Iarna la mine este un fel de toamnă târzie. Un fel de noiembrie, cam așa. Doar copacii goi, fără nici măcar o frunză uscată trădează și te fac să te gandești la iarnă. Temperatura nu scade decât foarte rar sub 0, în rest rămâne pe la câteva grade peste. Iarba este mereu verde pe câmpuri ceea ce îți da impresia falsă de primăvară, mai ales în zilele însorite. Nu mă plâng dar totuși mi-aș dori un pic de zăpadă. Anul trecut după ce am adunat ghiocei de pe malul Loarei în ianuarie, în februarie a nins. A ținut zăpada vreo 3 zile, perioadă în care a a fost stare de urgență națională, sau mă rog, locală și asta pentru 5 cm de zăpadă. Și acum oamenii își mai amintesc…”mai ții minte, anul trecut a nins!!” de parcă cine știe ce uragan ar fi lovit. Păi aia a fost zăpada, fraților?!


Uite așa arată iarna mea, pe malul Loarei. Pozele sunt făcute anul acesta, pe 1 ianuarie, lângă orășelul Château La Valière, cam la 40 km de Tours. 



Acest articol participă la Miercurea fără cuvinte, rubrică inițiată de Carmen.
Etichete: , ,