Am băut licoarea magică, după care am pornit către Pied du Sancy cu mașina. Pied du Sancy este un loc, la vreao 3 km de Mont Dore, exact la piciorul lu’ Sancy muntele. Aici sunt pârtiile de ski împrăștiate pe toți versanții, pe creste, pe sub versanți, peste tot pe unde s-a putut profita și s-au putut face. Tot aici sunt, implicit și instalațiile pe cablu, teleschi, telescaun, teleferic, tele-ce vreți voi. Aici este concentrată și toată populația, firește. Majoritatea schiază, însă mai sunt și unii ca noi care fac alte chestii, gen drumeții, snowboard, alpinism. Spre surprinderea mea, nimeni nu este aici doar să caște gura. Dacă nu ești cu mașina nu-i bai, sunt autobuze care vin din Mont Dore până-n buza pârtiei. Totul pentru bunăstarea turismului, ceea ce nu este un lucru rău, dimpotrivă.
 |
| Cu toți ne bucurăm de munte |
Așa că am luat până la urmă bilet dus-întors la telecabină. Costă cam 9 euro de persoană. Câinele e gratis, oricum îl țineam în brațe. Ajunși la stația terminus, ce să vezi. Nimic! Alb în toate părțile. Am citit când am ajuns acasă că ar fi foarte populară ceața groasă și albă prin acești munți. Și că în general condițiile meteo iarna sunt destul de nasoale față de cum îmi închipuiam eu că ar fi pentru un masiv de numai aproape 1900m. L-am cam subestimat pe Sancy ăsta.
 |
| Cum își așteaptă un câine stăpânul |
Ne-am plimbat puțin, pe lângă stația telecabinei, ne-am învârtit, am făcut niște poze, am profitat să facă și Azorel cunoștință cu zăpada, după care am intrat înăuntru. Ca la orice telecabină, există și un restaurant-cafeterie. Nu e deloc scump cum mă așteptăm, prețurile sunt exact ca la restaurantele de jos. Fiind deja ora 11, în timp ce noi beam un ceai au început să servească masa, pentru că desigur, v-am mai povestit, aici nu se servește masa când vrei tu, ci între anumite ore. Am zis că dacă tot suntem acolo să și mâncăm, sperând ca până mâncăm să se mai ridice ceața. Dar ce s-a ridicat?! Nici gând.
Am mai ieșit pe afară după masă, sperând să o convingem, dar n-a mers, așa că am zis mai bine să lăsăm baltă Puy de Sancy și să coborâm mai bine pentru a face altceva mai productiv jos, decât să pierdem vremea pe aici.
Ajunși jos ne-am oprit să mai bem un ceai și să punem țara la cale. Nimic nu prea avea rost cu vizibilitatea 0 care era. Dar nici să mă întorc în Mont Dore și să mă plimb prin oraș nu-mi venea, așa că am hotărât să pornim într-o drumeție mică. Nu prea știam exact pe unde mergem, în sensul că nu era un traseu marcat, dar era la origine o partie mai veche de schi, astăzi dezafectată, sub Les Dents Bouches. Drumul șerpuiește, la început, destul de lin și anost printr-o pădure de brad. Liniște și pace, doar sursur de izvoare. Mai apoi cotește brusc și urcă pe sub un fost telescaun nefuncțional. Pare lejer, dar se urcă nu glumă. Eu merg mai încet decât restul trupei, care mi-o ia înainte, dar mie îmi place așa, că mă pot bucura de peisaj și pot face poze.
După vreo 2 ore ajungem la capătul telescaunului. Ceață era parcă și mai deasă, așa că decidem să ne întoarcem pe același drum. Nu avea nici un rost, oricum nu se vedea mare lucru. Și mâine e o zi până la urmă. Așa că ne întoarcem ușor, mai facem o poză, două, ajungem la mașină și pornim către Mont-Dore. După ce îmi schimb bocancii, care se pare că nu mai țin la zăpadă, o luăm la pas prin oraș, mai un vin fiert, mai o ciocolată caldă și terminăm la restaurantul despre care v-am povestit, cu un castron de brânză Mont D’or topită, cârnați, jambon, salată și cartofi fierți, toate acompaniate de un vin foare bun de Savoie.
După toate astea somn de voie desigur. A doua zi dimineață când mă trezesc, ce să vezi ce să vezi…senin și niciun nor pe cer…
deci te rog sa ma ierti, m-ai pierdut de la Azorel cu cracii in sus :))))))))))) parca l si vad :)))))))))))
:))) da, are un fel foarte funny de a dormi. Tot zic sa-i fac o poza :))
Mie imi place faptul ca au autobuze pana la buza partiei! Vezi asa ceva ne lipseste in Romania! daca ar fi si la noi un sistem sanatos m-as duce mai des la munte
Da…nu stiu daca aici erau gratuite autobuzele, dar stiu ca prin alte statiuni montane prin Alpi, daca ai cazare in statiune, inclusiv camping, ai o cartela cu care circuli gratuit cu autobuzele regionale sau trenurile.
Super tare! vezi asa se face turism si se castiga nu gluma din asta 🙂
ai un fel de a povesti minunat, nu ma satur de povestirile tale! frumoase locuri, speram sa ajungem si noi. deocamdata suntem pe buget de studenti, dar o sa recuperam noi la un moment dat :D. te pup si un weekend frumos!
Recuperati voi. Nici noi nu umblam foarte des, dar incercam, mai ales pe aici prin apropiere…
Te pup Milena! Weekend frumos si tie!
Cu ceaţă sau fără, a fost totuşi o plimbare frumoasă. Deci a doua zi aţi luat-o de la capăt sub un cer senin?! 🙂
Da, a fost o plimbare drguta…iar a doua zi a fost si mai si :))…o sa povestesc…
M-ai pierdut dupa faza cu Azorel care doarme cu cracii in sus :)))))). Ce mai conteaza ca e fain rau, daca gandul meu a ramas la Azorel 😀
:)) o sa-i fac o poza intr-o zi :))
Eu am savurat finalul…vin fiert, ciocolată caldă, mâncare specifică și VIN.
da, finalul parca a facut ziua mai frumoasa…
Super! Îmi plac mai ales pozele…
Pupici!
Mersi Maria!
Azorel cu cracii in sus :))
Crede-ma ca mi l-am si imaginat dar daca-i faci si niste poze in postura asta ar fi super 🙂
Si eu as fi avut intentia de a va lega de receptie in locul doamnei respective. :))
Am marit toate pozele, sunt superbe. Excursia a fost frumoasa, cu toata ceata. Iar Azorel…eu sunt indragostita de el. E adorabil de frumos. Si stie sa pozeze frumos. Mereu e cu ochisorii spre aparat 🙂
O seara faina, Larisa!
:)) Tot zic ca-i fac niste poze. O sa-i fac cand il mai prin in postura respectiva :))
Da, Azorel se uita la obiectiv mai ceva ca un om :)) trebuia sa-l facem fotomodel :))
Seara faina si tie Elly!
Ce vacanta superba! 🙂 Si fotografiile pe masura! Dupa asemenea zile cred ca te-ai intors acasa plina de energie si entuziasm. Dar cum putea sa si urci si sa si faci poze cu un DSLR? Nu iti era greu? Aveai timp sa schimbi setari?
Sa inteleg ca urmeaza si o continuare cu imagini din ziua senina? 😛
Arta cere sacrificii, nu? :)) L-am carat in spate…nu mi-a fost greu, sunt obisnuita pe munte cu rucsac greu, aparatul e chiar usor, mai ales ca am avut doar aparatul in rucsacul meu.
Pozele sunt facute pe semi-manual, in calatorii, pe munte e cam greu sa stau sa shimb setari. Poate intr-o zi cand mai avansez va merge, dar momentan nu prea imi iese.
Hmm… ceea ce gasesc in ultima poza imi face crunt cu ochiul. Sa ma servesc? 😀
Te rog chiar :p
Foarte frumos desi nu a tinut ceata cu voi. Imi amintesc ca am avut si eu cateva momente in care cel mai frumos soare iesea dupa ce plecam eu din locul pe care il vizitasem. Oricum plimbarica a facut bine la sanatate asa ca sa nu regretati:D
Exact asa ma gandeam si eu ca o sa se intample, ca va iesi dsoarele exact cand plec. Dar nici macar atunci n-a iesit :))
Pana la vara nu-l mai vedeti pe mandrul soare in Franta 🙂 Eu sincer as mai vrea sa vad o zapada frumoasa in Bucuresti dar nu cred ca mai am sanse la cele 11 grade pe care le vom avea zilele acestea. Trebuie sa planuiesc o iesire la munte ..musai!
11 grade?! e deja primavara :))
Clar trebuie sa mergi la munte, acolo e zapada cat cuprinde.
Aici acum e destul de frig, dar zapada nu cred ca o sa vad…doar ploaie, ceea ce nu e chiar placut….
Uff, abia astept până vineri când o să plec și eu puțin la zăpadăăăăă!!! :* In zonă, desigur 😛
Super!
Acum nu mai ma plang, am si eu zapada in zona :))…rugaciunile mi-au fost auzite si a nins :))
frumoase imagini , si Azorel e fericit :)…apoi i-ai tras iar cu branza sa-mi faci mie in ciuda , nu ??? 🙂
Mersi Coco!
Da, iar branza :)))
Cum tocmai m-am intors din Austria de la schi, am vazut in postarea ta ca reteta se repeta si prin alte parti: muntele e bine exploatat si pentru toate gusturile si puterile.
Wow, Austria, Alpi, ce frumos! Abia astept sa vad pozele pe blog ;)!
Da, mi se pare un lucru bun ca exista de toate pentru toti.
Azorel e in culmea fericirii! 🙂
Ai avut parte de o vacanta super faina. Mi-ai facut si mie pofta de o urcare pe munte.
Ma bucur ca ti-am facut pofta de munte :). Da o fuga, ce mai stai!
Foarte frumos munte. Sunt fericita ca am avut parte si eu de un pic de zapada. Mi-ai facut pofta de munte, abia astept sa ma duc la vara cand merg acasa in concediu. Ai un catel tare dragalas, mi s-a facut dor de al meu, eu am un labrador in Romania, acum are sora mea grija de ei. Si al meu doarme la fel cu cracii in sus si in tot felul de pozitii ciudate. Cel mai dulce e cand latra prin somn sau viseaza ca alearga si da din labe.
:))) Nu pot sa cred, ce amuzant trebuie sa fie cand da din labe in somn :))Azorel nu stiu ce viseaza, dar latra in somn, maraie asa…
Daaa, mor de ras cand il vad. Duminica ma duc acasa doua saptamani si daca o sa am ocazia il filmez, sa vada toata lumea cat e de amuzant ! Cu catelul ala nu ai cum sa stai suparat, e atat de iubitor si cauta sa-i dai atentie, vine sa il mangai,se pune cu botul pe marginea patului si daca nu-l bagi in seama nu te mai intelegi cu el, se uita la tine cu ochii aia mari, parca iti spune, hai alinta-ma un pic.
Apropo, am uitat sa iti spun ca al meu mai si sforaie. Sforaie mai ceva ca tata ! :)) Abia astept sa il filmez sa vezi cat e de zapacit !