Până  în 2013 habar nu aveam de Coasta Albastră, de Martigues, sau de la Couronne. Am ajuns la Marsilia întâmplător, cu serviciul lui Andrei și fiindcă doream să petrecem weekendul acolo și nu doream o cazare chiar în oraș, am început să caut o căsută în campingurile din apropiere de Marsilia, de preferat unul situat aproape de o plajă. 

 

Pentru că nu eram singuri, am căutat să închiriem o căsuță de 3 persoane, dar cum nu se găsesc decât de 4, am zis fie și așa. Însă surpriză: ba nu era bună zona, ba era prea scump, ba nu aveau locuri, ba nu acceptau animale. Într-un final am găsit un camping lângă Martigues, care mi-a părut simpatic, așa că am luat acolo. “ 

 

… scriam pe blog imediat după, fără să bănuiesc atunci cât de adânc ne va intra în suflet această bucătică de litoral mediteranean și de câte ori ne vom întoarce cu drag către ea. 

 

 

În 2014 am ajuns din nou la Marsilia. Fără să stăm pe gânduri am rezervat o căsuta în același camping, Les Mouettes, de la Couronne, micuțul sat de langă Martigues, situat pe această misterioasă și necunoscută pe atunci Coastă Albastră. Căci dacă Google Maps m-a trimis prima dată la Martigues, GPS-ul m-a invătat despre Coasta Albastră.

 

 

“Eu vă zic sincer că habar n-aveam de Coasta asta Albastră, până să aud de ea la… GPS- ca să vedeți cât de variate pot fi sursele de informare. „Suivez la voie rapide de la Côte Bleue” auzeam de fiecare când plecam la plimbare; o dată, de două ori, de trei, până m-am apucat să caut pe internet despre această Côte Bleue. Și-atunci mi s-au înfățișat în fața ochilor imagini cu golfulețele La Vesse, Niolon, Méjean, La Redonne, toate părându-mi wow.” 

 

 … scriam pe blog în 2014. 

  

În 2018, când am vrut să mergem la mare cu Erika, pe atunci în vârstă de 1 an și jumătate, mi-am amintit din nou de Coasta Albastră, așa liniștită, simplă și neprefăcută precum o știam, de campingul nostru Les Mouettes, de la Couronne, micuțul sat de langă Martigues și mi s-a părut un loc numai bun de mers cu un copil mic. 

  

În 2020, anul de grație care ne-a adus covidul, nici n-a mai încăput îndoială despre unde să mergem cu doi copii mici, într-un loc sigur, cunoscut și nu foarte aglomerat. Coasta Albastră, desigur, s-a dovedit locul perfect. 

 

Și ghiciți ce? Am și rezervat căsuta pentru vara 2021, tot în Campingul nostru Les Mouettes de la Couronne, micuțul sat de langă Martigues, situat pe această la fel de misterioasă, doar că acum ceva mai cunoscută și foarte îndrăgită Coastă Albastră. 

 

Dar stați așa… 

   

Ce este această Coastă Albastră?  

  

Toată lumea știe de celebra și fascinanta Coastă de Azur. De Nisa, de Cannes. Dar Coasta Albastră? Mai puțin cunoscută, poate mai puțin spectaculoasă, dar mai naturală, mai sinceră și fără prea multe pretenții, Coasta Albastră reprezintă bucata de litoral mediteranean ce se întinde de la Marsilia până la Martigues, de-a lungul a cam 25km, înfățișându-se cui vrea să o cunoască cu caracterul ei sălbatic, într-o succesiune de golfulețe sălbatice, plaje cu nisip fin și faleze stâncoase. Numele vine de la apele de un bleu turcoaz profund pe care îl are marea în această zonă mărginită de coastele calcaroase ale masivului Estaque. Mai multe localități și porturi se succed de la Marsilia, cum ar fi Rove, Ensuès-la-Redonne, Carry-le-Rouet, Sausset-les-Pins, La Couronne, și în final orașul Martigues.  

  

Una din particularitățile acestei coaste sunt les calanques, micile golfuri care arbitrează fie plaje fie mici, sălbatice, fie porturi pescărești. Mai puțin reputate decât calanques de Marseille, golfurile celebre dintre Marsilia și Cassis, săpate de mare în masivul Calanques și desemnate parc național, golfuletele Coastei Albastre rămân totuși destul de pitorești și ceva mai ferite de cărările bătute.  

