Eu locuiesc pe Valea Loarei. Mihaela locuieste in Provence. Locuim in aceeasi tara, dar la sute de kilometri departare. Eu n-am vazut Provence, dar as vrea, Mihaela n-a vazut Valea Loarei, dar ar vrea. Asa ca am facut schimb de regiune… virtual, pentru moment. Eu ma plimb putin prin lanurile de lavanda din Provence, iar ea se plimba prin castelele de pe Valea Loarei. Un schimb bun, nu-i asa? Fireste, astept si ziua in care aceasta calatorie va fi reala. Pana una alta, va invit si pe voi toti sa va plimbati cu noi, daca doriti. Deci… dau legatura in Provence, uite ce ne povesteste Mihaela…

Ma
numesc Mihaela si sunt fericita castigatoare a 2 ani in Provence. Nimic
original in asta, Peter Mayle poate depune marturie, dar asa stau
lucrurile. Nu va ganditi ca locuiesc intr-o casuta cu obloane albastre,
in mijlocul unui lan de lavanda, ca in spatele meu sta cocotat pe stanca
vreun sat minunat…Nu, nu ma invidiati prea tare. Casuta e de fapt
o casa imensa, cu mai multe apartamente, obloanele sunt electrice (s-au
modernizat oamenii, din pacate), iar lavanda nu creste pe aici decat
cel mult in rondurile din intersectii. Stau insa linga mare si la o ora,
cel mult doua, de cele mai minunate locuri din Provence. Deci nu ma
pling.


M-am
tot gandit ce sa recomand, nu pentru ca nu
as avea ce, dimpotriva, sunt foarte multe de vazut, mi-e greu sa aleg.
M-am oprit la Luberon, nimic surprinzator pentru cei care ma cunosc sau
citesc blogul. E una dintre zonele mele preferate. Are toate
ingredientele Provence-ului: sate cocotate pe stanci, case vechi cu
obloane colorate, strazi mici, mici si pietruite, lavanda, podgorii
nesfarsite, livezi, castele.

Nu
vreau sa supar pe nimeni, dar Provence vazuta intr-o zi sau doua e ca
…berea bauta calda?
😀 Nu-mi vine altceva-n minte acum. Daca nu te plimbi alene, fara un
scop anume, pe strazile inguste, printre casele vechi, daca nu te duci
la boulangerie sa cumperi o paine (nu neparat bagheta, au niste
sortimente cu seminte foarte bune, sau pain de campagne) si niste
croissante, sau o prajitura super buna (nu ma omor dupa mancarea
frantuzeasca dar dulciurile sunt geniale), daca nu mergi printre
livezile si viile care umplu dealurile (locuri ideale pentru picnic),
atunci nu ai cum sa simti Provence cu adevarat. De aceea eu cred ca
Provence nu e o destinatie de o zi, doua, ci de minimum 5 zile, o
saptamana.



Sa
incepem deci. Luberonul e mare, sunt mai bine de 30 de sate, nici eu nu
am ajuns in toate, dar sunt citeva locuri care trebuie musai vazute. As
incepe cu Gordes. Francezii zic ca e cel mai frumos sat din regiune. Eu
nu ma pot decide cui sa acord titlul de cel mai frumos insa Gordes mi-a
placut foarte mult, e superb.

Urcat pe deal, construit in
trepte, satul de piatra iti face cu ochiul de departe. Si in drum spre el vei gasi cu siguranta acel point de vue de unde Gordes se arata in toata splendoarea.



Totul
e din piatra: casele, strazile, gardurile. Si totul are un farmec made
in Provence. Nu e foarte mare, poate fi colindat intr-o zi fara
probleme.


Daca
e vara poti da o fuga la Abbaye de Senanque, manastirea de lavanda.
Inca de la jumatatea lui iunie levantica incepe sa isi deschida miile de
flori mici si mov. Cred ca lanul e taiat cam pe la jumatatea lui iulie,
inceputul lui august cel tarziu. Abbaye de Senanque e la 10 minute de
Gordes, poti merge cu bicicleta, drumul e foarte ingust. 



La
un sfert de ora de mers cu masina e alt satuc minunat: Roussillion. In
drum spre el o sa vezi ca peisajul isi schimba culorile. Nu, nu ti s-au
stricat ochelarii si nici nu te-a batut soarele prea tare, cararile si
dealurile chiar sunt portocalii. Pe alocuri chiar rosii. Oficial:
argila. Neoficial: o domnita indragostita ce s-a aruncat de pe stanci
dupa ce sotul i-a ucis iubitul.

