În urmă cu vreo câteva săptămâni, pe când via avea frunze galbene, m-am tot ținut să fac câteva plimbări pe podgorii, să admir peisajul. N-am reușit să ajung decât la Rochecorbon, pentru că în weekendurile ce au urmat, cerul s-a acoperit cu nori grei și așa a rămas aproape până în prezent. Au fost câteva tentative de înseninare în ultimele zile, dar degeaba, acum via nu mai are frunze deloc. Îmi propusesem atunci să merg spre Saumur, eventual să mai fac o oprire pe la Candes Saint Martin, locul meu preferat de pe aici, mai ales că în zona aceea aș fi avut de unde alege podgorii frumoase. Mi-am plănuit fiecare detaliu, sperând până în ultimul moment să iasă soarele, ba chiar ne-am îmbrăcat într-una din sâmbete, ne-am pregătit și ne-am urcat în mașină, tot așteptând o minune. Degeaba! Dacă ar fi să aleg un singur lucru care nu-mi place în zona în care locuiesc, ei bine, acesta cu siguranță ar fi vremea înnorată mai tot timpul anului. Eh, ar mai fi și distanța față de munți și probabil și altele, dar mă rog, în respectiva sâmbătă norii erau durerea mea. Păi dacă la Saumur n-are rost să mergem, atunci unde? Am pornit mașina, am ieșit din parcare, am luat-o spre bulevardul central al orașului, fără să avem habar. Trebuia totuși să alegem o destinație, nu de altceva, dar măcar să știm în ce direcție o luăm. Câți kilometri or fi până la Loches? Vreo 40 zice GPS-ul. Mergem la Loches? Hai să mergem la Loches…
Și uite așa, într-o sâmbătă de noiembrie, pe la ora 15.30, în condițiile în care la 16.30 se însera, noi parcam mașina undeva în centrul orășelului Loches, orășel simpatic, așezat pe valea râului Indre, afluent al Loarei, într-o direcție total opusă față de Saumur. Am coborât, mi-am tras bine căciula pe cap, mănușile pe mâini și am ieșit la plimbare. Dacă stau să mă gândesc bine, numai vreme de plimbare nu era; după ce că era nor, mai era și un frig de crăpau pietrele. Dar e bun și frigul cu o haină groasa pe tine, doar nu o să hibernăm până la vară, mai trebuie să ne dezmorțim picioarele, nu?
Așa că am luat-o la pas, fără hartă, fără plan, fără nici cea mai mică idee, că eu îmi făcuse temele pentru Saumur, pe străzile din Loches. Frumos, ce să zic: „orașul de jos” se prezintă cu toate casele albe, cu o arhitectură interesantă și omogenă, cu obloane colorate, de lemn, cu străzi înguste în pantă, cu vreo câteva turnuri medievale, vechi porți de intrare în oraș, plus o sumedienie de localuri îmbietoare, restaurante, braserii și baruri, fără măsuțe în stradă de data asta. Seamănă cu Chinon, doar că este un pic mai puțin animat, dar probabil că am nimerit noi în perioada nepotrivită. Sunt sigură că vara-i altă treabă pe aici.
Centrul Istoric din Loches
Turnul Saint Antoine
Privind în jur, mi-am dat seama că Loches nu se deosebește cu mult de restul orașelor de pe Valea Loarei, ba mai mult, îmbină echilibrat cam toate „ingredientele” acestora: un centru istoric armonios, așezat la poalele unei coline pe care stă o cetate medievală cu ziduri înalte și groase de piatră, cetate ce adăpostește un castel renascentist, câteva grădini, plus una bucată biserică romană impunătoare.
Urcând străzile „orașului de jos”, ajungem în ceea ce se cheamă „Cité Royal de Loches„, cetatea de care vă ziceam, așezată în vârful dealului, încă locuită și astăzi, dar pustie în sâmbăta cu pricina. După ce că era nor și frig, mai se lăsa și seara, așa că nici urmă de oameni pe stradă, doar câțiva localnici rătăciți și doi turiști săriți, amatori de plimbări pe ger, cu un câine îmbrăcat în roșu și-un aparat foto după ei.
