Recunosc totuși, când mai merg în Tours, mă încearcă un sâmbure de nostalgie. Chiar ieri am trecut pe strada unde am locuit și m-am uitat lung la obloanele trase peste fostul nostru apartament. N-au fost decât 3 ani jumate, dar au fost suficienți să se țeasă o poveste, povestea mea acasă în Tours, cu bune cu ele, cu amintiri plăcute și mai puțin plăcute, așa…ca în viață. Iar faptul că acești 3 ani în Tours au coincis cu primii mei 3 ani în Franța, fac din acest oraș să-mi rămână și mai aproape de suflet. Fac parte din categoria celor care nu cred într-un singur acasă, ci în mai mulți acasă, în funcție de etapele vieții. Am avut un acasă lângă București, un acasă în București, acasă în Tours și acest acasă Amboise, despre care nici macar nu știu dacă va fi cel din urmă, cine știe pe unde ne mai poartă viață. Dar așa pare să fie, dacă nu ne cumpărăm căsuța aia la care tot visăm, să ne petrecem pensia lângă Ajaccio. În fine, fiecare cu piticii lui, nu-i așa?!
Orașul are avantajele și dezavantajele lui, ești mereu în mijlocul comunității dar stai într-o cutie de chibrit la bloc, ai o mulțime de posibilități de ieșiri dar trăiești într-un loc sufocant și așa mai departe, depinde într-un final de ce ne dorim fiecare. Și-apoi nu suntem chiar la țară, Amboise nu este nici pe departe un sat uitat de lume în mijlocul pustietății, acolo cu siguranță nici mie nu mi-ar fi plăcut să stau. Amboise este un orășel cochet, turistic și destul de animat mai ales în perioada verii când turiștii colcăie la orice colț de stradă. Îmi place că sunt mai mereu evenimente, în weekenduri găsindu-se mereu ceva de făcut, ca să nu mai zic că natura este mai aproape de orașele mici, așa că activitățile în aer liber sunt mai la îndemână. Dar acum nu vă închipuiți că toată lumea profită ca mine. Mulți prieteni mă întreabă adesea de unde scot locurile astea pe unde hoinăresc, cum de sunt mereu la curent cu atâtea sindrofii și ei nu știu niciodată de ele. Păi cum să nu fiu? E de ajuns să-ți placă să descoperi și vor veni toate la tine, mai ales astăzi, în era internetului. Dar știți și voi, scuze de genul n-am timp, am copii și un job stresant se găsesc mereu.
Și apropo de mentalitate, acum ceva vreme vecinii ne-au invitat la un apéro, dornici să ne cunoască mai bine. Pe undeva mi se pare normal, comunitatea din cartierul nostru de peste pod este una mică, oamenii se cunosc între ei și se ajută la nevoie, or noi abia ne mutasem, suntem mai tineri ca ei și pe deasupra și străini, sinceră să fiu și eu în locul lor aș fi fost curioasă. Așa că am acceptat cu interes invitația și la data și ora stabilită am sunat timizi la poartă. Am fost primiți cu ospitalitate la un pahar de spumant și un aperitiv, iar vecinii au fost atât de simpatici că nici nu ne-am dat seama când au trecut cele câteva ore de vorbărie.
Si eu ma gândesc câteodata, ce departe mi se par vremurile când locuiam în România la bloc! M-am nascut la bloc si nu am stiut altceva decât viata la bloc, cu mirosuri pe scari de mancare sau de pivnita, cu pantofi cu tocuri clampanind pe scari la 5 dimineata, cu usi trântite si zbierate de copii, cu vecini mai civilizati sau altii deloc… Tja, a fost bine☺
Din 2000 de cand m-am mutat în Germania, locuiesc în Augsburg (al treile mare oras al Bavariei, dupa München si Nürnberg), si locuiesc la casa într-un cartier select, un cartier în care in fiecare zi am senzatia ca sunt in concediu 🙂 Casele sunt gen boogaloo, au curti nici prea mari dar nici prea mici, aa încât fiecare sa fie inconjurat de verdeata si când ridici ochii sa nu vezi acoperisul vecinilor ci doar undeva departe, vârful turnului de biserica 🙂 Este superb, chiar daca la începu am bombanit ca nu putem veni de la cumparaturi direct cu masina pâna la poarta casei, însa aici este interzis accesul cu autoturismele pe alei. Garajul nostru este la 200 metri de poarta 🙂
In cursul zilei din curtea mea se aude doar ciripitul pasarilor si clipocitul fântânilor arteziene, mai un râs colorat de la un vecin, mai altul care-si tunde gazonul, însa sera… este liniste deplina, ca poti "sa auzi cum creste iarba"! Si suntem în oras, am mijloace de transport in comun nu departe de strada casei si teatrul spre exemplu nu este mai departe de 30 minute. Am cinematogarf la 10 minute pe jos, cea mai frumoasa cofetarie la 15 minute de mers pe jos, un centru mare pentru cumparaturi la care pot merge chiar si cu bicicleta, medicii (de familie si dentistul) la 10 minute de mers pe jos… Mai bine zau ca nici nu se putea!