 

 

calanque de la Redonne, situată între Marsilia și Carry-le-Rouet 
(2014, pe vremea când foloseam DSLR-ul) 

 

 

 

calanque de la Redonne, situată între Marsilia și Carry-le-Rouet 
(2014, pe vremea când foloseam DSLR-ul) 
 

 

De ce o ador Coasta Albastră și de ce mă întorc către ea cu fiecare ocazie? 

  

În primul rând pentru că îmi plac locurile mai naturale, ocolite de turismul în masă. Nu mi-aș imagina vacanța într-un loc foarte aglomerat, înghesuită cu o mulțime de oameni. Nu mă dau în vânt după sejururi all-inclusive în stațiuni fițoase, sau pe la hoteluri de cinci stele. Nu țin neapărat nici să mă bronzez tolănită într-un șezlong, sub umbreluțe sau pe divanuri, o palmă de nisip sălbatic îmi este mai pe plac. Mă atage mai mult simplitatea decât luxul și opulența și nici nu țin să mă laud la prieteni despre cum mi-am petrecut concediul prin cine știe ce destinații exclusiviste.  

  

Apoi pentru că acesta Coasta Albastră este o destinație autentică, care nu inspiră nici pe departe vreo atmosferă de bâlci, turistică sau comercială, așa cum în puține locuri din sudul Franței mai găsesti. Coasta Albastră este un loc natural, simplu, foarte puțin modificat de mâna omului. Nu te gândi acum că-i chiar pustietate, Coasta Albastră rămane, deși modestă, o destinație agreabilă, colorată și atrăgătoare. 

  

Coasta Albastră este și o destinație foarte child friendly, ca să zic așa, o destinație numai bună de mers cu copiii. Campingurile și plajele din zonă sunt foarte frecventate de familiile cu copii, nisipul este fin, golfulețele ferite de valuri mari, intrarea în apă foarte lină. Zona nu este aglomerată, copii putând astfel să se bucure de natură. Pentru că, personal, ceea ce vreau să le transmit fetelor mele despre mersul la mare este fix despre frumusețea aceea primordială a mării, despre autenticitatea ei, despre plăcerea a fi în mijlocul naturii, de a te întinde pe nisipul cald, de a te bucura de zgomotul valurilor, de a respira aerul sărat, de a profita de o baie relaxantă, ori a privi în liniște un apus de soare pe faleză și nicidecum despre vacanțe în resorturi all-inclusive, piscine și parcuri acvatice gălăgioase, aglomerație, sau fițe de doi bani. 

  

Și nu în ultimul rând pentru  că ador vacanțele de vară pline, în care să pot amesteca mai multe activităti, drumeții, lenevit la soare, sporturi și iesiri în natură, vizite culturale și desigur câteva bucate și vinuri alese, iar Coasta Albastră este perfectă pentru toate acestea. E drept că în ultimii ani cu copiii mici am încetinit ritmul, dar și așa îmi place să am de unde să aleg.  

 

 

dimineață liniștită pe plaja Sainte-Croix de la Couronne (2020) 

 

Ce poți face pe Coasta Albastră?  

  

În primul rând te poți bucura de mare. Litoralul Coastei Albastre este superb, plajele mari cu nisip fin și micile golfulețe înguste și sălbatice succedându-se cât se poate de armonios. Căci în primul rând despre ele sunt vacanțele la mare nu-i așa? Despre ape limpezi, cer senin și nisip fin. Noi mergem adesea pe plaja Sainte-Croix, o plajă cu nisip destul de largă, mărginită de pereți stâncoși și înconjurată de o pădurice de pini. Emblema ei este o mică capela așezată pe un pinten stâncos. Intrarea în apă se face destul de lin, fiind o plajă preferate de familiile cu copii. Alături de plaja vecină, Saulce, deservește practic turiștii din capingurile de la Couronne dar și ați doritori, chiar și localnici din zonă. Sus este o parcare (foarte încăpătoare, cu plată, dar dacă ești cazat în zonă poți veni pe jos, așa cum facem și noi de altfel), un restaurant, un chioșc de sadvisuri, sucuri și înghețată și chiar un mic magazin cu de toate. Și nu, nu există șezlonguri de închiriat, nici bar de cocteiluri de sorbit pe plajă și nici muzică nu urlă pe nicăieri în difuzoare. Mai sunt și alte plaje în zonă: plage du Verdon, între La Couronne și Carro, cea mai mare din zonă. Plaje mari cu nisip mai sunt la Martigues (Bonnieu, Laurons), la Sausset-les-Pins, la Carry-le-Rouet sau la Ensuès-la-Redonne. 