Am trecut pe lângă Biserica Saint-Ours, impresionantă de altfel, poate chiar una dintre cele mai impresionante văzute pe aici, am continuat pe lângă căsuțele tradiționale caracteristice regiunii, am traversat o alee colorată și am ajuns la donjon, cea mai veche construcție din Loches, datând cică din anul 1000. Donjonul se poate vizita, dar noi n-am făcut decât o plimbare în jurul lui. Undeva în spate este un punct interesant de belvedere, de unde se poate admira o panoramă largă asupra câmpurilor din jur și satelor vecine, dar fiind nor și chiar puțină ceață, n-am ce să vă arăt, așa că încercați să mă credeți pe cuvânt. Și Biserica Saint-Ours, care are în mod normal o grădină medievală superbă, se poate vizita, dacă vii vara, la fel și castelul, dar nici în acesta din urmă n-am mai intrat. Grădina era în amenajări, dar chiar și altfel, nu cred că aveam ce admira în ea, la sfârșit de noiembrie. Cine știe, poate o să mă întorc cu altă ocazie, într-un anotimp mai cald.
Am trecut pe lângă Biserica Saint-Ours, impresionantă de altfel, poate chiar una dintre cele mai impresionante văzute pe aici, am continuat pe lângă căsuțele tradiționale caracteristice regiunii, am traversat o alee colorată și am ajuns la donjon, cea mai veche construcție din Loches, datând cică din anul 1000. Donjonul se poate vizita, dar noi n-am făcut decât o plimbare în jurul lui. Undeva în spate este un punct interesant de belvedere, de unde se poate admira o panoramă largă asupra câmpurilor din jur și satelor vecine, dar fiind nor și chiar puțină ceață, n-am ce să vă arăt, așa că încercați să mă credeți pe cuvânt. Și Biserica Saint-Ours, care are în mod normal o grădină medievală superbă, se poate vizita, dacă vii vara, la fel și castelul, dar nici în acesta din urmă n-am mai intrat. Grădina era în amenajări, dar chiar și altfel, nu cred că aveam ce admira în ea, la sfârșit de noiembrie. Cine știe, poate o să mă întorc cu altă ocazie, într-un anotimp mai cald.
Biserica Saint Ours
Donjonul
Prin Cité Royal de Loches
Castelul, văzut de jos, din oraș
După ce am coborât din cetate, am mai făcut o scurtă plimbare prin oraș, apoi ne-am retras într-un local pentru un ceai cald. N-am zăbovit mult nici acolo și am luat drumul casei, nu înainte de a intra într-o cofetarie, că tare poftă aveam de ceva dulce. Și uite așa am văzut și Loches, pe negândite, vrând să ajung de fapt la Saumur și încep să cred că mă apropii cu pași repezi spre „bifarea” tuturor obiectivelor din regiunea în care rezidez. Ce-o să se întâmple după? Probabil o s-o iau de la capăt, nu-i rău, până la urmă nu „bifa” în sine contează, ci cum te-ai smtit în acel loc și plăcerea de a-l revedea. Totuși, mai aștept un pic să-mi continui plimbările, până la primăvară, că tare-i urât să dârdâi pe străzi, fie ele și medievale. O să am cam mult de așteptat, dar nu disper; și iarna are părțile ei frumoase. Acu’ vine Crăciunul, Revelionul și zăpada! Nu prea cred totuși să vina zăpada pe aici pe la mine, dar nu-i bai că nu vine, poate o să plec chiar eu în căutarea ei.
S-ar putea sa te intereseze si:
Claudia says
Pe friguri din-astea e ca si cum ai avea orasul doar pentru tine, pentru voi, dupa cum reiese si din pozele tale 🙂
Eu cred ca nu se termina niciodata tot de vizitat, pe langa obiective mai sunt evenimentele plus descoperirile care pot fi intamplatoare sau propuse, ideile vin chiar si atunci cand nu par sa aiba surse 🙂
Larisa says
Chiar ca am avut orasul (aproape) numai pentru noi. De obicei merg la plimbare duminica, iar atunci e de inteles lipsa oamenilor pe strada, dar de data asta am fost sambata si tot pustiu am gasit :)). Vremea a fost de vina sunt sigura.