Poti vizita ocna de ocru, cel mult 3 euro biletul. 



La vreo 20 de minute de Roussillion e alt sat de poveste, sau mai bine zis de film, Bonnieux. A Good Year,
cu Russel Crowe si Marion Cotillard, a fost filmat acolo. Si daca ai
vazut fimul sigur ai observat podgoriile infinite, cararile care
serpuiesc printre livezi si lanuri de grau. Acesta e Bonnieux. Si se
vede cel mai bine de sus, de linga biserica. 


Daca tot ai ajuns la Bonnieux poti merge si la Menerbes, satucul facut celebru de Peter Mayle si al lui Un an in Provence (cam 15 minute). Ca si Gordes, Menerbes sta mandru pe lista celor mai frumoase locuri din Franta. 


In
cazul in care nu te multumesti cu lavanda de la Gordes, la mai putin de
o ora, cam 40 de minute, e Sault – un satuc urcat pe deal, inconjurat
de lanuri de levantica. E una dintre capitalele lavandei asa ca e plin
de campuri mov. Te-as trimite la Valensole dar e mai departe, cam 2 ore.
Si de la Sault poti merge si pe Mont Ventoux, cel mult 40 de minute cu
masina, sau, daca te tine, la picior (am vazut ca Larisa e fan munte
deci nu pot omite Mont Ventoux). 


Vrei
sa vezi si un oras mare? La o ora de Luberon (zona Gordes, Roussillion)
e Avignon. Mie mi-a placut mai mult decat Marsilia sau Aix en Provence.

Daca
e intervalul mai – septembrie nu ar strica si o balaceala in mare. Din
Luberon, in doua ore esti la Saintes Maries de la Mer. Cam departe,
stiu, dar cu ocazia asta nu doar stai la plaja ci vezi si Camargue.
Orasul mai e numit si poarta de intrare in Camargue. Zilnic se
organizeaza excursii – cu barca, pe cal sau cu jeep-ul – prin delta
Frantei. 

Si
gata, ajunge pentru o saptamana, nu? Nu de alta dar nu vreau sa alergi
prin Provence ci sa mergi incet, sa adulmeci toate mirosurile si sa te
bucuri cum trebuie de privelistea minunata, sa simti la vie en rose. 




Provence
e frumoasa tot timpul anului, si e verde chiar si iarna, asadar poti sa
vii oricand. Primavara vei fi cucerit de milioanele de maci care iau cu
asalt toate dealurile, vara vei fi vrajit de intinderea mov si de
mirosul de levantica, toamna te vei bucura de paleta de culori, iar
iarna vei fi pur si simplu bucuros ca nu vezi zapada, ca totul e verde,
si ca termometrele arata chiar si 17 grade Celsius.



Evident
ca cei mai multi turisti vin vara, luna august e cea mai plina- nu doar
de turisti straini ci si de francezi, august e luna cind mai mult de
jumatate dintre francezi isi iau concediu. Asadar daca nu-ti place
aglomeratia nu recomand luna august. Ca sa nu mai spun ca preturile o
iau razna, mai ales la capitolul cazare. Oricum, exceptand citeva
locuri, satele Provence-ului isi pastreaza linistea, stradutele
pietruite si inguste nu sunt niciodata aglomerate pina la refuz chiar
daca regiunea e plina de turisti.




Provence
e de colindat cu masina, exista si autobuze, mai ales vara, dar cred ca
masina e cea mai buna solutie, ai libertate de miscare si poti vedea
mai multe locuri. Noi am inchiriat la inceput, de la aeroport, costa cam
250-300 de euro pe
saptamana, in functie de masina. Cel mai apropiat aeroport e Marseille
Provence. Asta e de fapt problema, cand vii din Romania, ca nu exista
curse directe spre Marsilia, trebuie sa schimbi la Paris sau Munich, si
nici preturile nu sunt foarte mici. Dar Provence e nepretuita 🙂 



V-a placut? Mie daaaa…. cred ca o sa imi fac un drum pe acolo…candva, in curand. Daca vreti sa cititi mai mult, despre fiecare loc in parte, despre minunata Provence,intrati pe blogul Mihaelei. 

Daca vrei sa citesti si despre plimbarea Mihaelei pe Valea Loarei, intra AICI. 



PS: Ati vazut (sper) A good year, nu? Daca nu pune-ti mana si vedeti-l! Eu atunci m-am indragostit de Provence… Sau mai bine cititi cartea, Un an in Provence (Peter Mayle)!

Etichete: , , , ,