 

plaja Sainte-Croix de la Couronne (2020) 
 

 

 

un golfulet ceva mai intim langa plaja Sainte-Croix de la Couronne (2020) 
 

 

litoralul coastei albastre, plimbare la Sausset-les-Pins 
spre micutul port Tamaris

 

În afara plajelor clasice, unde bălăceala este supravegheată, mai sunt mici golfulețe sălbatice, cu plaje micuțe de pietre. Numite calanques, mai mici și mai puțin spectaculoase decât cele din parcul național dintre Marsilia și Cassis, cele mai pitorești pe Coasta Albastră sunt: Calanque des Eaux Salées, Plage de Figuières, Plage de la Dugue (Escalayol), La Madrague de Gignac, La Redonne, Le Petit Méjean, Le Grand Méjean, Calanque de Niolon sau Calanque de la Vesse. Accesul în aceste golfulețe este adesea dificil, chiar restricționat în anumite perioade. Spre unele dintre ele nu se poate ajunge cu mașina, fiind nevoie ca o parte din drum să fie parcurs pe jos. Unele dintre ele sunt locuite, prezentând un mic port și vreun restaurant, ca de exemplu Niolon, altele sunt sălbatice.  

  

portul Tamaris (2014)

 

litoralul coastei albastre, la Couronne (2014)

 

 

litoralul coastei albastre undeva pe langa Sausset-les-Pins (2014)

 

 

litoralul coastei albastre undeva pe langa Sausset-les-Pins (2014)

 

 

litoralul coastei albastre undeva pe langa Sausset-les-Pins (2014)

 

litoralul coastei albastre undeva pe langa la Couronne (2014)

 

 

litoralul coastei albastre undeva pe langa la Couronne (2014)

După o zi la plajă seara îmi place să mă plimb prin micile orașele-port, liniștite și pitorești, să admir marea de pe falezele special amenajate pentru promenadă, să mă opresc la unul dintre multele restaurante pentru a-mi răsfața papilele cu preparatele mediteraneene, de care recunosc, nu m-aș sătura niciodată. 

  

Sausset-les-Pins este preferatul meu, locul unde mergem cel mai adesea seara pentru o plimbare. Cel mai mult îmi place cornișa în lungul mării unde este o plăcere să te plimbi. Apoi micuțul sat în sine, cu numeroasele terase pline de viață din port, cu străduțele înguste, și casele tipic mediteraneene umbrite de leandri uriași, o micuță stațiune turistică fără pretenții departe de fastul Coastei de Azur. La Sausset mergem de fiecare dată la restaurantul La Calanque Bleue, așezat pe malul mării, unde specialitatea casei este bouillabaisse, supa de pește tipic mediteraneană din zonă Marsiliei. Restaurantul este foarte bun, scump ce-i drept, însă servirea, preparatele și mai ales priveliștea sunt pe măsură. 

 

 

Sausset-les-Pins (2020)

 

 

portul Sausset-les-Pins (2018)

 

La Bouillabaisse este un preparat tradițional marsiliez, originar, se pare, din Grecia Antică, și se compune dintr-o supă de pește, care se degustă alături de crutoane de pâine frecate cu usturoi și unse cu un sos specific, rouille, și câteva feluri de pește, servite separat. Citisem undeva că dacă nu miroși marea și nu auzi valurile când mănanci bouillabaisse, o mănanci degeaba. Prima dată am mâncat-o la Cassis, iar de atunci o savuram cu fiecare vizită în sud. 

 

bouillabaisse, la restaurant nostru preferat La Calanque Bleue de la Sausset

 

Apoi îmi place Carry-le-Rouet, un micuț sat port care își etalează farmecul prin calm și un cadru natural de exeptie. Carry-le-Rouet este foarte animat seara de oamenii veniți fie la plimbare fie la masă la unul dintre restaurantele din port. Iar pentru cine dorește o plimbare lejeră dar cu peisaje frumoase, chiar din port pleacă Sentier du Lezard, un traseu de drumeție în lungul mării ce jalonează printre stânci, plaje și golfulețe sălbatice, oferind din loc în loc panorame de vis. 

