Vă spuneam în articolul trecut că pentru după-amiaza zilei petrecute în Ajaccio am ales o excursie cu trenulețul turistic, turnul Parata și insulele Sanguinaires. Inițial voiam să vizitez muzeul de artă, Palais Fesch, dar fiindcă vremea era faină m-am gândit că o plimbărică în afara orașului nu ar strica. Și așa a fost. Le petit train d’Ajaccio propunea două circuite: unul mai scurt, cité impériale, prin centru orașului și altul mai lung, cu o vizită completă a orașului plus o plimbare în  lungul coastei, până la Parata. Situată în nord-vestul golfului Ajaccio, la aproximativ 15 km de centrul orașului, Parata este o peninsulă care pare că se prăbușește în mare cu un arhipelag fărâmițat: insulele Sanguinaires.

Ajaccio (II): turnul Parata și insulele Sanguinaires


M-am îmbarcat în trenuleț la ora stabilită, iar la scurt timp cu vagoanele arhipline am pornit din Place Foch să descoperim Ajaccio și împrejurimile. Am trecut prin Place du Diamant, pe lângă Eglise Anglicane (Biserica Anglicana), până la Grotte Napoleon (Grota lui Napoleon) unde am făcut un popas. După, am ieșit rapid pe șoseaua ce lungește coasta, continuând până la destinație cu orașul în dreapta și marea în stânga. Vai, ce frumos era! Amenajată în secolul 19, această route en corniche începe cu o agreabilă promenadă prin oraș, pe la umbra palmierilor, lungește numeroase plaje cu nisip alb și ape turcoaz și se termină fix la Parata. După plaja Saint-François, cea din centru orașului, urmează plaja Trottel, apoi o mică capelă, Chapelle des Grecs, construită în 1632-1731 de grecii refugiați la Cargèse; un pic după aceasta se găsește cimitirul, pe partea dreapta a pantei, iar după el alte plaje, Barbicaja, Ariadne, strada trecând pe lângă numeroase hoteluri și vile.

Drumul mi s-a părut extrem de frumos, doar că din trenuleț nu se pot face prea multe poze. Prin urmare nici nu am încercat, doar am stat și am admirat. E interesat că toate aceste plaje sunt accesibile din oraș cu autobuzul, așa că dacă ești turist nu ai nevoie de mașină. Fie că mergi să te bronzezi, să te bălăcești, sau pur și simplu să te plimbi admirând marea, ai de unde alege locuri faine, ca să nu mai vorbesc de restaurantele cu terasele îndreptate spre Mediterană… La capătul drumului trenulețul s-a oprit într-o parcare amenajată, iar noi călătorii am avut vreo juma’ de oră la dispoziție să explorăm locația. A fost puțin desigur, dar a fost bine și așa decât deloc.

 

 

 

La pointe de la Parata este o colină-peninsulă, pe care este așezat, la 55m altitudine, un turn. Măsurând aproximativ 70m înălțime Tour de la Parata a fost înălțat între 1550-1551 de către  Giacomo Lombardo pentru a apăra Corsica de invaziile barbare. Turnul a fost construit de genovezi la insistențele localnicilor și făcea parte dintr-un sistem defensiv complex al golfului Ajaccio, care cuprindea mai multe astfel de turnuri: Sanguinare di mare – dispărut astăzi și înlocuit cu un far, Sanguinare di terra,  Capitello,  Isolella și  Capu di Muro.

De fapt, ca să reziste invaziilor barbare, genovezii au construit mai multe turnuri de apărare în lungul litoralului corsican: în 1531 au fost edificate 25 de turnuri, urmând ca în 1562 să li se mai adauge încă 65. Turnurile erau rotunde sau pătrate, din diverse materiale și cu diverse dimensiuni. Funcțiile de  torregiani (gardian al turnului) erau limitate la 3 ani din cauza condițiilor vitrege. Garnizoana era compusă dintr-un capu (șef) și din 2, 3 chiar 4 suldati originari de pe insulă. Turnurile comunicau între ele vizual, prin intermediul focului și fumului, sau sonor, prin intermediul fluieratului în… scoici. Fiecare turn avea mai multe roluri: să dea alerta la vederea unei ambarcațiuni inamice, să transmită informații celorlalte turnuri, să reziste în caz de debarcare barbară, ba chiar aveau și un rol economic, garnizoana supraveghind ieșirile și intrările ilegale de mărfuri. Astăzi mai sunt în picioare doar 22 astfel de turnuri.

