Nu știu ce m-a apucat anul acesta pentru că nu sunt deloc genul care să fac planuri. Însă lunile astea am făcut o mulțime. De exemplu mă uităm zilele trecute pe goodreads, știți voi, site-ul acela cu cărți, unde de altfel am și eu cont de ceva vreme și am găsit o provocare interesantă: 2015 Reading Challenge, să-ți propui un număr de cărți de citit pentru 2015 și eventual să te ții de treabă.

Desigur că nu este neapărat nevoie de un astfel de site ca să-ți stabilești cât să citești, în plus nu știu nici cât este de necesar să-ți stabilești un număr, vorba aia, citim cât simțim nevoia, în funcție de moment, de timp, n-au nici un rost lecturile turnate cu polonicul în cap.

În fine, eu personal am zis de ce nu și am purces la înscriere. Am plecat de la numărul cărților citite anul trecut, am mai adaungat câteva și mi-a dat 25. Mi se pare un număr oarecum rezonabil pentru ritmul meu, nu-mi place nici să-mi stabilesc obiective prea greu de atins. Că or fi atâtea, că or fi mai multe sau mai puține până la sfârșitul anului, nu mai contează, dar merită să încerc.

Și ca să vedeți că mă țin de treabă, tocmai ce am terminat a patra carte pe anul ăsta, așa că mă încred că challengeul va merge bine până la sfârșit. Sau cel puțin sper, pentru că nu toate cărțile se citesc la fel de repede, unele-s mai stufoase altele mai puțin, și-apoi mai depinde și de stare, eu cel puțin am perioade când nu prea-s cu chef zilnic pentru lectură.

În fine, să vedem ce-o să iasă.

Mi-am făcut și un wishlist pe elefant.ro, locul de unde îmi procur eu cărțile, majoritatea e-book-uri că-i mai practic și mai ecologic și sper până la sfârșitul anului să epuizez mare parte din el.


În ultima vreme mă tot învârt printre memorii, biografii și istorie modernă, acestea pe lângă diverse cărți mai bune sau mai puțin bune de ficțiune din literatură contemporană.

Am început anul cu două cărți pe care le aveam deja  cumpărate de anul trecut, Pas cu Pas (Klaus Iohannis) despre care recunosc că eram foarte curioasă (a fost o lectură plăcută, cartea fiind scrisă scurt și la obiect, deși spre sfârșit când s-a intrat adânc în politică recunosc că am sărit câteva pasaje) și Patrie și Destin-Principesa Moștenitoare a României (Diana Mandache), o lecție de istorie menită să-mi îmbogățească colecția și cunoștințele despre Familia Regală. Sunt pasionată, recunosc!

Și după atâta politică și date date istorice mi s-a făcut poftă să trec la ceva mai simplu și amuzant așa că mi-am procurat Sunt o babă comunistă a lui Dan Lungu, o carte despre care tot auzisem. Mi-a plăcut la maxim, chiar m-am regăsit pe alocuri printre rânduri și asta nu pentru că aș fi babă și în nici un caz comunistă, ci pentru că am întâlnit câteva dintre personaje și am auzit deja unele dintre povești, deși nu am trăit în epoca comunismului decât… 6 ani. O carte fără pretenții, de rasu’plansu’.  Tre să văd și filmul!
Zilele trecute am terminat Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay, o carte tot cu tentă istorică (și când mă gândesc că la școală istoria era o materie nesemificativa pentru mine!), o istorie tulburătoare despre deportarea evreilor din Franța anului 1942. Tocmai ce-am aflat că-i și film. Mersi Ileana!

Acum mă pregătesc să încep Suita franceză de Irene Nemirovsky. Tot Franța, tot al Doilea Război Mondial…

Așa că urați-mi succes!

 

PS: Recomandările voastre sunt binevenite să știți!
Étiquettes : ,