Da, si eu ma gandesc ca si daca epuizez locurile cunoscute, sigur se vor gasi si altele, mai putin cunoscute dar gata sa fie descoperite… Vointa, timp, curiozitate sa fie…
Nice says
Suberb, culorile toamnei au inveselit atmosfera si au facut plimbarea memorabila. Cum sa uiti clipele petrecute intr-un astfel de orasel minunat? 🙂 Valea Loarei este un adevarat paradis pentru indragostitii de medieval, ca tine si ca mine. 😀 Ce imagini frumoase ai surprins, Larisa, mi se pare totul curat, ireprosabil, bine intretinut, bine conservat. Cum sa nu vrei sa revii? 🙂
Felinarele accentueaza farmecul si romantismul locului, vad ca iti place mult sa le fotografiezi. 😛
Nice says
*superb
Am uitat sa precizez ca mi-ar placea sa locuiesc intr-un oras precum Loches. 😀 🙂
Larisa says
Multumesc Nice!
Este frumos oraselul, dar totusi as fi preferat sa ajung acolo intr-o zi mai calda. Totul era frumos in jur, dar am cam dardait, nu gluma, mai ales ca eu nu mai ma opream din fotografiat :)) (ca de obicei!).
In general am observat ca totul este curat, bine intretinut, bine conservat pe aici; oamenii si-au dat seama de valoarea obiectivelor turistice pe care le au si de veniturile pe care acestea le aduc, asa ca fac cam totul sa le valorificesi depun ceva mai multe eforturi sa le pastreze.
Despre locuit Nice, cunosc cateva persoane care au locuit si locuiesc acolo. E pitoresc intr-adevar, dar un pic cam izolat, locurile de munca fiind o problema pe acolo.
Bia says
Superb și ăsta… mi-am epuizat vocabularul de epitete pentru zona ta 😀 Cred ca faptul că vremea nu e asa de grozava e tributul pe care trebuie sa-l platiti pentru oraselele astea minunate :))
Larisa says
:)) Probabil asta este pretul pe care trebuie sa-l platim noi aici. Dar uita-te la cei din sud, de exemplu, ei ce naiba platesc ca le au pe toate? :))
Georgiana says
Cred ca fiecare orasel din zona ta are cel putin un castel. Daca era si vremea insorita mai tot timpul era mai mult ca perfect. Oricum ar fi, este o zona de poveste si esti o norocoasa ca locuiesti acolo. E absolut superb ! De fiecare data iti admir pozele si imi spun ca trebuie neaparat sa vin in vacanta acolo, e ireala de frumoasa toata zona !!!
Larisa says
Sper sa nu fii dezamagita cand vii ;)! Eu cred ca locurile mai sunt un pic si cum le vedem noi, cum vrem noi sa fie. Eu de exemplu sunt mai optimista din fire si incerc sa dau mereu la o parte partile negative, ca sunt si din astea peste tot.
La concluzia asta am ajuns si eu ca fiecare oras are cel putin un castel :)).
Anonim says
Sti Larisa? Cred ca incepe sa-mi placa Franta! :)))))
Asa cum o descrii tu si cu modul tau de a face fotografii… imi trezesti nostalgia! :)))
Cine stie….poate ne vedem la Paris! :)))))
Larisa says
:)))
Poate nu e chiar cum o descriu eu, dar cum ziceam intr-un comentariu mai sus, locurile sunt asa cum le vedem noi, cum vrem, cum facem noi tot posibilul sa le vedem. Daca as vedea doar partile rele, mi-as face singura viata un calvar :p.
Pai cand mai ajungi la Paris sa-mi zici ;). Mi-ar placea!
Anda says
Foarte pitoresc acest orasel. Imi place, PLACE, PLACEEE! 🙂
Larisa says
Este un orasel dragut, intr-adevar.
coco says
Ce imagini minunate, chiar si mohorate!
Larisa says
Iti dai seama cum ar fi fost daca era soare??? :))
Miky says
frumos.mi e dor de plimbat prin sate. mi-e dor de weekend-urile de Franta 🙂
Larisa says
Te cred! Dar si Londra e mare si plina de locuri faine de vazut.
Anonim says
Oraselul este tare frumos, ca un cadou cald invelit in frigul iernii. Fiecare loc isi are farmecul sau, important este sa il gasim…oricand, 🙂 Daca vrei zapada, vino aici la muntii nostri, o vei gasi proaspata si inca virgina.
Larisa says
Asa este, fiecare loc are farmecul lui Ileana!