In plus vecinii sunt tare draguti, ne intalnim deseori la "Kaffee und Kuchen" – un obicei bavarez, vara la cate un gratar in curte, la un biliard si un pahar de vin… ne ajutam reciproc cu udatul gradinilor pe perioadele de concedii, avem incredere deplina, lasam cheile unii la altii, dar fiecare isi cunoaste limitele si are zona lui privata – vreau sa spun ca nu facem sezatoare zi de zi. Este relatia ideala, spun eu 🙂
Ca si la voi, Larisa draga, anul acesta vara a doborât recordul de temperatura sâmbata trecuta înregistrându-se 40,7°C! Miercuri a plouat toata noaptea si aerul s.a racorit si curatat, de atunci avem temperaturi ponderate 24-27°C. Toate florile sunt inflorite, totul este frumos, capsunii si zmeura s-au copt, gradina este un mic paradis. Si ma bucur in fiecare zi de sansa pe care am avut-o de a locui la casa 🙂
Un weekend minunat sa aveti!
Multumesc, Carmen, ca ai impartasit experienta ta aici. Imi place foarte mult sa citesc despre "cum este si pe la altii" ca sa zic asa, mai ales cand este vorba despre oameni cu un stil de viata deosebit, asa ca voi :).
Si eu am locuit foarte multa vremea la bloc in oras, chiar mi se potrivea cand eram "mai tanara", insa acum atat eu cat si Andrei ne-am dorit foarte mult sa locuim la curte, atat pentru noi, cat si din perspectiva copiilor pe care speram sa ii avem candva, astfel incat sa aibe pe unde sa se zbenguie in voie :)). In plus, cand am cantarit problema, inainte sa cumparam casa ne-am dat seama ca e foarte bine aici, la Amboise. Ca si in cazul tau avem toate utilitatile la 2 pasi(centru comercial, farmacii, cabinete medicale, gradinita, scoala, etc), evenimente si posibilitati de iesiri in oras, plus activitati in aer liber, de care noi suntem amatori (chiar maine ne-am programat o plimbare in canoe). In plus, daca vrem mai mult, suntem la 15 min de Tours si o ora de Paris, deci nu putem sa ne plangem.
Pana la urma cred ca depinde foarte mult si de ce isi doreste fiecare, de posibilitati, de modul de viata etc. Nicaieri nu este perfect cel mai probabil, ideal este sa punem totul in balanta, si bune si rele, si sa vedem in ce parte inclina 🙂
Un weekend cat mai placut!
PS: Sper intr-o zi sa vizitez si eu Bavaria 😉
Wow, toate florile minunate din articol sunt din gradina ta? Ti-am zis eu ca parca ai avea o gradina botanica personala. 😀 🙂 Super, sa ingrijesti si sa fotografiezi floricelele din propria ta gradina, ce poate fi mai relaxant?
Iar daca astea sunt micile placeri ale vietii de care vorbeai mai devreme, nu pot decat sa fiu de acord cu tine. :))
Apropos de Ajaccio, am vizionat recent pe youtube un clip filmat in Corsica de o tipa al carei canal il mai urmaresc din cand in cand (Mimi, poate o stii si tu) si cam de acolo a pornit depresia mea, in timp ce unii viziteaza insule superbe, cu plaje irezistibile, eu merg la Neptun. :)) 😛 Iti inteleg pe deplin incantarea si entuziasmul legat de insula din Mediterana.
Am un chef nebun sa pornesc spre orase medievale si sa le descopar comorile, dar perspectiva de a-mi petrece aproape toata vacanta in Bucuresti ma cam sperie. :)) 😛 🙁
Nu stiu ce efect are canicula asupra ta, dar pe mine ma face super irascibila. Azi am avut parte de putina racoare si dintr-o data parca am revenit la viata. 😀
Un weekend perfect! 🙂
Da, sunt din gradina mea florile. Am cumparat anul trecut, asa, neprogramat, crini, dalii si gladiole, mai mult de curiozitate. Au rasarit si au inflorit foarte frumos, asa ca la anu' mai vrem sa plantam cateva. Sunt curioasa cum vor rezista bulbii peste iarna…
Nu nu stiu despre cine vorbesti, dar acum ca ai pomenit de un filmulet din Corsica m-ai facut curioasa sa vad despre ce este vorba. Un link daca se poate ar fi binevenit :).
Ai dreptate tu, Bucurestiul a devenit destul de sufocant in ultimii ani, si eu simteam nevoia sa ies din el. Dar stii cum este orasele mari au avantajele si dezavantajele lor, iar pe canicula sunt insuportabile. Si mie imi este dor sa vizitez un oras medieval nou, insa nici sa o fac acum vara in sezon nu prea ma incanta, gandindu-ma la "marea" de turisti ce invadeaza in perioada aceasta majoritatea locurilor. Mai bine mai spre toamna, pe racoare…
Un weekend excelent si tie, Nice! Si racoros!
Pfai, ce confuzie am facut, dar asta pentru ca seamana destul de bine cu ce ne aratai tu pe blog. Mimi(am gasit canalul ei cand cautam informatii si clipuri despre Praga) a fost recent in Sardinia, nu in Corsica. Dar cum spuneam, pare la fel de frumos. Si tot cu animalute pe drum asa cum ai intalnit si tu. :))
https://www.youtube.com/watch?v=ughvMnf7lBE
Oricum mie cuplul asta (Mimi si Alex, sotul ei) mi se pare extraordinar.I-am urmarit si in alte calatorii si sunt super incantata de felul lor de-a fi. E prima data(si ultima cred) cand sunt asa de entuziasmata in legatura cu alte persoane(total straine, cu care nu interactionez) de pe net. :))) Recomand tuturor sa vizioneze cateva clipulete, naturaletea si farmecul lor cu siguranta nu lasa pe nimeni indiferent. Sper sa te cucereasca si pe tine. 😛 🙂
Merci mult, Larisa, am avut o sambata sublima la 24 de grade. Insorit, frumos, vara, dar nu canicula. Perfectiune! 🙂
Nu-i bai, Nice, am vizionat filmuletul despre Sardinia si mi-a placut la maxim. Seamana destul de mult cu sora ei, Corsica, chiar impresionant de mult daca stau sa ma gandesc mai bine.
Am aruncat o privire si pe alte filmulete din calatoriile celor doi, intr-adevar ai si de ce sa ii admiri, sunt genul de oameni cu un mod de viata foarte interesant. Multumesc, o sa salvez linkul pentru cand mai apar noutati :).
Ma bucur pentru tine.O casa e o realizare in viata.Atata timp cat voi sunteti multumiti ,totul e minunat si usor de realizat. Un weekend placut !
Asa este, noi sa fim multumiti ca restul vine de la sine. Va imbratisez cu drag! O vara frumoasa!
chiar daca din Franta nu am vizitat decat Parisul, mereu mi-am imaginat zona rurala a Frantei de un idilic incantattor si din cate spui tu, cam asa stau lucrurile 🙂
daca ar fi sa aleg un orasel in care sa traiesc, acela ar fi Bruges…m-am idragostit definitiv de acest orasel desprins parca din povesti 🙂
Franta rurala, si chiar restul oraselor mai mari sau mai mici de dincolo de Paris au farmecul lor si sunt total diferite de capitala, si chiar ele intre ele, in functie de regiune. Merita explorate, pentru ca toate au farmecul lor.
Bruges este un oras foarte fain, intr-adevar, eu totusi visez la o zona mai calda si insorita ca cea mediteraneana…
Deja iti admir vecinii, cum admir de fiecare data persoanele mai in varsta care isi traiesc viata cu mai multa pofta si veselie decat o fac cei tineri. Mereu ma binedispune sa aud despre astfel de persoane si mi-s dragi de mor! 😛 La fel te admir si pe tine si felul tau de a cauta si gasi de cele mai multe ori "frumosul" in orice coltisor in care pasesti, asa ca, fara dar si poate – esti un bun exemplu pentru mine si sigur si pentru multii altii! Te puup! :*:*
Iti multumesc mult, Alexandra, pentru cuvintele frumoase! Nu pot decat sa ma umflu in pene iti dat seama :)), mai ales daca zici ca as putea fi un exemplu pentru tine si pentru altii.
Cat despre vecini, si eu ii admir nespus. Imi plac genul asta de oameni cu o mentalitate mai… deschisa :D. Adesea ne gandim ca asa vrem sa fim si noi la batranete :).
ce flori minunate ai, munca depusa atunci, te rasplateste acum!
Da asa este. Dar e ceva de munca :))