 

 

Carry-le-Rouet

 

Cândva am fost și la Martigues, un oraș mai mare cei-i drept, dar cu un centru istoric foarte drăguț. Cartier de l’Ile, cel mai turistic din oraș, numit și veneția provensală datorită celor câteva canale care-l traversează are un farmec aparte cu casele provensale colorate ce bordează apa. 
Martigues (2014)

 

 

Martigues (2014)

 

Astfel în afară de plajă, bălăceală în mare și plimbări prin micile orașele-port pe Coasta Albastră e loc și de alte activități, cum ar fi drumețiile pe trasee în lungul țărmului, sau bucle ce pătrund în interior (GR51, sentier du Lézard la Carry-le-Rouet sau Le grand sentier de la Côtier Bleu).   

  

Calanques de la Cote Bleue se pot descoperi fie cu vaporașul (excursii cam din fiecare port din zonă), cu mașina pe șoselele ce șerpuiesc în lungul mării și chiar cu… trenul, linia 7 TER Marseille-Miramas surplombeaza marea prin tunele și viaducte, făcând haltă în multe din aceste sate.  

  

Pentru amatorii de sporturi nautice se pot face scufundări, pescuit, surf. Flora și fauna submarină din această zonă sunt excepționale, fiind clasate într-un parc subarin protejat. Andrei se delectează cu scufundări, dar și cu pescuit sumarin cu arbaleta. Există un echipament special, desigur, pentru acest sport, reguli de respectat și arii unde îl poți practica. Obișnuiește să plece echipat dimineața devreme când apa este foarte rece și clară pentru o vizibilitate mai bună, iar plăcerea de a fi acolo sub apă, în universul acela fabulos al adâncimilor, este nemăsurată.  

 

 

Si sa nu uitam de imprejurimile Coastei Albastre…

 

Marsilia este la o aruncătură de bat. Mie mi-a plăcut acest oraș, cu o mixura de oameni, culori, mirosuri, stiluri, forme, culturi. Un oraș complex ce reunește elemente atât de diferite, dar care au reușit să conviețuiască atât de bine împreună și să formeze o structură atât de bine închegată, de-ți dă impresia nefirească că nici n-ar trebui să fie altfel. Vara evit sa merg, recunosc, e cald și foarte aglomerat prin centru. Dar in extrasezon sau intr-o zi răcoroasă se merita descoperit. 

 

 

Marsilia vazuta de sus, la la catedrala Notre Dame de la Garde (2014)

 

 

Calanques de Marseille, sau mai exact Masivul Calanques, sunt niște faleze vertiginoase, de un alb strălucitor, tăiate de crestături adânci și înguste și care, pe o lungime de aproximativ 20 km între Marsilia și Cassis, se scufundă în apele de un albastru profund ale Mediteranei. Ar putea fi ușor comparate cu fiordurile, doar că se scaldă în ape mai calde, sau cu niste golfuri mai strâmte. Massif des Calanques  este brăzdat de multe trasee de drumeție marcate. Eu mărturisesc că m-am indrăgostit de acest loc și mă întorc cu fiecare ocazie cu mare plăcere. Nu m-aș sătura vreodată de drumeții prin aceste minunate Calanques de Marseille. 

 

 

Calanque en Vau (2014)

 

 

 

Calanque en Vau (2014)

 

Cassis este un orășel tipic pentru sudul Franței: case lipte una de alta, în culori vii, cu obloane și mai colorate, labirint de străduțe înguste împânzite de terase sau buticuri, una bucată plajă cu nisip, plus una bucată port de plaisance, cu „bărcuțe” numa’ una și-una. Ah, da și-un castel în vârf de deal.

 

 

Provence este și ea nu foarte departe, cu tot cu farmecul sau tipic și parfumul de lavandă, cu satele-i cocoțate pe stânci, case cu obloane colorate, mâncare savuroasă și vinuri excelente. Gordes și Abbaye de Senanque, Roussillion cu Sentier des Ocres, Bonnieux, Menerbes, Valensole și câmpurile nesfărsite de lavandă, Avignon, orașul papilor, Arles, Les Baux-de-Provence și câte și mai câte locuri frumoase de descoperit. 

  

 

Abbaye de Senanque (2018)

 

Parcul Natural Regional Camargue, situat la malul Mediteranei, între cele doua brațe ce formează delta Ronului, un teritoriu excepțional, deschis și locuit, o rezervatie naturala ce merita vizitata, iar despre Coasta de Azur nici nu mai vorbesc.

 

Și uite de aceea ne tot întoarcem pe coasta Albastră 🙂

Etichete: , , , ,