Cred că a început să se pună praful pe blog, așa că trebuie neapărat să încep să-l mai șterg. În ultima vreme n-am mai apucat să mai scriu nimic, nici să pun poze și nici să citesc sau să comentez pe la voi, dar nu va faceți probleme, nu v-am uitat. Recuperez, promit! În primul rând vreau să vă urez tuturor La Mulți Ani și un 2013 super-mega-ultra minunat! Sper că ați avut sărbători faine și aveți acum bateriile încărcate pentru noul an. 


Eu sunt bine, am petrecut sărbători draguțe, chiar și aici departe de țară, alături de oameni simpatici și peisaje încântătoare. Mi-am delectat papilele gustative cu preparate românești de Crăciun și franceze de Revelion. Am făcut febră musculară la deget de la atâta apăsat pe declanșatorul noului aparat foto, m-am urcat pe Masivul Central Francez, cu tot cu Azorel, m-am tăvălit prin zăpadă și mi-am adus aminte cât de tare o ador și am respirat cât aer de munte am putut, să-mi țină până data viitoare, care am zis că va fi cât de curând posibil. 

Dar o să vă vorbesc despre toate pe rând, nu acum, că abia am aterizat acasă. Nici măcar miile de poze făcute în această perioadă n-am apucat să le văd. O să povestesc mai multe despre cele 3 fondue savurate de Revelion, o să vă arăt poze cu locuri faine de pe Loara, o să vă povestesc și despre prima mea tură cu rachete de zăpadă și la fel și despre cum m-am dus la vale cu ele de credeam că nu mă mai opresc…dar m-am oprit. Sperietură a fost mai mare, că ceva grav n-avea cum să se întâmple.

Nu am planuri clare pentru 2013. De fapt am multe gânduri, dar deloc puse cap la cap. Aș vrea să fac multe, dar le las să vină de la sine. Nu fac nici bilanțuri pentru anul trecut, merg pe principiul fuse și se duse. Un singur gând cert îl am acum în minte, să mergem să ne înscriem la sala de escalada. Am mai cochetat amândoi cu acest sport acum câțiva ani și ne-am hotărât așa, că vrem să-l reluăm. Deci uite primul meu plan clar pentru 2013…oare ce mi-o mai trece prin minte?!



Primul meu cozonac…acompaniat de un vin de Valea Loarei desigur 


Micul nostru brăduț


Château La Valière

 Prima tură a lui Azorel pe munte…eu zic că i-a plăcut 



Château-la-Vallière
 

Ceva mic se vede-n zare, e Larisa pe cărare


Uite-așa aș trăi 100 de vieți: încălțată în bocanci, întinsă pe zăpadă, pe un vârf de munte!
Etichete: