Sunt trei săptămani încheiate de când școlile și creșele sunt închise în Franța. Pentru copii o bucurie, desigur. Pentru noi părintii…. Ei bine, pentru noi părintii circulă o glumiță pe internet, cică dacă școlile mai stau mult închise părintii vor descoperi ei vaccinul înaintea cercetătorilor. Firește pe de o parte e bine, petrecem mai mult timp împreună și suntem mai aproape unii de alții. Pe de altă însă este cam imposibil să ai o clipă de liniște cu doi copiii mici lângă tine, d-apăi activităti mai complexe, gen lucru de acasă. Auzi și tu!
Fetele dau trezirea pe la 7h30. Imbrăcat, spălat, mic dejun, cafea (multa), urmate de diverse activităti în camera lor. Învățătoarea trimite elevilor teme de pus în practică pentru continuitatea pedagogica: jocuri pentru dezvoltarea limbajului, jocuri cu cifre, sau litere, inițiere în scris, idei de activităti creative, căci copiii nu trebuie să își iasă din ritm. Mai caut și eu pe internet, cu măsura firește, nu trebuie nici să îi solicităm prea tare, sau să băgăm cunoștințe cu polonicul în cap. S-a creat și un grup pe WhatsApp unde punem poze și video cu activitătile copiilor, ceea ce e foarte interesant căci ne putem inspira unii de la alții, dar și că micuții pot ține legătura cu colegii. Printre teme mai strecurăm și ceva joacă liberă prin casă, timp în care pregătesc ceva de mâncare (amandouă sunt foarte selective!), mai fac puțină ordine (desi uneori am impresia că numai asta fac, zău!) și alte treburi casnice esențiale. Pe la 11 ieșim afară. Bine că avem curte și că pandemia ne-a prins primăvara când nu e nici frig nici foarte cald. Joaca la nisip e preferata lor. Avem și tobogan, balansoar, biciclete, mingi, etc. Ne-a prins pandemia fără leagăn, iar acum toate magazinele de unde am putea lua sunt închise. La prânz mâncăm, iar după masă urmează siesta, care este esentială pentru bunul mers al lucrurilor. Apoi gustarea și apoi un pic de joacă în casă sau afară. Pe la 6 intrăm, cina, baia si în pat. Abia pe la 9 sunt în sfârșit liberă. Un duș, câteva pagini dintr-o carte, butonat Facebook pe telefon, timp cu soțul, ceva pe Neflix uneori și somn de voie. Ce să zic, am reușit și eu să văd vreo două mini-seriale în perioadă asta, plus să citesc ceva pagini, chiar sa finalizez o carte, ceea ce e mare lucru.
Și uite, am reușit chiar să mai scriu pe blog!
Aveți grijă de voi!
Ce mari si frumoase s-au facut!Timpul trece atat de repede ca vei fi uimita de tot si toate.Sa fiti sanatosi si sa aveti parte numai de bine!
Multumim, la fel! Trece foarte repede, am văzut poze, ce repede a crescut și Thea!
Eu trebuie sa recunosc ca sunt cam speriata de toata situatia asta. Noi locuim la bloc, dar avem posibilitatea sa mergem la tara cam o data pe saptamana (nu este nimeni in acelasi timp cu noi acolo) si ne prinde tare bine. Imi este tare dor de parinti si de bunica pe care o mai am si in acelasi timp ma tem pentru ei pentru ca noi mergem in continuare la servici. Copilul sta acasa, dar noi, parintii, mergem la servici si asta ma sperie. Multa sanatate!
Mulțumesc, Luana! Și scuze pt întârzierea cu care răspund. Sănătate multă și vouă! Sa fie bine!