 

 

În spatele turnului se zărește arhipelagul  Sanguinaires, format din 4 insule, cea mai apropiată fiind Isula di Porri, urmată de Isolotto, Isula di Cala d’Alga și în sfârșit Mezzu Mare, cu suprafața cea mai întinsă, 34ha. Există mai multe ipoteze în ceea ce privește numele Sanguinaires, insulele sangelui: una spune că ar veni de la frankenies, plante cu flori roșii și frunze care devin sângerii toamna, alta leagă numele de culoarea roșiatică a stâncilor. O altă ipoteză pomenește de prezența coralilor pe insule, I sangui neri în limba corsicană, sânge negru. În fine, mai există o teorie ce leagă numele insulelor de golful Sagone, acestea fiind numite cândva insulele sagonaires. Se pare că locul este un paradis al păsărilor, diferite specii pot fi observate atât pe insule cât și pe pensinsula. De asemenea flora este una specific medieraneana unde predomină maquisul măturat de vânturi, plus alte specii de plante, pe care cel mai interesant este să le admiri primăvara, când sunt înflorite.

 

 

 

Și cam asta fuse excursia mea la Parata. La întoarcere trenulețul a intrat pe străduțele din centrul istoric al orașului, unde oricum eu mă plimbasem dimineața, după care ne-a debarcat pe toți de unde ne luase, adică în Piața Palmierilor.

Concluzia mea despre Ajaccio?

Mi-a plăcut anul trecut, mi-a plăcut și acum.

Recunosc, ador orașele de la malul Mediteranei și asta în primul rând datorită deschiderii lor către mare care îmi da o senzație de aerisire și degajare. Apoi mai sunt palmierii, vegetația mai mereu verde, culorile calde ale fațadelor, vremea blândă tot timpul anului, dar mai ales lumina. Mediterana reflectă o lumină unică, iar asta nu o văd doar eu, vorba aia, doar au văzut-o atâția pictori înaintea mea. Iar Ajaccio înainte de a fi „imperial” sau „genovez” a fost și este un oraș mediteranean, chiar dacă nu are nimic din stalucirea altor orașe de teapa sa. Pentru că dacă vii aici și cauți opulența Coastei de Azur cu siguranță nu o vei găsi. Dar vei găsi un oraș agreabil, colorat, modest dar atrăgător, agitat și totodată liniștit, fără nimic care să inspire o atmosferă de bâlci turistică, sau mult prea comercială. Ajaccio nu a devenit încă o destinație răsuflată, unde să fii asaltat la orice colț de stradă de mizerii și kitschuri ieftine, este încă un oraș plăcut, autentic, ca toată Corsica de altfel. Mi-a amintit un pic de Marsilia, plaja San Francois de Cornișă, Vieux Ajaccio de Panier, dar doar de partea cuminte a ei, pentru că în ciuda faptului că locuitorii insulei sunt cunoscuți ca fiind iuți la mânie, Ajaccio rămâne un oraș destul de liniștit, unde nu îți este frică să te plimbi în voie pe stradă. Si apropo de corsicani, culmea, ei par cei mai amabili dintre francezi. Sau poate asta se întâmplă pentru că totuși ei nu sunt francezi?! …

Click pe poze pentru a le vedea la dimensiunea originală.

 

Situl turistic Parata este înscris ca sit natural protejat din 1974.
Există trei posibilități de a ajunge la Parata:
-cu trenulețul turistic care pleacă din Place Foch, detalii AICI;
-cu mașina personală, în cazul acesta se poate face o drumeție ușoară la picior. Detalii și hartă AICI;
-cu vaporul din porturile Ajaccio sau Porticcio;
-cu autobuzul n°5 (Place du Gaulle/Parata)
Etichete: , , , , ,