot si de toate. Viata lunga si frumoasa Printesei mici!
Cat despre blogareala si timp liber… well, "It's never gonna be the same again!" :)) dar stii atat de bine ca nu ai nevoie sa-ti mai spuna nimeni. Exercitiul scrisului e in tine, în sange cum ar veni, atunci cand va reveni starea de scris, o sa scrii, asta nu e ceva ce seacă, doar ca unele etape vin cu alta rutina, atata tot. Cum mi-ai spus si tu mine candva, nu cred ca nu o sa mai scrii niciodata, doar ca acum prioritatile sunt altele.
Îmbratisari de la Cluj!
Asa este, prioritățile sunt altele. Iar timpul liber… pfff, zilele trec pe repede înainte:)).
Mulțumesc pentru gândurile bune și pt încurajări, Bia! Asa este, o sa revin cândva, ma gândesc, îmi lucrează mintea la asta :)). Dar nu-i încă momentul parca. Mai stau. Aștept ca pofta de a scrie pe blog sa vina natural. Sa forțez lucrurile nu-i cazul, blogul mi-as dori sa rămână o placere.
Va imbratisez și eu cu drag!😘❤️
Multa sanatate si fericire in noua formula! Sper ca o sa ne mai impartasesti experientele tale pe Valea Loarei, in aprilie am fost si noi doua zile prin zona si imi aminteam de povestile tale la tot pasul. Ti-am luat blogul la re-citit cand am facut planul si a fost tare bine��. Numai si numai bine va doresc!
draga Larisa,
Ti-am citit blogul din ”scoarta in scoarta” ! L-am recomandat si prietenilor mei, cu care peste 2 luni voi merge intr-o vacanta de 7 zile pe Valea Loirei. De abia acum cand ti-am citit ultima postare am realizat ca tot ceea ce ai scris despre Valea Loirei este de acum 4-5 ani, dar crede-ma, nu am simtit nici un moment ca ar fi asa de vechi postarile tale! Pe mine si prietenii mei ne-ai cucerit cu postarile tale! Programul, obiectivele, locatiile, restaurantele, toate le-am stabilit datorita tie! in numele tuturor , iti multumim si te rog sa nu renunti! Este o placere sa iti citim impresiile tale din acele zone!