Imi place tare mult zapada, mai ales undeva la munte, iar eu sa fiu in vacanta. Si-n oras e faina, dar parca cand pleci dimineata la serviciu prin troiene nu mai este asa placut :)).
Vulpita Calatoare says
Uite ca frigul si norii nu te-au impiedicat sa faci un material superb! Imi place si orasul asta. Si de data asta ai reusit sa ne transmiti numai lucruri frumoase si interesante. Imi plac toate pozele insa ai doua cu felinare …Wow!
Larisa says
Multumesc, ma bucur :).
In general incerc sa retin si sa "transmit" partea frumoasa a locurilor. Poate sunt eu idealista, dar cred ca e mai bine asa.
Felinare…erau multe, iar mie imi plac la nebunie. Mi se pare ca dau un aer romantic oraselor.
Maria says
De când cu vremea asta… și cu școala, desigur!, nu mai avem timp de plimbări… Așa că abia aștept vacanța! Mie îmi place iarna numai înainte de Crăciun, după vreau să vină vara!:)
Îmi plac foarte mult pozele de acolo. Ești norocoasă că le-ai văzut în vremea aceasta care le face așa mărețe. Cel puțin, asta e părerea mea!:)
Un weekend frumos, Larisa!
Larisa says
Acum vine vacanta Maria! Vine si Craciunul, si Mosul si poate veti avea si ceva zapada.
Multumesc frumos! O duminica placuta si tie si o saptamana usoara sa ai!
Tina says
Nu stiu daca ti-am mai zis, insa ar trebui sa tiparesti o carticica cu Descopera Valea Loarei. Descrieri, poze, sfaturi, tot ai in postarile tale. E ca si cum as fi facut o calatorie, dar una virtuala din pacate.
Larisa says
Cine stie, poate intr-o zi chiar o s-o fac :)). Multumesc Tina ma bucur ca ti-a placut calatoria virtuala. Te astept intr-o zi si la una reala ;)!
Aliceee Traveler says
Acum citestec 1 an in Provence si povestirea ta m-a dus cu gandul la carte. Esti norocoasa sa traiesti in Franta. Toate oraselel si satele acelea din piatra, arhitectura frumoasa, verdeata ce se intinde peste tot, dealurile pline cu vita de vie! Frumoasa Valea Loarei!
Larisa says
Deci clar tre' sa citesc si eu cartea aia! Daca ai sti de cand tot zic!
Da, Franta e frumoasa, la fel ca si alte tari din Europa care au stiut sa-si pastreze si sa-si valorifice orasele, satele si mai toate obiectivele care pot fi turistice.
CARMEN says
frumoase locuri! adevart de basm! si ce clima blanda! Minunata plimbare, multumim! 🙂
o saptamana cat mai placuta iti doresc!
Larisa says
Multumesc! Ma bucur ca ti-a placut plimbarea Carmen. Intr-o zi te astept si la una reala ;)! Pupici si o saptamana frumoasa!
Unknown says
Chiar daca a fost o zi mohorata eu cred ca s-a transformat in una destul de reusita 🙂
Imi plac foarte mult imaginile pe care le-ai surprins in aceasta vizita. Castelul arata senzational, privit asa, de jos in sus. Imi place tare mult si aleea cu copaci. Are culorile unei toamne perfecte… 🙂
Larisa says
Pana la urma a fost o dupa-amiaza placuta, chiar daca vremea a fost cam urata.Oricum, nu prea aveam ce sa cer de la un sfarsit de noiembrie. Multumesc Elly! Pupici si o saptamana frumoasa sa ai!
Emil-Anton COMȘA says
Si uita asa, alaturi de tine, citind articolele cu minunatele poze si bogatele impresii si informatii am "calatorit" si noi in Loches de aceasta data. Iti multumim!
Larisa says
Cu mare drag!
Alexandra says
Superb! Pinned it! 🙂
Larisa says
E un orasel dragut, iar vara cred ca e si mai dragut :).
admin says
Ce frumos este! Sunt indragostit de arhitectura veche si de cat ori poposesc intr-un oras nou, primul lucru pe care il fac, vizitez centrul vechi al orasului respectiv!
Larisa says
Si eu fac la fel…
freshblog says
frumos! imaginile spun totul, nu mai este nevoie de prea multe cuvinte!
Larisa says
Multumesc!